PNL sesizează CCR pentru invalidarea mandatului de deputat al lui Dragnea. Ce argumente aduc liberalii în faţa judecătorilor constituţionali
0
Liberalii au anunţat că vor depune la CCR o sesizare prin care cer invalidarea mandatului de ales al lui Liviu Dragnea, pe motivul că acesta nu ar fi avut dreptul de a fi ales, în urma condamării din Dosarul fraudă la referendum.
PNL depune o sesizare la Curtea Constituţională în care susţin că mandatul de deputat al Liviu Dragnea nu ar fi trebuit să fie validat de Comisia de Validare în 2016, deoarece acesta nu ar fi îndeplinit cerinţele legale. Mai exact, liberalii subliniază faptul că Liviu Dragnea şi ar fi pierdut dreptul de a fi ales şi de a alege în 2016, după ce a fost condamnat în Dosarul fraudă la referendum.
Pe de altă datele din proces arată că Liviu Dragnea a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare pentru infracţiunea de folosire a influenţei sau autorităţii de către o persoană care deţine o funcţie de conducere într-un partid, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite. Practic, completul de cinci judecători a dublat pedeapsa dată de instanţa de fond. Curtea Supremă a dispus şi un termen de încercare de la trei la patru ani pentru liderul PSD. Pe de altă parte, Liviu Dragnea nu şi-a pierdut dreptul de a vota şi de a fi ales. El este însă obligat să plătească 550 de lei cheltuieli de judecată.
Redăm mai jos sesizarea depusă de liberali la CCR:
SESIZARE DE NECONSTITUŢIONALITATE
a Hotărârii Camerei Deputaţilor nr.122 din 21 decembrie 2016 pentru validarea mandatelor deputaţilor aleşi la data de 11 decembrie 2016, cu referire expresă la prevederea conţinută de punctul 4 din paragraf 35 „circumscripţia electorală nr.35, judeţul Teleorman”, din anexa parte integrantă, a hotărârii antereferite, pe care o considerăm neconformă cu prevederile art.1 alin.(5) coroborat cu art.70 din Constituţia României, pentru motivele expuse în continuare.
I. Procesul legislativ al Hotărârii Camerei Deputaţilor nr.122 din 21 decembrie 2016
În fapt, la data de 21 decembrie 2016, în temeiul raportului Comisiei de Validare, Camera Deputaţilor a procedat la adoptarea Hotărârii nr.122/2016 prin care a validat mandatele de deputat ale persoanelor declarate alese de Biroul Electoral Central la scrutinul organizat pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului, organizat la data de 11 decembrie 2016.
Hotărârea Camerei Deputaţilor conţine un articol unic şi o anexă cu numele deputaţilor a căror mandate au fost validate, enumerate pe circumscripţii electorale, parte integrantă a actului juridic infraconstituţional.
II. Admisibilitatea sesizării de neconstituţionalitate
Cu privire la admisibilitatea sesizării arătăm că aceasta vizează Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.122 din 21 decembrie 2016 care are ca obiect de reglementare validarea mandatelor deputaţilor aleşi la date de 11 decembrie 2016.
Conform art. 70 din Constituţia României „Deputaţii şi senatorii intră în exerciţiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiţia validării alegerii şi a depunerii jurământului. Jurământul se stabileşte prin lege organică.” Conform deciziei Curţii Constituţionale nr. nr.251 din 30 aprilie 2014 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr.14/2014 privind numirea preşedintelui şi a unui membru neexecutiv ai Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară Publicată în Monitorul Oficial nr.376 din 21.05.2014 „procedând la circumstanţierea competenţei sale de control de constituţionalitate al hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, a hotărârilor plenului Senatului şi a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că „pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotărârile Parlamentului, adoptate după conferirea noii competenţe, hotărâri care afectează valori, reguli şi principii constituţionale sau, după caz, organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional.” (Decizia nr.53 din 25 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.90 din 3 februarie 2011, Decizia nr.54 din 25 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.90 din 3 februarie 2011, Decizia nr.307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.293 din 4 mai 2012, Decizia nr.783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.684 din 3 octombrie 2012). Hotărârile Parlamentului contestate pot avea caracter normativ sau individual, întrucât „textul art.27 din Legea nr. 47/1992 nu instituie vreo diferenţiere între hotărârile care pot fi supuse controlului Curţii Constituţionale sub aspectul domeniului în care au fost adoptate sau sub cel al caracterului normativ sau individual, ceea ce înseamnă că toate aceste hotărâri sunt susceptibile a fi supuse controlului de constituţionalitate — ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus. În consecinţă, sesizările de neconstituţionalitate care vizează asemenea hotărâri sunt de plano admisibile.” (Decizia nr.307 din 28 martie 2012). Curtea Constituţională a mai stabilit, în mod expres, că, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituţionalitate, norma de referinţă trebuie să fie de rang constituţional pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicţie între hotărârile menţionate la art.27 din Legea nr.47/1992, pe de o parte, şi exigenţele procedurale şi substanţiale impuse prin dispoziţiile Constituţiei, pe de altă parte. Aşadar, criticile trebuie să aibă o evidentă relevanţă constituţională, şi nu una legală ori regulamentară. Prin urmare, toate hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, plenului Senatului şi plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituţionalitate, dacă în susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţii cuprinse în Constituţie. Invocarea acestor dispoziţii nu trebuie să fie formală, ci efectivă (Decizia nr.307 din 28 martie 2012 şi Decizia nr.783 din 26 septembrie 2012). Curtea a mai reţinut, în privinţa hotărârilor care prin obiectul lor vizează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional, că norma de referinţă, în cadrul controlului de constituţionalitate exercitat, poate fi atât o dispoziţie de rang constituţional, cât şi una infraconstituţională, ţinând cont de dispoziţiile art.1 alin.(5) din Constituţie. O atare orientare a Curţii este dată de domeniul de maximă importanţă în care intervin aceste hotărâri — autorităţi şi instituţii de rang constituţional —, astfel încât şi protecţia constituţională oferită autorităţilor sau instituţiilor fundamentale ale statului trebuie să fie una în consecinţă. Prin urmare, hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, plenului Senatului şi plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului care vizează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional pot fi supuse controlului de constituţionalitate, chiar dacă actul normativ pretins încălcat are valoare infraconstituţională.”
Pe cale de consecinţă, în cazul sesizării de neconstituţionalitate privind Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.122/2016 suntem în situaţia descrisă de decizia antecitată, obiectul acesteia vizând organizarea şi funcţionarea unei autorităţi de rang constituţional, consacrată expres prin dispoziţia art.70 din Constituţia României, fapt pentru care vă solicităm să constataţi admisibilitatea sesizării noastre de neconstituţionalitate.
III. Motive intrinseci de neconstituţionalitate
Punctul 4, al paragrafului 35 „circumscripţia electorală nr.35, judeţul Teleorman” din anexa, parte integrantă, a Hotărârii nr.122 din 21 decembrie 2016 a Camerei Deputaţilor referitor la validarea mandatului domnului Nicolae-Liviu Dragnea este neconstituţional deoarece încalcă dispoziţiile art.1 alin.(5) şi ale art.70 alin.(1) şi alin.(2) din Constituţia României
În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, dispune art.1 alin.(5) din legea fundamentală. Acest principiu, este temelia sistemului de drept din România, constituind garanţia respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. Dispoziţiile art.1 alin.(5) reprezentau temelia constituţională a acţiunii Camerei Deputaţilor la momentul constituirii acesteia în legislatura 2016-2020 prin validarea mandatelor deputaţilor declaraţi aleşi, implicit în cazul validării mandatului de deputat al domnului Nicolae-Liviu Dragnea la recomandarea Comisiei permanente speciale de validare, organism de lucru al Camerei Deputaţilor cu atribuţii reglementate de art.3 şi următoarele din Regulamentul Camerei Deputaţilor.
Camera Deputaţilor, în cazul reflectat la pct.4 al paragrafului 35 din Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.122 din 21 decembrie 2016, avea obligaţia regulamentară să se pronunţe prin vot asupra invalidării mandatului de deputat al domnului Nicolae-Liviu Dragnea deoarece acesta era condamnat pentru săvârşirea unor infracţiuni în cadrul derulării unui proces electoral, cauză expresă de invalidare a mandatului prevăzută de art. 7 alin.(3) teza II din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Este de menţionat, totodată, că acestuia i-a fost interzis, din anul 2015 prin hotărârea judecătorească de condamnare rămasă definitivă, exerciţiul drepturilor electorale (dreptul de vot şi dreptul de a fi ales) pentru o perioadă de 4 ani de zile.
Dispoziţiile art.7 alin.(3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor sunt imperative: „(3) Comisia de validare propune invalidarea alegerii unui deputat în cazul în care constată încălcarea prevederilor legale privind condiţiile de eligibilitate şi în cazul în care există o hotărâre judecătorească de condamnare, rămasă definitivă, privind săvârşirea de către respectivul deputat a unor infracţiuni legate de derularea procesului electoral.”
Domnul Nicolae-Liviu Dragnea a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de art.13 din Legea nr.78/2000 „în derularea procesului electoral” al referendumului organizat pentru demiterea Preşedintelui României, la data de 29 iulie 2012, fiindu-i interzis exerciţiul drepturilor electorale pentru o perioadă de 4 ani, prin sentinţa penală nr.341 din 15 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală în dosarul nr.4862/1/2013. Conform sentinţei penale „în aplicarea art.5 Cod penal: În baza art.13 din Legea nr.78/2000 condamnă inculpatul Dragnea Liviu Nicolae (…) la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art.71 Cod penal anterior aplică inculpatului Dragnea Liviu Nicolae pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a, b Cod penal anterior.”
Sentinţa penală a fost modificată, în calea apelului, prin majorarea pedepsei principale şi menţinerea pedepselor accesorii, conform deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dosarul nr.114/2016.
Raportat la dispoziţiile art.7 alin.(3) teza II din Regulamentul Camerei Deputaţilor este irelevantă modalitatea dispusă de instanţă de executare a pedepsei deoarece dispoziţia regulamentară se referă expres numai la existenţa unei „hotărâri judecătoreşti de condamnare, rămasă definitivă, privind săvârşirea de către respectivul deputat a unor infracţiuni legate de derularea procesului electoral”, condiţie suficientă pentru invalidarea mandatului.
Din cele arătate mai sus este în domeniul evidenţei că în temeiul sentinţei penale nr.341 din 15 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală, dl. Nicolae-Liviu Dragnea a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.13 din Legea nr.78/2000 în cadrul procesului electoral al referendumului pentru demiterea Preşedintelui României organizat la data de 19 iulie 2012.
Referendumul este un proces electoral, în litera şi în spiritul legii speciale în materie. Conform Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, activitatea în cadrul referendumului se desfăşoară în baza „listelor electorale”(art.5 alin.3 din lege) prin „operaţiuni electorale”(art.15 alin.2 din lege) şi prin intermediul „birourilor electorale”9 ex. art.21, art.23 din lege).
Pe cale de consecinţă în cadrul referendumului se „derulează un proces electoral” la finalul căruia poporul român îşi exprimă „voinţa sa suverană”, conform art.2 din Legea nr.3/2000. În acelaşi context argumentativ precizăm dispoziţiile art.392 din Codul Penal care arată „dispoziţiile art.385-391 se aplică în mod corespunzător şi în cazul faptelor săvârşite cu prilejul unui referendum.”
Art.385-392 sunt reglementate în titlul IX „infracţiuni electorale” din Codul Penal. În doctrina de specialitate, cu privire la titlul IX „infracţiuni electorale” din Codul Penal se precizează: „regimul electoral este reglementat în şase legi speciale: Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului (M.Of. nr.84 din 24 februarie 2000), cu modificările şi completările ulterioare; Legea nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, republicată (M.Of. nr.333 din 17 mai 2007, cu modificările şi completările ulterioare; Legea nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului [...], republicată (M.Of. nr.670 din 12 septembrie 2011), cu modificările şi completările ulterioare; Legea nr.33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, republicată (M.Of. nr.627 din 31 august 2012), cu modificările şi completările ulterioare; O.U.G. nr.93/2003 pentru exprimarea prin mijloace electronice la referendumul naţional privind revizuirea Constituţiei (M.Of. nr.716 din 14 octombrie 2003)”. (p.718, Drept penal, partea specială, Alexandru Boroi, ed.2, editura C.H.Beck, Bucureşti, 2014)
Realitatea juridică arată că la data de 11 decembrie 2016 dl. Nicolae-Liviu Dragnea era condamnat penal, definitiv, pentru săvârşirea unei infracţiuni „de folosire a influenţei ca persoană care îndeplineşte o funcţie de conducere în cadrul unui partid politic, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite”, în cadrul procesului electoral organizat la referendumul pentru demiterea Preşedintelui României organizat la data de 19 iulie 2012, ceea ce constituie realizarea condiţiei negative prevăzute de art.7 alin.(3) teza II din Regulamentul Camerei Deputaţilor pentru invalidarea mandatului de deputat al domnului Nicolae-Liviu Dragnea.
Această situaţie urma a fi constatată prin raportul Comisiei de Validare, prin care ar fi fost obligatorie, în opinia noastră, propunerea, către Camera Deputaţilor, de invalidare a mandatului. Deşi a fost formulată o asemenea propunere în cadrul şedinţei Comisiei de Validare, aceasta a fost respinsă prin votul majorităţii membrilor comisiei. Inexistenţa propunerii de invalidare nu exonerează Camera Deputaţilor de obligaţia de a proceda la analizarea îndeplinirii condiţiilor de validare/invalidare pentru fiecare mandat în parte, cu atât mai mult cu cât această propunere de verificare a îndeplinirii condiţiilor regulamentare a fost formulată în şedinţa Camerei Deputaţilor, în mod expres cu privire la mandatul domnului Nicolae-Liviu Dragnea, conform stenogramei. În context, reamintim că potrivit deciziilor Curţii Constituţionale comisiile parlamentare sunt organe interne de lucru ale Camerelor parlamentare, rapoartele sau avizele acestora având doar rolul de a îndruma activitatea în plen a Camerei Deputaţilor şi a Senatului:
„Lipsa reglementării exprese în cadrul prevederilor constituţionale ale art.103 a caracterului obligatoriu, sub aspectul existenţei actului, al avizelor comisiilor permanente, coroborată cu dispoziţiile art.64 alin.(4) şi (5) din Constituţie, pune în evidenţă locul şi rolul comisiilor permanente, ca organe interne de lucru ale Camerelor Parlamentului a căror activitate are caracter pregătitor pentru o oferi forului deliberativ toate elementele necesare adoptării deciziei...”
„Dat fiind caracterul de organe de lucru interne al comisiilor parlamentare, natura juridică a rapoartelor sau avizelor adoptate de acestea este acea a unui act preliminar, cu caracter de recomandare, adoptat în scopul de a sugera o anumită conduită, sub aspect decizional, plenului fiecărei Camere sau Camerelor reunite. Rapoartele şi avizele au caracter obligatoriu numai sub aspectul solicitării lor, nu şi din perspectiva soluţiilor pe care la propun, Senatul şi Camera Deputaţilor fiind singurele corpuri deliberative prin care Parlamentul îşi îndeplineşte atribuţiile constituţionale.” (decizia CCR nr.209/2012)
Prin urmare, în şedinţa Camerei Deputaţilor din data de 21 decembrie 2016, revenea acestei Camere parlamentare obligaţia de a verifica îndeplinirea condiţiilor de validare/invalidare a mandatului domnului Nicolae-Liviu Dragnea. Pentru respectarea dispoziţiilor art.1 alin.(5) din Constituţia României, Camera Deputaţilor avea obligaţia să constate îndeplinirea condiţiei negative prevăzute de art.7 alin.(3) teza II privind săvârşirea unor fapte de natură penală în cadrul procesului penal, constatate prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă înainte de alegerea în funcţia de deputat, şi să procedeze la invalidarea mandatului de deputat în cazul domnului Nicolae-Liviu Dragnea.
Procedând per-acontrario, prin validarea mandatului domnului Nicolae-Liviu Dragnea, conform pct.4, paragraf 35 din anexa Hotărârii Camerei Deputaţilor nr.122/ 21 decembrie 2016, Camera Deputaţilor a încălcat dispoziţiile art.1 alin.(5) din Constituţia României.
În susţinerea motivelor noastre invocăm precedentul invalidării mandatului de senator al domnului Brînduşel Nichitean, prin Hotărârea Senatului nr. 58 din 17 decembrie 2004 privind invalidarea mandatului unui senator. Mandatul domnului Brînduşel Nichitean a fost invalidat pentru motivul săvârşirii unor fapte penale în cadrul procesului electoral deşi acesta avea doar calitatea de cercetat penal (suspect) la momentul invalidării mandatului. Hotărârea nr.58 din 17 decembrie 2004 a Senatului României se află şi în prezent sub prezumţia de constituţionalitate, prin urmare poate fi invocată ca precedent în argumentarea sesizării de neconstituţionalitate.
Cu privire la rezultatul vătămător al încălcării principiului legalităţii pentru drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, în opinia noastră există o astfel de vătămare constând în încălcarea dreptului fundamental de a fi ales prevăzut de art.37 din Constituţia României pentru primul supleant din lista Partidului Social Democrat la alegerile pentru Camera Deputaţilor şi Senat din data de 11 decembrie 2016 din circumscripţia electorală nr.35 judeţul Teleorman. Validarea mandatului de deputat pentru dl. Nicolae-Liviu Dragnea a afectat dreptul de a fi ales şi exercitarea mandatului prevăzut de art.70 din Constituţia României, al supleantului din lista de candidaţi a Partidului Social Democrat pentru circumscripţia electorală nr.35 judeţul Teleorman la alegerile pentru Camera Deputaţilor şi Senat din data de 11 decembrie 2016, fiind îndeplinite toate condiţiile intrinseci pentru constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor supuse criticii de neconstituţionalitate.
În concluzie, vă solicităm să constataţi, pentru motive intrinseci, că dispoziţia punctului 4 din paragraful 35 „circumscripţia electorală nr.35 judeţul Teleorman, din anexa, parte integrantă, la Hotărârea Camerei Deputaţilor nr.122 din 21 decembrie 2016, privind validarea mandatului de deputat al domnului Nicolae-Liviu Dragnea este neconstituţională deoarece încalcă dispoziţiile art.1 alin.(5) coroborat cu dispoziţiile art.70 din Constituţia României.
În drept, ne motivăm sesizarea pe dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Se încarcă comentariile...
