Declaratia de avere a demnitarului - o componenta esentiala a mandatului sau (II)

Asa cum aratam in numarul de ieri al ziarului nostru, transparenta financiara si, in general, a tuturor bunurilor materiale este riguros asigurata in tarile democrate. Mai concret, s-a adoptat o

Asa cum aratam in numarul de ieri al ziarului nostru, transparenta financiara si, in general, a tuturor bunurilor materiale este riguros asigurata in tarile democrate. Mai concret, s-a adoptat o legislatie riguroasa, clara si bine articulata asupra tuturor aspectelor implicate prin aceste rigori. Ele protejeaza demnitarul, dar, deopotriva, asigura controlul asupra eventualelor derapaje in timpul exercitarii mandatului. Dupa ce, ieri, am prezentat principalele prevederi ale legislatiei din SUA si Marea Britanie, in numarul de fata ne referim la Franta, Germania si Suedia. In Franta, legea asigura transparenta totala a bunurilor oamenilor politici si publici In Franta, Legea 88-227 din 1988, pe timpul presedintiei lui Franoois Mitterrand, se refera la Transparenta financiara a vietii politice. Ea a fost completata in 1991, 1995 si 2000 si prevede ca orice membru al guvernului, in decurs de doua luni dupa numire, transmite presedintelui comisiei desemnate special declaratia asupra averii in conditiile prevazute de articolul LO 135-1 al codului electoral. Faptul se repeta la acelasi interval de timp dupa incetarea indeplinirii atributiunilor. Prevederea priveste: titularul unui mandat de reprezentant francez in Parlamentul European, functia de presedinte de consiliu regional, diferiti lideri din Teritoriile de peste Mari, primarul unei comune cu peste 30.000 de locuitori sau pe presedintele unui grup de comune dotate cu fiscalitate proprie a caror populatie depaseste 30.000 persoane. Aceeasi obligatie o au consilierii regionali (inclusiv din Corsica, Teritoriile de peste Mari), adjunctii de primar din localitatile cu peste 100.000 persoane daca au drept de semnatura in locul sefilor lor, in conditiile stabilite de lege. In continuare, legea prevede ca acelorasi rigori se supun si presedintii, directorii generali, adjunctii lor de la intreprinderi nationale si institutiile publice nationale cu caracter industrial si comercial, cat si cei ce conduc organisme publice care gestioneaza complexurile de locuit, cu chirie redusa, avand peste 2.000 de apartamente si ai societatilor economice mixte ce au o cifra anuala de afaceri de peste cinci milioane de franci. Legea respectiva mai stipuleaza crearea Comisiei pentru transparenta financiara a vietii politice, care trebuie sa primeasca declaratiile parlamentarilor si ale persoanelor mentionate la art. 1 si 2. De asemenea, se stabileste componenta comisiei, iar un decret al Consiliului de Stat fixeaza organizarea si functionarea ei, cat si procedurile la care ea recurge. Ea este cea care informeaza autoritatile competente despre nerespectarea de catre persoanele vizate a obligatiilor ce le revin, dupa ce acestea au fost chemate sa explice neregulile constatate in declaratiile lor, ori neanuntarea modificarilor substantiale in averea lor. In fiecare caz, comisia asigura confidentialitatea declaratiei primite, cat si a observatiilor facute de declaranti asupra evolutiei averilor lor. Acestea nu pot fi comunicate decat la cererea expresa a autorului sau a celor care au dreptul, ori a autoritatilor judiciare, atunci cand comunicarea lor este necesara pentru solutionarea unui litigiu ori utila pentru descoperirea adevarului. De regula, la trei ani, comisia da publicitatii, prin Jurnalul Oficial al Republicii Franceze, un raport care nu contine nominalizari asupra averilor. In cazul in care comisia nu are explicatii ale declarantului asupra evolutiei averii lui, transmite Parchetului dosarul. Se prevad pedepse clare in cazul divulgarii, indiferent de maniera, a unei declaratii de avere ori a unora dintre datele cuprinse in ea. Legea se refera si la partide si grupari politice, si la finantarea lor, existand articole ce contin prevederi exprese din aceasta perspectiva. Parlamentarii germani trebuie sa-si declare veniturile suplimentare in fata presedintelui Bundestagului Republica Federala Germania nu dispune de o legislatie speciala privind averile demnitarilor. Astfel, nici parlamentarii, nici ministrii sau functionarii publici nu sunt obligati printr-o reglementare legala sa declare, la preluarea functiei respective, averea de care dispun. Evident ca nici pentru membrii familiilor demnitarilor nu exista o asemenea obligativitate. Regulamentul de ordine interioara al Parlamentului german (Bundestag) contine, insa, o serie de prevederi referitoare la veniturile suplimentare realizate de deputati. Astfel, daca veniturile rezultate din exercitarea paralela a profesiei de baza (de exemplu avocat) depasesc o anumita suma, deputatul respectiv este obligat sa comunice acest lucru presedintelui Parlamentului. Limita sumei respective este stabilita in fiecare legislatura de presedintele Bundestagului; pentru legislatura actuala, plafonul a fost stabilit la 15. 000 euro lunar. De asemenea, parlamentarii trebuie, la nevoie, sa poata dovedi ca veniturile respective sunt, intr-adevar, rezultatul activitatii profesionale depuse, deci ca nu provin din alte surse, eventual obscure. Datele privind veniturile deputatilor pot fi date publicitatii, respectiv publicate in buletinul Parlamentului, dar aceasta se intampla doar in cazuri exceptionale. De asemenea, regulamentul de ordine interioara prevede ca parlamentarii germani nu au voie sa primeasca alta sustinere financiara pentru exercitarea mandatului in afara salariului si diurnelor de parlamentar. Astfel, este interzis, de exemplu, ca un deputat sa fie platit in continuare de fostul angajator pe timpul exercitarii mandatului. Parlamentarii pot realiza venituri din averea detinuta anterior ocuparii mandatului, de exemplu dobanzi sau dividende din actiuni. Regulamentul de ordine interioara al Bundestagului prevede insa in mod expres ca parlamentarii trebuie, in toate activitatile depuse, sa aiba grija sa evite conflictele de interese si incercarile de influentare. In ceea ce-i priveste pe ministrii din guvernul federal, nu exista reglementari speciale privind obligativitatea declararii averilor, in afara de aceea ca, pe timpul exercitarii unei functii in Cabinet, demnitarii respectivi nu au voie sa practice alta activitate platita, de exemplu consultant sau membru in consiliul de administratie al unei firme. De altfel, in Germania, marea majoritate a ministrilor sunt si parlamentari, cazand, deci, sub incidenta regulamentului de ordine interioara al Bundestagului. In Germania exista o legislatie foarte restrictiva referitoare la protectia datelor privind persoana, ceea ce ar face foarte dificila introducerea unor prevederi prin care demnitarii sa fie obligati sa dea publicitatii informatii privind averile de care dispun. Evident, in cazul in care un demnitar se face vinovat de coruptie sau trafic de influenta, organele penale pot face demersurile necesare. Veniturile tuturor cetatenilor suedezi - publice In Suedia, nu exista o lege privind declararea averilor demnitarilor. Insa, potrivit legii accesului la documente publice, orice cetatean poate avea acces la declaratiile de venit aflate la Fisc, inclusiv la cele ale politicienilor. In fiecare an, Fiscul publica o carte in care sunt inscrise veniturile tuturor cetatenilor suedezi. Totodata, exista alte legi care reglementeaza diferite alte aspecte, cum ar fi primirea unor cadouri ca mijloc de influentare a unei decizii, lucru care intra sub incidenta legii despre acordarea si primirea de mita. Pentru ca in societatea suedeza exista foarte multa transparenta, politicienii stiu ca orice miscare gresita pe care o fac va avea repercusiuni mari asupra carierei lor. De aceea, cand intra in viata politica, ei prefera sa renunte la actiunile pe care le au la diferite firme, pentru a nu fi acuzati de conflicte de interese. Daca sunt acuzati ca si-ar folosi pozitia pentru castiguri financiare, ei sunt obligati sa-si dea demisia.