PNL cere Avocatului Poporului să sesizeze CCR privind alegerea într-un singur tur a primarilor
0
PNL a transmis o scrisoare deschisă Avocatului Poporului prin care îi cere să sesizeze CCR pe tema actualei legi electorale care prevede alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin, fiind dorită revenirea la sistemul alegerii primarilor în două tururi.
PNL vrea ca prin ca prin această sesizare să fie dat public un răspuns al Curţii Constituţionale care să se pronunţe în favoarea alegerii primarilor în doua tururi de scrutin.
Liberalii invocă faptul că articolul 101, alineatul 2 al Legii 115 din 2015 referitoare la alegerile locale nu ar fi constituţional. Reprezentanţii PNL care au elaborat scrisoarea aduc mai mult argumente în ceea ce priveşte poziţia, printre acestea fiind decizii ale CCR sau recomandări ale Comisiei de la Veneţia.
Redăm mai jos scrisoarea liberalilor adresată Avocatului Poporului
„Scrisoare deschisă adresată Avocatului Poporului
Având în vedere atribuţiile Avocatului Poporului prevăzute de Constituţie în privinţa ”apărării drepturilor şi libertăţilor persoanelor”, precum şi prevederea constituţională care permite ridicarea directă a excepţiilor de neconstituţionalitate în privinţa legilor aflate în vigoare,
Vă solicităm sesizarea cu celeritate a Curţii Constituţionale în sensul ridicării excepţiei de neconstituţionalitate asupra articolului 101 alineatul 2 din Legea 115/2015 care prevede că la alegerea primarilor este realizată într-un singur tur de scrutin: Este declarat ales primar candidatul care a întrunit cel mai mare număr de voturi valabil exprimate.
În susţinerea acestei solicitări vă transmitem argumentaţia care stă la baza solicitării noastre, precum şi considerentele pentru care susţinem că alegerea primarilor este constituţională doar în măsura în care este realizată de o majoritate a cetăţenilor care se exprimă prin vot. Acest lucru poate fi realizat prin revenirea la formula alegerii în două tururi de scrutin.
Alegerea primarilor în 2 tururi de scrutin duce la corectarea unei erori în privinţa standardului minim de legitimitate/reprezentativitate pe care trebuie să-l îndeplinească alegerile.
Trecerea de la un singur tur de scrutin la 2 tururi de scrutin NU presupune modificarea sistemului electoral (rămâne uninominal majoritar), ci completarea lui prin introducerea condiţiei obţinerii cel puţin a unei majorităţi de 50% plus 1.
2 tururi de scrutin înseamnă revenirea la formula iniţială (nu este o formulă nouă) utilizată la alegerile locale din 1992, 1996, 2000, 2004, 2008.
Constituţia nu permite exercitarea suveranităţii poporului altfel decât prin intermediul voinţei populare a unei majorităţi, exprimată prin alegeri.
Recomandările organismelor internaţionale de profil, cum este cazul Comisiei de la Veneţia, nu interferează în acest caz întrucât principiul fundamental pe care îl au în vedere este consolidarea exerciţiului democratic.
Astfel, 2 tururi de scrutin presupun mai multă legitimitate, mai multă reprezentativitate şi în final mai multă democraţie. Din acest motiv, demersul nu poate fi considerat decât unul democratic.
1.Majoritatea (cel puţin 50% plus unu din voturi) este capitală pentru alegerea primarilor pentru că transpune prevederile constituţionale care conturează sensul legitimităţii/reprezentativităţii. Alegerea primarilor într-un singur tur încalcă principiul majorităţii consacrat de Constituţie.
Alegerile într-un singur tur de scrutin permit atribuirea mandatului de primar candidatului care obţine cel mai mare număr de voturi. Actuala formulă legislativă NU impune condiţia obţinerii unei majorităţi de 50% plus unu din numărul voturilor exprimate
·Astfel, mandatul de primar poate fi alocat candidatului care NU beneficiază de încrederea comunităţii, în pofida faptului că o majoritate s-a exprimat în defavoarea sa optând pentru alţi candidaţi, care cumulează împreună peste 50% din opţiuni.
În consecinţă, se poate cu uşurinţă aprecia faptul că primarul ales îşi va exercita mandatul împotriva voinţei populare a comunităţii pe care ar trebui să o reprezinte. Acceptarea unei asemenea posibilităţi înseamnă a nega principiul reprezentativităţii şi condiţia de legitimitate rezultată de prevederile constituţionale.
Eludarea principiului majorităţii (în sensul a jumătate plus unu) face posibilă situaţia în care o comunitate este reprezentată de un primar ales cu mult peste 50% din voturi, în vreme ce o altă comunitate are în fruntea sa un ales care a obţinut 15% din sufragii.
Voinţa majorităţii este principiul după care se defineşte democraţia constituţională. Guvernarea, chiar şi locală (din care face parte primarul), nu poate fi realizată de o minoritate întrucât suveranitatea poate fi materializată doar prin respectarea principiului majorităţii. În caz contrar, ar însemna că se abdică de la un element definitoriu al democraţiei potrivit căruia guvernarea este realizată ”de către şi pentru popor”, adică de o majoritate care se află mai aproape idealul unei voinţe unitare decât o minoritate.
·În acest sens, acord cu noţiunea de majoritate, Art.2 din Constituţie menţionează: "(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum. (2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu."
În acelaşi timp, Art. 121, alin. 1 din Constituţie prevede că: ”Autorităţile administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală în comune şi în oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii”.
Constituţia României atribuie conceptului de majoritate un singur sens, acela de cel puţin jumătate plus unu din opţiuni!
Legea fundamentală face distincţie în privinţa noţiunii de majoritate – majoritatea simplă (50% plus 1 din voturile exprimate), majoritatea absolută (50% plus 1 din numărul total al membrilor/alegătorilor) şi majoritatea calificată ( 2/3 din numărul membrilor/alegătorilor)
În raport cu aceste sensuri ale majorităţii (toate acestea privind cel puţin jumătate plus unu din voturi) Constituţia stabileşte validarea prin vot a unor decizii:
-alegerea Preşedintelui României ( art. 81 din Constituţie)
-suspendarea Preşedintelui României/ punerea sub acuzare ( art. 95-96 din Constituţie)
-desemnarea candidatului pentru funcţia de prim-ministru şi acordarea încrederii Guvernului ( art. 103 din Constituţie)
- retragerea încrederii Guvernului ( art. 113 din Constituţie)
- cvorumul necesar Parlamentului ( art. 67 din Constituţie)
-adoptarea legilor în Parlament ( art. 76 din Constituţie)
- votarea tratatelor UE (art. 148 din Constituţie)
- adoptarea proiectului de revizuire a Constituţiei în Parlament ( art. 151 din Constituţie)
·Constituţia României NU recunoaşte alte sensuri ale majorităţii, iar folosirea altor interpretări contravine atât spiritului legii fundamentale, cât şi literei acesteia, reprezentând în fapt un abuz.
·Utilizarea noţiunii de ”majoritate relativă” (termen folosit în domeniul electoral pentru a defini situaţia în care o propunere întruneşte cel mai mare număr de voturi, dar nu depăşeşte 50% plus 1) poate fi corelată în mecanismele constituţionale eventual cu iniţierea unor demersuri, dar nu şi cu luarea unor decizii.
Totodată, stabilirea rezultatului referendumului (naţional/local) se realizează în funcţie de majoritatea voturilor valabil exprimate, astfel încât decizia aparţine celor care reuşesc să totalizeze cel puţin 50% plus 1 din opţiuni. Cele două condiţii, cea de prezenţă (30% din listele electorale) şi cea de acordare a unui vot valabil exprimat (25% din liste), au fost introduse tocmai pentru a permite unei majorităţi interesată asupra unei problematici să ia decizia, reducând astfel posibilitatea unei minorităţi de a bloca decizia prin neparticipare (Decizie CCR, 471/2013) Legea Referendumului (http://www.roaep.ro/legislatie/wp-content/uploads/2013/03/LEGE-Nr.-3-2000.pdf )
De menţionat, în acest context, situaţia referendumului din 2012 de demitere a preşedintelui Traian Băsescu, caz în care o majoritate exprimată la vot a fost blocată de o minoritate absentă.
Primarul trebuie să fie depozitar, la nivel local, al aceluiaşi tip de legitimitate cu al preşedintelui României. Calitatea de primar şi cea de preşedinte al României sunt singurele funcţii alese în mod uninominal, conform Constituţiei. În cazul preşedintelui este menţionată în mod expres modalitatea de alegere (sub condiţia majorităţii) în două tururi de scrutin. Aceleaşi condiţii de legitimitate au fost atribuite şi primarilor până în 2012.
Primarul se constituie autoritatea locală cea mai apropiată de cetăţean, fapt care face ca încrederea în instituţia primarului să fie una personalizată, atât prin modul de alegere al acestuia, cât şi prin atribuţiile funcţiei în sine.
Modul de alegere a consiliilor locale şi judeţene, într-un sistem eminamente proporţional, face ca în configuraţia politică a acestora să fie oglindită voinţa populară exprimată prin vot. Astfel, este asigurată în cea mai mare măsură posibilă reprezentativitatea consiliului local/judeţean, care, la rândul său ia decizii utilizând principiul majorităţii (50% plus 1).
Discrepanţa între alegerea CL şi alegerea primarilor atrage disfuncţionalităţi inerente în luarea deciziilor la nivelul autorităţilor locale, prin faptul că o majoritate politică configurată la nivelul CL nu este optimizată de alegerea primarului prin voinţa unei majorităţi exprimată la urne.
La nivel european, majoritatea covârşitoare a modelelor electorale de alegere a primarilor ţine cont în primul rând de regula majorităţii (50% plus 1). Atunci când primarul nu este ales în mod direct, prin scrutin uninominal, de o astfel de majoritate, el trebuie să obţină o majoritate absolută în consiliul local pentru a fi învestit în funcţie (alegere indirectă).
2.Introducerea a 2 tururi pentru alegerea primarilor NU modifică sistemul electoral propriu-zis, el rămânând unul uninominal majoritar, dar corectează inechitatea şi gradul minimal de legitimitate dezirabil în acord cu principiile democratice, adăugând cel de-al doilea tur de scrutin.
Standardele democratice în materie electorală, enunţate de Comisia de la Veneţia, fac referire la stabilitatea normelor electorale, justificând faptul că modificărea frecventă a legislaţiei poate ”dezorienta alegătorul”. În acest caz, revenirea la două tururi de scrutin în cazul alegerii primarilor nu poate fi suspectată a genera un astfel de efect dezorientare, în condiţiile în care aceeaşi regulă a fost utilizată la alegerile locale din 1992, 1996, 2000, 2004, 2008.
Eventuala suspciune de manipulare a normelor electorale, în privinţa căreia Comisia de la Veneţia atrage atenţia, nu poate privi situaţii în care cadrul legislativ favorizează anumiţi competitori în defavoarea tuturor celorlalţi, alterând în acelaşi timp calitatea actului democratic.
În acelaşi timp, nu poate fi privită drept o ”tentativă de manipulare” revenirea la 2 tururi de scrutin pentru alegerea primarilor câtă vreme această soluţie consolidează exerciţiul democratic şi reduce semnificativ distanţa între cei aleşi şi alegători. O astfel de interpretare ar fi putut avea susţinere în cazul restrângerii unei reguli de alegeri în 2 tururi la unul singur.
Revenirea la 2 tururi se impune şi prin raportare la reacţia neechivocă a societăţii româneşti, care a reclamat nevoia de reprezentare corectă a intereselor sale cu puţin timp înainte de a intra în anul 2016. Această revendicare a fost exprimată tocmai în sensul deschiderii competiţiei electorale pentru ca rezultatul să fie unul mai fidel prin raportare la opţiunile cetăţenilor.
Inclusiv Comisia de la Veneţia a adoptat în 2005 o interpretare asupra interdicţiei modificării legii electorale cu un an înaintea alegerilor, în care precizează că acest principiu nu prevalează atunci când sunt constatate erori în legislaţia electorală.
În acest sens, pentru menţinerea unui mecanism electoral care riscă să genereze un deficit major de reprezentativitate, cu efecte greu de prevăzut în societate, nu pot fi găsite argumente plauzibile decât pentru cei direct interesaţi în mod partizan de astfel de efecte.
Tot Comisia de la Veneţia apreciază, într-un raport adoptat în 2003, că ”trebuie să nu existe nicio ezitare în a rectifica un sistem care începe să genereze efecte perverse, întrucât este uşor să însuşeşti repede obiceiuri proaste, dar acestea devin foarte greu de eradicat atunci când se transformă într-o tradiţie culturală” (REPORT ON ELECTORAL SYSTEMS Adopted by the Venice Commission at its 57th Plenary Session (Venice, 12-13 December 2003)
Rezoluţia 1897/2012 Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cere statelor membre în privinţa mecanismelor electorale: ”adoptarea unui sistem electoral prin care este reflectată mai bine opinia poporului şi compoziţia politică a electoratului” (8.1.5) (http://assembly.coe.int/nw/xml/XRef/X2H-Xref-ViewPDF.asp?FileID=19121&lang=en )
Rezoluţia 1705/2010 2012 Adunării Parlamentare a Consiliului Europei menţionează că ” dreptul tuturor cetăţenilor de a fi reprezentaţi în procesul de luare a deciziilor şi reprezentativitatea autorităţilor alese sunt principii fundamentale ale democraţiilor contemporane” (pct 4, prima teză) (http://assembly.coe.int/nw/xml/XRef/X2H-Xref-ViewPDF.asp?FileID=17808&lang=en )
Codul bunelor practici în materie electorală, al Comisiei de la Veneţia:
”Stabilitatea dreptului este un element important al credibilităţii procesului electoral şi este esenţială pentru consolidarea democraţiei. Prin urmare, modificarea frecventă a normelor sau caracterul lor complex pot dezorienta alegătorul. Alegătorul poate conchide, în mod corect sau incorect, că dreptul electoral este doar un instrument cu care operează cei care sunt la putere şi că votul alegătorului nu mai este elementul esenţial care decide rezultatul scrutinului.
Necesitatea de a garanta stabilitatea nu priveste, în practică, atât principiile fundamendale a căror contestare formala este greu de imaginat, cât cea a unor reguli mai precise ale dreptului electoral, în special a celor care reglementează sistemul electoral propriu-zis, componenţa comisiilor electorale şi constituirea teritorială a circumscripţiilor. Aceste trei elemente sunt frecvent– în mod corect sau incorect – considerate a fi factori decisivi în determinarea rezultatelor scrutinului. De aceea, trebuie evitate nu numai manipulările în favoarea partidului la putere, ci chiar tentativele de manipulare”.
Declaraţia interpretativă privind stabilitatea legislaţiei electorale, a Comisiei de la Veneţia (2005):
Principiul conform căruia elementele fundamentale ale legilor electorale nu ar trebui modificate cu mai puţin de un an înainte de alegeri nu prevalează asupra altor principii ale codului bunelor practici în materie electorală. Acesta nu ar trebui invocat pentru a menţine o situaţie contrară normelor patrimoniului electoral european sau pentru a nu implementa recomandări ale organizaţiilor internaţionale. Acest principiu se referă numai normele fundamentale ale dreptului electoral, atunci când acestea apar în dreptul comun.
3.OUG pentru reintroducerea a două tururi de scrutin pentru alegerea primarilor în 2016
· Emiterea de OUG este permisă de Constituţie şi de jurisprudenţa CCR atunci când drepturile cetăţenilor, inclusiv cele electorale, nu sunt "afectate" în sens negativ.
Deciziile CCR consfinţesc faptul că instrumentul OUG este constituţional dacă actul normativ are consecinţe pozitive în domenii în care intervine. (Deciziile CCR 549/2014, 458/2013, 447/2013)
Instrumentul OUG, în acest caz, nu este în niciun fel restricţionat de rigorile constituţionale ori de tehnică legislativă (utilizarea OUG nu este în niciun fel restricţionată de caracterul ordinar sau organic al unei legi, ea căpătând la rândul ei, la momentul declanşării procedurilor parlamentare, caracterul legii pe care o modifică. Ceea ce nu poate fi modificat prin OUG este Constituţia).
Reintroducerea a două tururi de scrutin pentru alegerea primarilor este, fără urmă de îndoială, o îmbunătăţire a cadrului democratic în raport cu principiul fundamental al reprezentativităţii organelor alese.
Soluţia celor două tururi de scrutin porneşte de la principiul conform căruia decizia luată prin vot aparţine unei majorităţi (jumătate plus 1) a celor care îşi exprimă opţiunea, fiind condiţia primă pentru ca mandatul rezultat să fie unul reprezentativ.
Dreptul cetăţeanului de a decide printr-o majoritate reală, şi nu printr-o minoritate (cum e cazul unui singur tur), de către cine va fi reprezentat se constituie în fundaţia logicii noastre constituţionale şi democratice.
Instrumentul OUG a folosit deja de actualul Guvern pentru prorogarea ori suspendarea intrării în vigoare a unor legi adoptate de Parlament. Din acest punct de vedere, soluţia OUG nu reprezintă o abordare diferită sub aspectul efectelor unor legilor aflate în vigoare.
Urgenţa promovării acestei soluţii legislative este determinată de declanşarea calendarului electoral premergător alegerilor locale, ţinând cont de momentul stabilirii datei acestora (cu cel puţin 75 de zile înaintea alegerilor – art. 10, alin 1, Legea 115/2015)
La nivel parlamentar, proiectul de lege privind revenirea la două tururi de scrutin pentru alegerea primarilor este blocat exclusiv în interes partizan de PSD – singurul partid interesat de menţinerea unui singur tur de scrutin.
OUG trebuie să privească ”situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată”. Sub acest aspect, necesitatea corectării unei anomalii în desfăşurarea procesului democratic se impune de urgenţă, având în vedere importanţa majoră pe care o au alegerile într-un stat de drept din perspectiva transferului de încredere dinspre alegători spre cei pe care îi aleg.
Altfel, în lipsa unei astfel de reglementări este pus sub semnul întrebării însuşi rezultatul corect şi legitim al alegerilor, prin raportare la Articolul 2 din Constituţie: ”Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum”.
Subsecvent, observăm faptul că la nivelul societăţii în ansamblu, a societăţii civile, a opiniei publice, precum şi a celei mai mari părţi a clasei politice există un punct de vedere favorabil alegerii primarilor în două tururi de scrutin. Inclusiv cei care se împotrivesc acestui demers nu contestă în sine efectele absolut pozitive ale revenirii la alegerile în două tururi de scrutin, ci folosesc argumente obţinute prin decontextualizarea recomandărilor în materie electorală, făcând abstracţie de principiile elementare ale unui sistem democratic.
Mai multă încredere, mai multă legitimitate, mai multă reprezentativitate înseamnă mai multă democraţie. Acţiunile nedemocratice sunt cele care restrâng aplicarea acestor principii sau girează menţinerea unui deficit de democraţie.
Decizie 549/2014 - Tot prin Decizia nr.458 din 7 noiembrie 2013, Curtea, referindu-se la sensul dispoziţiilor art.115 alin.(6) din Legea Fundamentală, a statuat că ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă „afectează”, dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin.
Decizie 458/2013 - Referitor la sensul dispoziţiilor art.115 alin.(6) din Legea fundamentală, Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.787 din 25 noiembrie 2008, că ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă „afectează”, dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin.
Decizie 447/2013 - Dispoziţiile art.115 alin.(6) din Constituţie prevăd că o ordonanţă de urgenţă nu poate afecta regimul drepturilor, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie. Cu alte cuvinte, în cazul de faţă, lipsa de claritate şi previzibilitate a ordonanţei de urgenţă este de natură să afecteze drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale, ceea ce impune analiza lor şi prin prisma dispoziţiilor art.115 alin.(6) din Legea fundamentală. Curtea Constituţională a precizat în jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr.1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.787 din 25 noiembrie 2008) sensul noţiunii de „a afecta”, reţinând sensul juridic al acestei noţiuni, sub diferite nuanţe, cum ar fi: „a suprima”, „a aduce atingere”, „a prejudicia”, „a vătăma”, „a leza”, „a antrena consecinţe negative”.
Constituţia, art. 115,
alin. 4: Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.
alin. 6: Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică“, au argumentat liberalii.
Se încarcă comentariile...
