România, corigentă la sport: De ce nu contăm la Jocurile Olimpice de Iarnă
0
Corigenţi la Jocurile Olimpice de Iarnă. Aşa se poate rezuma participarea sportivilor români la evenimentul care tocmai s-a încheiat, la Beijing. Enumerând patru motive pentru această situaţie, ajungem la concluzia că atleţii noştri sunt ultimii vinovaţi.
O dată la 4 ani, cu ocazia Jocurilor Olimpice de Iarnă, în România ne aducem aminte de cuplul Ion Panţuru - Nicolae Neagoe.
Pentru că sunt singurii sportivi români, care au reuşit să prindă podiumul olimpic, la o ediţie de iarnă, câştigând bronzul în proba de bob 2 persoane, la JO 1968, la Grenoble. Ion Panţuru s-a stins în 2016, la 81 de ani, vârstă pe care Nicolae Neagoe o va împlini, în august. De ce însă România, o ţară cu munţi şi cu staţiuni care atrag, anual, mii de iubitori ai sporturilor de iarnă, n-a reuşit să mai producă nişte sportivi de talia celor doi?
Explicaţiile pot fi multiple, însă Daniel Rucăreanu, de la RFH Sports & Management, a enumerat principalele motive pentru care România se întoarce cu mâna goală, de fiecare dată, de la sărbătoarea sporturilor de iarnă.
1. Sporturi costisitoare şi o bază de selecţie tot mai mică
„Vorbim despre nişte discipline care pot fi practicate, exclusiv, de copii şi tineri ce provin din familii cu o situaţie financiară bună“, a remarcat Rucăreanu.
Şi, într-adevăr, aşa stau lucrurile. Ceea ce înseamnă că, din cauza costurilor mari, din start, copiii care provin din familii sărace n-au acces la astfel de sporturi. De aceea, avem o bază de selecţie şi mai mică, într-o ţară în care, oricum, numărul practicanţilor de sport e în scădere.
Această realitate tristă a fost remarcată şi de de George Boroi, secretarul general al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român (COSR). Când a aflat că Andreea Grecu - foto (28 de ani, bob) a luat decizia de a se retrage, după JO 2022, Boroi s-a referit, în primul rând, la golul care va fi lăsat de această sportivă. „Sperăm că se va răzgândi, n-o să trecem uşor peste acest anunţ, mai ales că numărul sportivilor cu care am putea să mergem mai departe, să atacăm ediţiile următoare ale Jocurilor Olimpice de iarnă, e redus“, a spus Boroi pentru Eurosport.
2. Bogaţii, prea puţin dispuşi la sacrificii
Dacă am convenit că la sporturile de iarnă au acces, în general, oamenii cu bani, de aici apare a doua problemă remarcată de Daniel Rucăreanu.
„Sună brutal, dar statistica demonstrează acest adevăr. Simona Halep (foto), Sorana Cîrstea şi alţi câţiva sunt excepţii care confirmă regula. Performanţa în sport cere, să o spunem simplist, sacrificii mari, chiar uriaşe, pe care copiii din familii «bune» nu sunt dispuşi să le facă. Sau nu sunt lăsaţi să le facă. Mulţi dintre aceşti copii norocoşi, care sunt îndrumaţi către sport – tenis, schi, automobilism, motociclism, etc. – renunţă la vârsta adolescenţei, fiindcă nu mai au motivaţie şi nici nu mai vor să traverseze acest chinuitor drum al performanţei, care te lasă fără copilărie şi fără perspectivă profesională după retragere. Poate că ar fi nevoie de o deschidere a acestor sporturi către copiii din categorii sociale mai vulnerabile, dar acest proces implică costuri foarte mari şi, pe termen lung, pe care doar statul le poate suporta“, a notat Rucăreanu.
3. Arhitectura instituţională sportivă deficitară
Ca de obicei, în România, ne lovim şi de lipsa de infrastructură şi de proasta organizare. Aceste probleme sunt şi mai acute, când vorbim despre federaţiile care se ocupă de sporturile de iarnă. În lipsa mediatizării, foarte mulţi oameni care lucrează în aceste foruri, pur şi simplu, „dorm“ pe ei!
„Performerii apar într-un spaţiu competiţional încărcat, la care participarea e numeroasă şi susţinerea e serioasă. Aceste competiţii atrag sponsori, transmisiuni şi interes public. Nu se nasc campioni într-o societate fără interes pentru unele sporturi. Cum să existe un interes considerabil pentru sporturile de iarnă, când competiţiile organizate de federaţiile de specialitate sunt de numărat pe degete şi nu stârnesc niciun interes? Câte competiţii naţionale, dedicate sporturilor de iarnă, aţi văzut la televizor? Interesul pentru aceste sporturi nu poate fi crescut doar prin transmisiunile realizate de Eurosport, în cele cinci luni cu zăpadă“, a explicat Rucăreanu (foto).
4. Criza orelor de sport la şcoală
Fără nicio exagerare, în România, sportul e trecut la „şi altele“. Nu e întâmplător că ministerul de specialitate are cel mai mic buget, an de an. Iar dezinteresul pentru sport continuă şi la nivel şcolar.
„Despre acest aspect se vorbeşte de ani buni, dar niciun ministru al sportului n-a avut vreo tentativă de regândire a disciplinei «Educaţie fizică şi sport» din programa şcolară. Sistemul scutirilor medicale şi ierarhizarea defectuoasă a disciplinelor şcolare au făcut ca sportul să devină o cenuşăreasă în şcoala românească. La fel ca muzica şi desenul, sportul e o disciplină sacrificată pe altarul rezultatelor la examenele naţionale“, a remarcat specialistul de la RFH Sports & Management.
CITEŞTE ŞI:
România ia măsuri, după rateul de la Beijing: De la cine vrem să învăţăm la sporturile de iarnă
România, la ultimele ediţii ale Jocurilor Olimpice
An Sportivi calificaţi Medalii
2022 (iarnă) 21 0
2020 (vară) 101 4
2018 (iarnă) 27 0
2016 (vară) 97 4
2014 (iarnă) 24 0
Andreas Hniatiuc şi Ramona Farcău
Preocupaţi de sportul juvenil
Platforma RFH Sports & Management e printre puţinele din România dedicate sportului juvenil şi managmentului sportiv. A fost creată de psihologul Andreas Hniatiuc (41 de ani), cu o experienţă îndelungată în ceea ce priveşte colaborarea cu mai multe echipe de profesionişti, împreună cu soţia sa, Ramona Farcău, fostă handbalistă.
Se încarcă comentariile...
