Adevărul Live. Radu Magdin: În politica românească mai avem puţin şi ne spunem: "Eşti prost! Ba nu, tu eşti prost!"

Mircea Vasilescu, redactor-şef „Dilema Veche”, l-a avut ca invitat la Adevărul Live pe Radu  Magdin, specialist în comunicare politică.

În lumea de azi alegerile pot fi pierdute sau cîştigate în funcţie de capacitatea politicienilor de a comunica eficient şi convingător cu cetăţenii. 

Mircea Vasilescu: Cum se comunică în politica românească? 

Radu Magdin: Comunicarea depinde de politician. Sunt unii care înţeleg. Unii care înţeleg şi fac ceva. Şi sunt alţii cărora nu le pasă. Aceştia din urmă mizează pe două lucruri: pe disciplina de partid, că primarii vor reuşi să facă opreaţiunea autobuzul. Şi mai mizează pe faptul că e greu să formezei o majoritate educată. Această majoritate, în opinia multora, nu există.

M.V : Mulţi miniştri şi senatori sunt la TV. 

RM: Da, sunt acolo pentru că nouă ne place. Noi nu valorizăm suficient Parlamentul. Acolo ar trebuie să aibă loc dezbateri de fond şi de formă. Consumul TV la un asemnea nivel nu se regăseşte în foarte multe ţări, deşi asta nu însemană că acolo nu se vorbeşte la televizor.

MV: Ne lipsesc comunicatorii politici?

RM: Instituţiile sunt personalizate. La noi, Preşedinţia a căpătat o altă alură odată cu Traian Băsescu. Instituţia purtătorului de cuvând depinde foarte mutl de şeful politic. Hiperexpunerea dăunează grav sănătăţii politice. Oamenii politici de la noi cred foarte mult în instituţia secretarei şi mult mai puţin în instituţia consilierului. De aici sentimentul de imporovizaţie perpetuă.

M.V: Mă întreb dacă cea mai consistentă dezbatere politică a fost cea din 90.

R.M: Cu trecerea timpului, dezbaterea politică devine din ce în ce mai superficială. Dacă politicienii au senzaţia că trebuie să afişeze substanţa, atunci o vor face. Dacă nu, se vor duce liniştitţi în studio.

Despre Berlusconi:

R.M: Italia a cunoscut o politică destul de agitată. Farmecul lui Berlusconi ţine de accesul la putere. Prima dată a ştiut să canalizeze nemulţumirea populaţiei şi a avut un trust în spate. Berlusconi era om politic şi mogul în acelaşi timp. A ştiut să nu fie arogant şi a ştiut să vândă un soi de vis italian. Berlusconi a fost omul potrivit în contextul potrivit.

M.V: În 2014 vom avea două rânduri de alegeri.

R.M: Singura chestiune care stresează periodic clasa politică de oriunde este apriopierea alegerilor. E o situaţie unică în aceşti 24 de ani: nu ştim cine vor fi candidaţii la alegerile prezidenţiale cu doar câteva luni înainte. Dacă Antonescu ia peste 20% la europarlamentare, va ieşi întărit şi toată dreapta se va încolona în spatele său la algerile prezidenţiale. Dacă PSD va lua aproximativ 40%, toată lumea îl va împinge pe Ponta să candideze la prezidenţiale. Dar un scor bun la europarlamentare nu însemană acelaşi scor la prezidenţiale. Miza este în jurul cui se regrupează dreapta şi cine va fi candidatul stângii.

M.V: Cât de relevante sunt alegreile europarlamentare?

R.M: Pentru omaneii care au ambiţii prezidenţiale e un moment cheie.  E mult mai facil să vii să pui tunurile pe guvernare. În felul în care se degradează politica românească mai vem puţin şi spunem: "Eşti prost. Ba nu, tu eşti prost!"

Despre Bruxelles

R.M: Pentru noi, Bruxelles încă mai e reprezentat ca Marea Poartă. Proporţional, teoretic suntem cam pe locul 7 ca putere decizională în UE. În Franţa, Marine Le Pen va scoate un scor bun. În Italia, Beppe Grillo va scoate un şi el un scor bun. În Marea Britanie, Partidul Conservator face un joc strategic riscant. Drama este că acest partid se duce către extremă. 

M.V: Noi nu avem probeleme de tip naţionalist

R. M: Cred că ne-am vindecat oarceum. Dar cred că e un fel de rană pe care am pus pansament. Vadim Tudor şi Dan Diaconescu au nevoie de un val.  Nu mai e aceeaşi atractivitate pentru mesajul naţionalist. În momentul când vezi că ruşii vin în Crimeea, numai de maghiarii din Transilvania nu-ţi arde.

M.V: S-a copt România pebtru a accepta o candidatură feminină?

R.M: E complicat. Ar trebui să fie cineva foarte respectabil, cu o voinţă de fel. Un model gen Mona Muscă, înainte de retragerea ei din politică. Un model de mamă spre bunică, o combinaţie interesantă de Yin şi Yang. Acum, nu văd pe cineva susceptibil de acâştiga sau de a intra în turul doi.

Despre coabitare:

R.M: În Franţa, în perioadă de coabitare, preşedintele nu se înţeege cu premierul. Noi, de dragul de a spori independenţa, am separat mandatul preşedintelui de cel al parlamentului. E foarte greu să fii un preşedinte liniştit după episodul Traian Băsescu. E clar că un premier ar vrea să aibă un preşedinte neostil sau ar vrea chiar el să fie preşedinte. Preşedintele este un  fel de cheie de boltă a sistemului politic actual. Alegerile prezidenţiale devin o sursă de alegeri anticipate. Este, efectiv, bătălia politică normală. Orice partid politc vrea să fie la guvernare. Este normal ca, dacă am preşedintele, să-mi doresc să fiu adus la guvernare.

Despre USL:

R.M: Esenţa USL nu a fost implemnatarea unui pachet de politici stânga-dreapta, ci preluarea puterii. Actuala guvernare are noroc pentru că a trecut criza financiară. Pe omaneii simpli nu-i încălzeşte cu nimic dacă am crescut economic, dacă plata facturii este la fel de mare.

Despre prezidenţiale: 

R.M:  Când intri la guvernare, în primul an nu prea ştii ce îţi doreşti de la viaţă. Al doilea an este cel al marilor reforme. Acum, în 2014, este an electoral. În momentul în care se pregătesc de doi ani, este foarte posibil să vedem o strategie a cetăţeii asdiate: toate tunurile pe guvernare. Ar mai putea interveni ceva: preşedintele să ceară perioada în care a fost suspendat şi să avem alegeri în iarnă când e zăpadă şi când sunt facturile mari.

La alegerile prezidenţiale, miza va fi al doilea tur. În primul tur, trebuie să fii sigur că intri în turul doi. Toate

echipele de campanie ar trebui să se concentreze pe minimizarea imaginii negative a candidatului lor.

Politicienii noştri rămân de multe ori în Bucureşti, la TV, nu merg pe teren. Anul acesta va fi testul "pupatului de băbuţe". Se va vedea dacă îşi place să fii pupat, sau dacă ai o reticenţă. Nu e uşor deloc. Avem două modele: Ion Iliescu, care a fost antrenat la o şcoală bună. Tipul doi: Traian Băsescu, care este natural între oameni.

Despre activitatea politică  aonline:

Pe blogurile politicienilor este o plictiseală enormă.Fiecare partid se bazează pe grupul său de oameni, dar nu încurajează dezbaterea.Lumea deja a obosit. Electoratul care contează, care nu este îndreptat clar într-o anumită poziţie, este mai greu de convins. Avem nevoie de dezbatere de idei şi de proiecte. Nu e normal să ne purtăm de parcă am fi în doar două tabere: Pro sau contra Băsescu, pro sau contra guvernare. Există nuanţe.