Sebastian Ghiţă: Se vrea muşamalizarea cazului HexiPharma. Parchetele au investigatorii prin acoperire, care fac tot ce face un serviciu secret

Deputatul Sebastian Ghiţă. FOTO Eduard Enea

Deputatul Sebastian Ghiţă, membru al Comisiei pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI, a explicat, la Adevărul Live, de ce a lăsat să se înţeleagă că s-a temut pentru soarta lui după moartea patronului Hexi Pharma. De asemenea, Ghiţă a vorbit şi despre implicarea serviciilor în afaceri şi în politică.

Adevărul: S-a discutat mult despre implicarea unor forţe în politică, în afaceri. Spuneaţi că vă temeţi de ce se întâmplă după moartea patronului HexiPharma.

Sebastian Ghiţă: Nu e tolerabil ca 20 de milioane de oameni să fie lăsaţi să creadă că a fost omorât.

Aţi spus că Dan Condrea trebuia să fie filat. SRI a dat un comunicat şi a spus că nu mai are dreptul să fileze în afara cazurilor de siguranţă naţională, în urma unei decizii a CCR.

Ghiţă: Eu nu am văzut acel comunicat. Acest caz de vânzare a dezinfectanţilor a devenit un caz de siguranţă naţională. Ni s-a răspuns la comisie că nu s-a considerat ca acea situaţie să fie considerată de siguranţă naţională. Eu m-am gândit că o chestiune de o gravitate aşa de mare, care vizează sănătatea oamenilor, este un caz de siguranţă naţională, dar instituţia ne-a răspuns că nu au tratat-o ca pe un caz de siguranţă naţională. N-a mai fost nimic de comentat.

Aţi primit răspuns la Comisie din partea SRI?
Întrebările au fost puse în scris, nu au existat nişte ofiţeri care să vină şi să ne răspundă. Lucrurile s-au frânt când ni s-a spus că acel caz nu a fost de securitate naţională. Poate că mâine vom rezolva cazul morţii lui Condrea, dar cazul vânzării către toate spitalele din România a unor dezinfectanţi diluaţi, chestiunea aceasta n-o văd rezolvată credibil. Pare că se doreşte muşamalizarea acestui caz.

De către cine se doreşte?
Avem nişte instituţii în România care trebuie să-şi facă treaba. Au fost cazuri în care au acţionat în forţă, dar în acest caz n-au procedat în egală măsură.

S-a speculat mult. De ce credeţi că s-a rostogolit cazul HexiPharma în direcţia aceasta?
Pentru că, vrem sau nu vrem s-o spunem, servicile - ca instituţii şi oameni din aceste instituţii - sunt din ce în ce mai prezente în zona afacerilor. Nu avem cum să mai fugim de aceste lucruri. Prezenţa unor oameni din servicii în zona afacerilor comerciale - o zonă civilă - , care perturbă competiţia şi concurenţa, e ceva de condamnat şi eliminat din societate. E o chestiune gravă dacă acest domn Condrea şi firma sa au fost ajutaţi să acceseze contracte în mii de spitale din toată ţara de o personă dintr-un serviciu. E ceva grav. Acest lucru strică competiţia şi concurenţa. Dacă noi distrugem acest mecanism cu ajutorul procurorilor sau cu ajutorul unor ofiţeri care au informaţii, atunci se strică piaţa. Multe firme din România participă la jocul pieţei având fie influenţa unor procurori cu putere, fie informaţiiile unor ofiţeri.

Vorbim de servicii ca instituţii sau de persoane care se folosesc de faptul că aparţin unui serviciu?

Serviciile sau instituţii ca DNA, DIICOT nu au în cadrul legal posibilitatea de a proteja firme. Nu e o chestiune instituţională. Dar sunt persoane în aceste instituţii care se implică din ce în ce mai mult, fie cu puterile de investigare şi arestare, fie cu informaţii, în acestă zonă. Sau în politică, cum am văzut în cazul domnului Zgonea. Valeriu Zgonea a fost suspectat de colegi că este protejat de  un serviciu de informaţii şi susţinut pentru a ajunge în fruntea unui partid. Discuţia aceasta trebuie eliminată complet din societate. 

Cum o vedeţi eliminată?
Nu este atât de greu dacă vrem să eliminăm astfel de suspiciuni. În Regulamentele interne ar trebui să avem stipulate nişte prevederi că, oricând, un ofiţer de informaţii, sau un procuror, sau un judecător, încep să aibă întâlniri politice sau cu oameni de afaceri, acestea trebuie să fie notate, cunoscute de instituţia unde lucrează. Spre exemplu, un ofiţer să spună: am o rudă din zona afacerilor şi mă întâlnesc cu ea de 7 ori pe lună. Şi atunci când vom avea un nou caz Condrea, ne vom uita pe note şi vom vedea de câte ori s-a întâlnit cu oameni din servicii.

Dacă aflăm că s-a văzut cu un general un patron de succes este concludent? De unde ştim că îl ajută?
Vă asigur că este foarte concludent. Este un prim pas spre verificarea acestor informaţii. Va şti o divizie, o unitate, o zonă de protecţie internă.

Traian Băsescu a spus despre familia Condrea că a trăit într-un mediu al serviciilor. Este corect?
Repet, e o chestiune pe care ne e frică să o discutăm public, dar iată că începe să apară din ce în ce mai pregnant. Traian Băsescu ştie ce spune despre zonele astea. E o discuţie pe care trebuie să o avem din ce în ce mai des.

Traian Băsescu mai spune că un procuror militar închide foarte uşor dosarele unor ofiţeri SRI.
Este ceva grav spus de un fost preşedinte. Din păcate nu ne-a dat numele. Sper că e atent la ce aruncă în spaţiul public.

Sebastian Ghiţă la Adevărul Live FOTO Eduard Enea 

Comisia parlamentară din care faceţi parte are un rol: este Comisie de control.
Am încurajat tot timpul pe toţi cei care au elemente, au poveşti care implică ofiţeri din servicii care îşi bagă coadă în afaceri şi în poliitică să vină la comisii. Am auzit că domnul Nicuşor Dan a fost oprit să depună liste de candidaţi la Sectorul 5, pentru că un anumit candidat era protejat de servicii. Să aducă un minim de dovezi la comisii. L-am auzit pe domnul Vişan că serviciile nu l-au lăsat să candideze la Craiova. Dacă am ajuns să discutăm că ofiţerii sau procurorii aleg candidaţi după prieteniile lor e foarte grav.

Aveţi exemple concrete?
Există suspiciuni rezonabile că prieteniile unor procurori cu unii candidaţi au făcut să le elimine competitorii. Spre exemplu, Cherecheş la Baia Mare.

Aş vrea să ne descrieţi mecanismul. Cum au loc aceste intervenţii?
Mecansimul e foarte simplu: o rudă, un prieten încep să-şi deschidă companii şi, dintr-o dată, ajung să câştige mai multe licitaţii, să afle strategiile, politicile de preţ de la competitori, ajung să benficieze de recomandări. Asta îi face pe ceilalţi oameni de afaceri să vrea să ajungă şi ei în anturajul serviciilor sau îi face să iasă din piaţă. Pin oferirea de informaţii, prin arestarea competitorului şi declanşarea de controale, când e cazul unor procurori care se apucă de afaceri.

O dată aţi spus de procurori, altă dată de oameni din servicii.

SRI şi SIE au nişte mecanisme civile de control. A existat o luptă uriaşă ca aceste instituţii să nu devină noua Securitate, în special prin interzicerea dreptului de a face urmărire penală şi de a participa la anchete, aşa cum a decis CCR, pentru că procurorii sunt definiţi ca magistraţi. Dar, în paralel, prin diverse modificări pas cu pas ale legii, am reuşţit să facem la Parchete investigatori prin acoperire, un fel de ofiţeri de informaţii care umblă prin oraş şi înregistrează, monetează tehnică, fac tot ce face un servicu secret, dar fără să fie controlat civil. Nimeni nu mai ptie ce se întâmplă cu acele interceptări. Un investigator prin acoperire este un om agăţat cu un caz de mare sau mică evaziune fiscală, căruia i se dau instrumente tehnice ca să înregistreze alţi oameni. Chestiunea asta se întâmplă acum. Legea a dat dreptul procurorilor să răspundească în toată România aceşti investigatori sub acoperire. Ei n-au pregătire, cred că acţionează în numele statului, dar noi nu ştim pe cine înregistrează şi ce fac cu acele înregistrări care vizează partea personală a vieţii unui cetăţean. Să vă dau un  exemplu: există un om de afaceri celebru, n-am să-i dau numele, care umblă cu aparete de înregistrat prin oraş, îşi înregistrează partenerii şi spune că o face în numele procurorilor. Este o chestiune pe care am scăpat-o din mână, extrem de neprincipială şi incorectă. La fel, procurorii ascultă tot ce face un cetăţean. Dacă procurorii se decid să folosească toate informaţiile pe care le au pentru a face afaceri, am încurcat-o. Cred că dezbaterea publică despre aceste fenomene trebuie să ia amploare şi să găsim mecanisme să stopăm un astfel de curs al lucrurilor.

Cum vedeţi rezolvată treaba asta?

Este foarte simplu să se instaleze în acele instituţii, să se instaureze reguli de control, reguli de declarare a intereselor. Reguli strânse, serioase. Nu e o chestiune care să oprească lupta anticorupţie. Ba dimpotrivă, are acelaşi sens. Lupta anticorupţie are sensul de a face competiţia mai curată, astfel încât să se livreze performanţa.

De ce nu faceţi o dezbatere la Parlament, în care invitaţi serviciile, societatea civilă?
Dezbatarea a fost blocată în Parlament de strigătul de luptă: «ajutor, se blochează anticorupţia!».

Există aşa numitele afaceri servite?
Sunt şi astfel de lucruri. Hai să vă dau un exemplu drag mie. Acum câteva luni de zile, Poşta Română a încercat să achiziţioneze un sistem informatic. A contactat prin intermediul departamentului specializat, fiindu-i frică de ce se întâmplă în România, mai mulţi specialişti din companiile multinaţionale. Împreună, au cosntruit un caiet de sarcini. Apoi, evident, m-a surprins să văd că multunaţionalele au spus stop joc, pentru că afacerea era servită chiar celor din multinaţionale. Totuşi, cineva din multinaţionale a blocat acest contract, chiar dacă le-ar fi adus profit. Multinaţionalele au avut acest mecanism intern. Noi nu-l avem. Altfel, o să ne aresteze ăştia de la DNA pe toţi şi noi tot nu o să înţelegem ce trebuie să facem.

Veţi renunţa la politică?
Indiferent ce o să fac, tot trebuie să trăiesc în această societate şi tot vreau o viaţă mai bună. Nu ne trebuie aceste aranjamente. Frică de competiţie le este oamenilor care au îmbătrânit în aparatul de stat. Vă dau un exemplu: România, sub domnul Cioloş, a trecut un pachet privind achiziţiile publice care amestecă tehnicul cu economicul. Trebuie să spunem clar: în România câştigă o licitaţie cel care are preţul cel mai mic.