SERIAL Fabuloasa istorie a Jocurilor Olimpice. 1896, anul lui Spiridon, cărăuşul de apă din Atena

SERIAL Fabuloasa istorie a Jocurilor Olimpice. 1896, anul lui Spiridon, cărăuşul de apă din Atena

Jocurile Olimpice din 1896, competiţie renăscută după 1.500 de ani (foto: AP)

Aromânul Evanghelie Zappa, prietenul lui Alexandru Ioan Cuza, a fost cel care a lansat pentru prima oară ideea renaşterii Jocurilor Olimpice.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Weekend Adevărul” prezintă săptămânal, într-un amplu serial, istoria Jocurilor Olimpice. După un scurt periplu prin istoria competiţiilor din Antichitate, astăzi vom trece în revistă ediţia din 1896.

Când vorbim despre reînfiinţarea Jocurilor Olimpice, este amintit mereu baronul francez Pierre de Coubertin (1863 – 1937), cel care la 25 noiembrie 1892, în amfiteatrul celebrei universităţi Sorbona, lansa ideea reluării Jocurilor Olimpice din vechea Eladă. Ideea baronului de Coubertin a fost pusă în practică doi ani mai târziu, în 1894, în urma deciziei luate de Congresul Internaţional de la Paris, când s-a hotărât ca oraşul Atena să fie gazda ediţiei din 1896. Puţini îşi mai amintesc însă de cel care a lansat pentru prima oară ideea renaşterii olimpismului modern, Evanghelie Zappa (1860 – 1865), moşier, negustor şi întreprinzător aromân, vestit la mijlocul secolului al XIX-lea atât în Ţările Române, cât şi în Grecia. Născut în localitatea Lampobo din provincia otomană Epir, actualmente în Albania, Zappa a emigrat în Ţara Românească în 1831, părăsind Grecia datorită nemulţumirilor legate de noua organizare militară de după obţinerea independenţei.

Zappa a finanţat înfiinţarea Academiei Române

În Ţara Românească s-a ocupat cu comerţul de cereale şi cu agricultura, devenind în scurt timp un vestit şi respectat moşier. A fost prieten cu domnitorii Gheorghe Bibescu şi Alexandru Ioan Cuza şi este unul dintre cei care au finanţat înfiinţarea Academiei Române, dar şi tipărirea primei ediţii a „Dicţionarului limbii române“ şi a „Gramaticii limbii române“. În 1856 el a început o amplă campanie de reluare a Olimpiadelor. Între autorităţile greceşti din acele timpuri şi Evanghelie Zappa s-a purtat o intensă corespondenţă, în urma căreia nobilul a promis că-şi va dona jumătate din avere pentru organizarea competiţiilor sportive. Aşadar, Zappa a donat statului grec peste 70.000 de galbeni şi 400 de acţiuni pe care le deţinea la Societatea Elenă a Vapoarelor. Doi ani mai târziu, în 1858, la Atena, regele Greciei a semnat un decret prin care a ordonat crearea în Atena a „Fundaţiei Olympicelor“. Tot din donaţia lui Zappa, s-a construit „Zappeionul“ – precursor al parcurilor olimpice din prezent, inaugurat la 20 octombrie 1888. Evanghelie Zappa a adus spiritul olimpic şi la Bucureşti, astfel încât, cu 2.500 de galbeni, a înfiinţat, potrivit istoricului Ioan Man, în 1860, Societatea Olimpică Română. Înainte de a muri, în 1865, a putut vedea primele jocuri preolimpice, sau panelenice, desfăşurate în noiembrie 1859 la Atena, la care au participat peste 300 de concurenţi. Pe lista învingătorilor s-au aflat şi aromânii Dimitrie Atanasiu, în proba de 200 metri viteză, şi Constantin Cristu, la aruncări. Alte ediţii ale jocurilor au avut loc şi în 1870, 1875 şi 1888.

România nu a participat la competiţie

Ulterior, prima ediţie a Jocurilor Olimpice moderne, desfăşurată sub egida Comitetului Olimpic Internaţional, a avut loc la Atena, în perioada 6-15 aprilie 1896. Criticii iniţiativei lui Pierre de Coubertin prevesteau un eşec de proporţii. Se invocau în special costurile foarte mari pentru organizarea unui asemenea eveniment, într-o ţară cu dificultăţi economice. Însă baronul a ieşit victorios, competiţia având un foarte mare succes. Organizatorii au dorit să atragă în Grecia cât mai multe naţiuni, din toate colţurile lumii. Însă după cum scria englezul G.S. Robertson, un observator contemporan al ediţiei din 1896, Pierre de Coubertin şi oamenii săi au uitat că prea puţini sportivi aveau timpul sau banii necesari să meargă la Atena.

Ceremonia de deschidere a fost oficiată de regele George I al Greciei, chiar în ziua în care se sărbătoreau 75 de ani de la obţinerea independenţei Greciei. La competiţie au participat 241 de sportivi din 14 ţări, care s-au întrecut în 43 de probe din 9 sporturi: atletism, ciclism, scrimă, gimnastică, tir, nataţie, tenis, haltere şi lupte. Ţările reprezentate au fost: Marea Britanie, Australia, Austria, Bulgaria, Chile, Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania, Statele Unite ale Americii, Suedia, Ungaria şi Grecia. Cei mai mulţi dintre participanţi proveneau din Grecia, ţările dezvoltate ale Europei şi din Statele Unite ale Americii.

Femeile n-au avut voie să participe la întreceri

Condiţiile de desfăşurare au fost asemănătoare cu cele din antichitate, astfel că, în spiritul aceleiaşi tradiţii, femeile nu au luat parte la aceste prime întreceri olimpice. Cu toate acestea, o femeie, Stamata Revithi, a dorit să se înscrie în cursa de maraton şi a fost, evident, refuzată. În semn de protest, Revithi, supranumită ulterior Melpomene, după muza tragediei, a alergat chiar a doua zi pe traseul parcurs anterior de bărbaţi.

Grecul Spiridon Louis (foto: ALLSPORT - IOC), “un un cioban în fustanelă populară”, aşa cum l-a descris Pierre de Coubertin, a fost cel care a câştigat proba de maraton, pe distanta de 40 kilometri, care a avut loc între localitatile Maraton şi Atena,  pe aproximativ acelaşi traseu pe care, potrivit legendei, în urmă cu 2.386 de ani (490 î.Hr.), mesagerul grec Philippides l-a străbătut pentru a vesti victoria atenienilor asupra perşilor, după care a murit pe loc. Practic, Spiridon a ajuns să concureze la Jocurile Olimpice din întâmplare. În 1894, Spiridon Louis îşi satisfăcea stagiul militar sub comanda colonelului Papadiamantopoulos. Doi ani mai târziu, ofiţerului i s-a trasat sarcina să se ocupe de pregătirea atleţilor greci, iar Papadiamantopoulos şi-a amintit de Spiridon, l-a căutat şi i-a ordonat să se prezinte la lot. A fost prima şi singura cursă din viaţa lui Spiridon, despre care se spune că ar fi făcut mai multe pauze pe traseu, pentru a consuma câte o portocală şi un pahar cu vin. Înainte să devină erou naţional, Louis fusese inclusiv cărăuş de apă pe străzile Atenei. Chiar regele George I i-ar fi spus lui Spiridon, după ce a câştigat maratonul, să-i ceară absolut orice, iar Louis i-a cerut…o teleguţă trasă de un măgar, gândindu-se că i-ar prinde bine la transportul apei pe care o vindea familia. Merită menţionată şi păţania unui alt grec, Spiridon Belokas, care a încheiat cursa pe locul trei, dar ulterior s-a demonstrat că a trişat, folosindu-se în anumite momente şi de o căruţă. Aceasta a fost prima descalificare din istoria modernă a Jocurilor Olimpice. În clasamentul pe naţiuni, primul loc a fost ocupat de Statele Unite, cu 11 medalii de aur, 7 de argint şi 2 de bronz, urmată de Grecia, pe locul al doilea, cu 10 medalii de aur, 17 de argint şi 19 de bronz şi de Germania, pe locul al treilea, cu 6 medalii de aur, 5 de argint şi 2 de bronz. Învingătorii primeau o medalie de argint şi o coroniţă din ramuri de măslin.

Francezii au avut Olimpiada Republicană

Tradiţia Jocurilor Olimpice a fost reluată după 1.500 de ani, dar în acest răstimp termenul olimpic a mai fost utilizat în diferite competiţii sportive. Jocurile Olimpice Cotswold, o competiţie sportivă desfăşurată în Anglia, a fost organizată între 1612 şi 1642 de către avocatul Robert Dover. Între 1796 şi 1798, în Franţa, s-a desfăşurat Olimpiada Republicană, încercându-se să se copieze formatul Jocurilor Olimpice antice, iar între 1862 şi 1867, John Hulley şi Charles Melly au organizat la Liverpool evenimentul sportiv denumit Grand Olympic Festival.

Concursuri de muzică şi literatură

Un lucru pe care foarte puţini îl ştiu este că exista în cadrul Jocurilor Olimpice o secţiune dedicată artelor, după modelul întrecerilor din Antichitate. Existau competiţii la pictură, sculptură, arhitectură, literatură şi muzică, iar câşigătorii primeau, la fel ca atleţii, medalii şi erau consideraţi campioni olimpici. Tradiţia a continuat şi după terminarea ediţiei din 1896. Jocurile Olimpice de la Londra din anul 1948, prima de după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, au marcat sfârşitul competiţiilor artistice olimpice.

Budapesta, la un pas să găzduiască competiţia

Comitetul Olimpic Internaţional s-a înfiinţat în anul 1894, la insistenţele baronului Pierre de Coubertin. La primul congres, participanţii l-au vrut pe francez în fruntea mişcării olimpice, dar Pierre de Coubertin a pledat pentru grecul Demetrius Vikelas, ca reprezentant poporului fondator al Jocurilor Olimpice. În aceste condiţii, baronul a fost desemnat secretar general, în timp ce Vikelas a acceptat preşedinţia până la finele anului 1896, când scaunul prezidenţial urma să îi revină lui Pierre de Coubertin. În momentul în care s-a pus problema stabilirii oraşului care să găzduiască ediţia din 1896, marea majoritate a participanţilor la congres au optat pentru Budapesta. Vikelas a uzat însă de dreptul său de veto, ca preşedinte al forului, iar Pierre de Coubertin a susţinut şi el candidatura Atenei, chiar dacă guvernul grec nu fusese înştiinţat în prealabil de acest plan.

Connolly a renunţat la Harvard pentru a merge la Atena

Primul campion din istoria Jocurilor Olimpice moderne a fost americanul James Brendan Bennet Connolly, învingător în proba de triplu salt. Connoly, care s-a născut la Boston, într-o familie irlandeză cu 12 copii, avea 28 de ani în 1896. El era la vremea respectivă student la Harvard, după ce mai lucrase anterior într-o societate de asigurări şi îşi efectuase stagiul militar în oraşul Savannah, unde a început să practice fotbalul, ciclismul şi atletismul. Aflând despre reinventarea Jocurilor Olimpice, Connoly a cerut conducerii universităţii să fie învoit pe perioada semestrului în care se desfăşura competiţia de la Atena. “Nu poate fi posibil. Poate te prezinţi la anul”, i-a răspuns rectorul, care evident nu ştia mai nimic despre Jocurile Olimpice. “Chiar azi voi părăsi Harvardul. Bună ziua!”, a răspuns ferm atletul, conform memoriilor sale. Cererea sa de renunţare la calitatea de student, aprobată la 19 martie 1896, există şi astăzi în arhiva de la Harvard. Connoly s-a îmbarcat din New York spre Atena, alături de ceilalţi sportivi americani, imediat după aceea, în 20 martie. În timpul călătoriei n-a avut la dispoziţie decât culoarele şi scările vaporului pentru antrenamente. La Napoli, unde s-a făcut o escală, Connoly a rămas fără portofel şi, implicit, fără acte. Până la urmă, a reuşit să-şi recupereze biletul către Atena, după o cursă nebună prin oraş, pe urmele hoţului. A ajuns la Atena tocmai în ziua deschiderii oficiale. A intrat imediat în pâine, câştigând finala de la triplu salt (13,71 m), devenind primul medaliat. La Atena a mai obţinut un loc doi (săritura în înălţime) şi un loc trei (săritura în lungime), iar la ediţia următoare a mai prins un loc secund, tot în finala de triplu salt. A mai participat la două ediţii, în calitate de ziarist corespondent.

Fabuloasa istorie a Jocurilor Olimpice. Primul campion a fost un bucătar, iar un boxer a ieşit învingător fără să-şi lovească deloc adversarul

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: