Scandal în tabăra suveraniștilor. De ce era previzibilă ruptura și cum privesc alegătorii tensiunile dintre lideri
0În ultimele săptămâni tensiunile dintre liderii așa-numitei partide „suveraniste” au devenit tot mai evidente. După ce Călin Georgescu a boicotat alegerile pentru Primăria București, liderii AUR și Anca Alexandrescu au lansat atacuri mai mult sau mai puțin subtile asupra fostului candidat la președinție. Politologul George Jiglău explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, de ce această fragmentare era previzibilă și cum se raportează electoratul la aceste dispute.
George Jiglău demontează ideea unei „mari schisme”, argumentând că relațiile dintre acești actori politici au fost mereu fragile și conjuncturale. Grupul s-a format mai degrabă prin opoziție față de discursul partidelor tradiționale, și nu prin afinități reale între lideri.
„Eu nu n-aș vedea neapărat ca pe o schismă, din simplul motiv că nu cred că în frontul acesta politic ultraconservator, cu tendințe autoritare, denumit suveranist, este ceva pe care să-l îmbrățișez neapărat. Nu cred că a fost vreodată o mare prietenie. De la început, de când a apărut prima dată AUR, încă de la Coaliția pentru Familie, ei au fost un grup de persoane cu înclinații politice în sens larg, foarte predispuși la volatilitate.”, afirmă Jiglău.
Emoția și „excesul de românism”, singurul numitor comun
Ceea ce i-a adus împreună pe acești lideri a fost poziționarea pe teme culturale și sociale, în opoziție cu partidele mainstream (PSD, PNL, USR). Diferențierea s-a produs prin virulența mesajului și prin apelul la un naționalism exacerbat, nu prin soluții concrete. Lipsa unui plan coerent a făcut ca alianțele să fie fragile și dependente de moment.
„Până în ziua de azi, grupul acesta nu are un program economic, nu are o agendă de proiecte sau idei pe care să știm sigur că, dacă ajung la guvernare, o vor pune în practică. Partea rațională de politică le-a lipsit tot timpul. Ei au reușit să capitalizeze politic foarte eficient latura emoțională. (...) De aici a pornit eventualul conflict dintre Alexandrescu și Georgescu, de la plecarea doamnei Șoșoacă la prezidențiale anul trecut. În seara de douăzeci și patru, Simion s-a simțit trădat, era foarte nervos pentru că nu intrase în turul doi din motive neașteptate, și acolo s-a produs o oarecare ruptură, care la alegerile din primăvară a părut reparată, Georgescu și Simion afișându-se împreună.”, subliniază Jiglău.
Orgoliile liderilor: Georgescu, Simion și Alexandrescu
Relațiile dintre figurile centrale ale acestui curent sunt dominate de neîncredere și competiție personală. George Jiglău remarcă faptul că ruptura dintre Simion și Georgescu are rădăcini în percepția trădării și a competiției electorale directe. De asemenea, ascensiunea sau poziționarea unui personaj precum Anca Alexandrescu complică și mai mult ecuația.
„Cred că lui Simion nu i-a convenit apariția lui Georgescu, iar nici lui Georgescu nu-i convine că există deja Simion, care are voturi pe persoană fizică. A urmat plecarea lui Claudiu Târziu, astfel că a fost un freamăt permanent în zona politică. Alexandrescu însăși are un traseu propriu, similar cu cel al lui Simion, de când era independent și tânăr activist până a ajuns să conducă partidul și să fie aproape de victorie la prezidențiale. Georgescu a avut și el un traseu propriu, la fel Alexandrescu, venind din colaborările cu PSD și din perioada de vizibilitate media, televizată. Ei au fost oarecum aliați, ea cu Georgescu de anul trecut, când venea el la emisiunile ei, dar a fost o conjunctură similară celei dintre Georgescu și Simion din primăvară, în care s-au ajutat reciproc.”, explică analistul.
Paradoxul electoratului: liderii se ceartă, votanții sunt uniți
George Jiglău remarcă discrepanța dintre lideri și baza lor electorală. În timp ce politicienii „suveraniști” nu găsesc o cale de dialog, electoratul lor este surprinzător de omogen. Votanții nu par afectați de certurile de la vârf și sunt dispuși să migreze cu ușurință către oricare dintre candidații care reușesc să capteze cel mai bine nemulțumirea față de sistem la momentul votului.
„Electoratul nu pare afectat de certurile lor. Dacă sunt pe același buletin de vot, ei riscă să spargă votul, similar cu situația de la București acum cu Ciucă și Drulă. Pot fi afectați de dinamici care să ducă la discuții despre vot util, dar dacă reușesc să ajungă la un front comun în alegerile viitoare - parlamentare, prezidențiale și locale - electoratul se poate duce confortabil către oricare dintre ei.”, subliniază George Jiglău.
În concluzie, arată George Jiglău, pericolul pentru acești lideri rămâne fragmentarea votului într-un singur tur, însă potențialul lor combinat continuă să rămân ridicat.
Se încarcă comentariile...
