Cum se poate transforma România dintr-o Cenușăreasă într-un stat influent în Europa. Punctele tari pe care poate miza

Corneliu Bjola, profesor de diplomație la Oxford, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, care sunt atuurile României pentru a se transforma dintr-o țară fără influență în Europa într-un stat-pivot, cu „greutate” la nivel european, după modelul Spaniei. În opinia expertului, România ar trebui să puncteze în domeniile energetic, militar și economic, dar și în problema migrației.

Corneliu Bjola remarcă potențialul neexploatat al României. FOTO Arhivă personală C. Bjola

Printre experții care spun că România nu știe să profite de oportunitățile aflate la îndemână se numără și Corneliu Bjola, profesor de diplomație la Universitatea Oxford. Reputatul profesor consideră că vina le aparține politicienilor și diplomaților români. În opoziție cu România, Spania este una dintre țările care a reușit să profite de toate oportunitățile și să devină de la an la an tot mai influentă. Fără să devină o mare putere europeană, pentru că nici nu ar avea cum să concureze economic și politic cu Franța și Germania, Madridul a găsit altă variantă, cumva de mijloc, dar care s-a dovedit un real succes.

Printr-o politică abilă și susținută, Spania a reușit să devină un stat-pivot, ceea ce îi asigură un statut aparte în Uniunea Europeană.

„Un stat-pivot este un stat care are o anumită greutate economică, militară, diplomatică într-o anumită regiune, deci nu este neapărat o mare putere, este un stat intermediar, dar care prin poziția și această capacitate militară, economică, diplomatică poate influența securitatea într-o anumită regiune”, explică Bjola.

Cum a reușit Spania

Asta nu înseamnă că Madridul a avut dintotdeauna o poziție solidă în cadrul Uniunii Europene. La fel ca România, Spania nu a contat aproape deloc la Bruxelles, timp de zeci de ani. Spre deosebire de România, însă, a știut să profite de fondurile europene din plin. Iar acesta a fost doar primul pas. Și a știut să profite de vecinătatea cu Franța, ceea ce a ajutat-o inclusiv economic.

„Spania e un caz interesant pentru că în ultima perioadă încearcă să își ridice profilul încheind anumite relații mai bune, bilaterale, cu Franța. Ce este interesant în cazul Spaniei este acest concept care în relațiile internaționale este poate ignorat, conceptul de stat-pivot. Vorbim în relațiile internaționale și în geopolitică de mari puteri, însă ideea de stat-pivot este oarecum ignorată, pe nedrept aș spune”, susține Bjola.

Ce este important în contextul Uniunii Europene este că statele-pivot au o importanță aparte la nivel regional, mai arată profesorul român. Și nu doar.

„Un astfel de stat-pivot poate media relații între țări care nu par interesate de un anumit subiect sau sunt interesate, dar cineva trebuie să preia inițiativa și să faciliteze acea interacțiune. De exemplu, Spania a reușit în ultima perioadă să stabilească niște teme și să atragă în jurul mesei alte state care sunt interesate de temele respective. Un exemplu e problema migrației, temă pe care Spania o împarte cu Italia, cu Grecia. Deci ei coordonează anumite subiecte și datorită faptului că au o anumită statură și o anumită capacitate de a stabili aceste relații se impun oarecum ca un actor important”, explică profesorul.

Ibericii au mai reușit și altceva, adaugă el. Au dat o altă dimensiune problemelor ce țin de schimbările climatice și au adunat la aceeași masă alte țări: „De asemenea, pe problema de schimbare climatică: ce a făcut Spania este să se conecteze cu țările scandinave care sunt, de asemenea, foarte interesate în această idee, sunt afectate de schimbarea climatică”

Statele-pivot au și alte reușite: mediază, se inserează într-un anumit context, stabilesc o agendă pe care apoi pot să o influențeze, punctează Bjola. În acest fel, statele-pivot devin indispensabile.

România ar avea atuurile sale să urmeze această politică și să devină un stat-pivot în Estul Europei, dar deocamdată nu face nimic pentru asta.

„Modelul spaniol ar fi interesant de adaptat de România. Avem câteva atribute: o anumită poziție, începem chiar să avem o anumită putere economică. Sigur că nu ne comparăm cu Germania sau cu Franța, deocamdată nici măcar cu Spania, dar comparativ cu alte țări din regiune stăm bine. Problema e într-un fel că din punct de vedere al poziției sale România e oarecum la periferie. Pe de altă parte, această periferie a devenit tot mai interesantă în contextul actual. Și aici cred că ideea de stat-pivot ar avea relevanță pentru noi fiindcă ar mări vizibilitatea și statutul ca țară în această constelație de actori europeni”, subliniază Bjola.

Unde poate puncta România

Corneliu Bjola a explicat și domeniile în care ar trebui să puncteze România.

„Eu vorbesc de un stat-pivot care să contribuie constructiv la diverse relații și care să aibă mai multe strategii. Să spunem că am putea aborda o temă energetică de foarte mare importanță în momentul de față - tranziția spre zona verde. Sunt câteva state interesate de acest lucru și nu mă refer la cele mari. Mă gândesc la țările scandinave și la Grecia, iar aici România ar putea lua inițiativa într-o astfel de mică constelație și să își urmărească o agendă destul de bună”, adaugă profesorul.

De asemenea, România, odată devenită stat-pivot în zonă, nu ar mai putea fi oprită în demersurile de a deveni membră a spațiului Schengen.

„O altă temă pe care o putea prelua România este problema migrației. Iar dacă prelua și aici o inițiativă, nu aveam probleme cu Schengenul. Cream o constelație în care intrau țări ca Austria, Bulgaria și Italia, aduceam pe masă anumite subiecte, stabileam niște relații. Era mult mai greu ulterior pentru Austria, chiar imposibil, să ne spună nu”, mai explică profesorul.

Iar România, ca stat-pivot, ar putea treptat să aibă ambiții care să depășească aria sa geografică, estul continentului.

„O altă constelație care mi se pare foarte interesantă ar fi exact una care ar uni punctele cardinale din Europa. Mă refer la Spania, Olanda, Polonia și România. Deci acestea sunt cele patru mari state care sunt oarecum la câte o margine a Europei și care ele la un loc ar avea o relație, o configurație de influență foarte importantă”, punctează profesorul.

În plus, România ar putea să puncteze și la alte capitole. Iar în contextul războiului din Ucraina ar putea deveni și un actor important pe plan militar.

„Din punct de vedere al capacității militare, în Europa avem, în ordine, Franța, urmată de Germania, Italia, Spania și Polonia. România e pe locul 10 din punct de vedere militar ca și capacitate, ca buget și ca înzestrare. Deci s-a mutat foarte mult din punctul ăsta de vedere, militar, și în contextul actual are un anumit profil”, completează profesorul.

Poziția militară a României ar trebui să îi întărească mai mult relația cu Statele Unite, cu NATO, dar și cu UE.

„România a profitat de o anumită relație pe care a dezvoltat-o cu SUA. A greșit însă pentru că s-a preocupat prea puțin de capacitatea sa militară. Spre deosebire de România, deși are relații cel puțin la fel de bune cu SUA, Polonia a știut să își dezvolte propriile capacități militare. Acum să spunem că genul de pivotare de care vorbeam poate să aibă și teme militare, așa cum vedem exemplul Poloniei, care nu e deloc un stat influent la nivel european, iar relațiile ei cu Uniunea Europeană sunt tensionate. Dar în cadrul NATO încearcă să își intensifice această relație în special cu SUA, iar acesta e un alt aspect pe care ar trebui să-l aibă și România în vedere. Cu mențiunea că România nu trebuie să neglijeze relațiile cu UE sub nicio formă”, a încheiat profesorul.