Legendele fotbalului: „Mopsul“ s-a irosit în alcool

Legendele fotbalului: „Mopsul“ s-a irosit în alcool

Dumitrache era spaima portarilor

„Adevărul“ vă prezintă în fiecare săptămână povestea numelor mari din fotbalul nostru. Azi este rândul lui Florea Dumitrache, poate cel mai mare atacant pe care l-a avut vreodată România.

Ştiri pe aceeaşi temă

A fost vedeta naţionalei României la Mondialul din Mexic 1970. Stilul său de joc exploziv, cu schimbări de direcţie, driblinguri, şi detentă uluitoare au marcat generaţii de atacanţi români, dar cel care ar fi putut fi unul dintre jucătorii de vârf ai Europei s-a stins, practic, la doar 26 de ani, cufundat în boemie şi alcool.

Cum a ajuns însă un puşti blond, de numai 64 de kg şi 1,74 înălţime, să-l umilească pe marele Bobby Moore, căpitanul campioanei mondiale la acea vreme, Anglia, şi s-o facă pe Juventus să ofere 1,5 milioane de euro pentru el, sumă record la începutul anilor '70?

L-a descoperit Traian Ionescu

Avea 16 ani când l-a văzut prima oară Traian Ionescu. Juca la TUG Bucureşti, după ce trecuse doi ani şi prin curtea Rapidului. S-a dus la meci pentru că îi spusese cineva: „Vezi că e unul sfrijit acolo cu părul blond care îi driblează pe toţi. Şi sare la cap de zici că are arcuri în picioare".

Doar zece minute i-au fost de ajuns celui care a creat marea echipă a „câinilor" din anii '60. „De mâine vii la Dinamo!". Şi Dumitrache a venit. N-a mai plecat decât peste 12 ani, când cariera lui alunecase deja pe o pantă ireversibilă. I-a fost greu la început, nu reuşea să se impună din cauza fizicului fragil, iar şefii lui Dinamo au vrut să renunţe la el, însă Traian Ionescu a ţinut cu dinţii de puştiul său. „În doi ani va ajunge spaima tuturor apărărilor, vă garantez eu", spunea mereu şi oricui antrenorul său.

Cuplu de aur la naţională cu Dobrin

Şi aşa a fost. La 21 de ani a câştigat primul său titlu de golgheter, cu 22 de goluri. Nu-l mai putea opri nimeni. Goluri cu capul, din voleu, fundaşii nu mai puteau ţine pasul cu fentele şi cu demarajul său. Două titluri consecutive de cel mai bun jucător român. Între timp, debutase şi la echipa naţională.

Angelo Niculescu a avut flerul de a-l cupla în atac cu celălalt „cal de rasă" din campionatul nostru, care făcea senzaţie la Piteşti. Aşa s-a născut, paradoxal, în mandatul unuia dintre cei mai conservatori selecţioneri ai naţionalei noastre, cel mai exuberant cuplu de atacanţi din istoria tricolorilor, Dobrin-Dumitrache. Împreună au calificat naţionala la Mondialul din Mexic 1970, primul după 32 de ani pentru România, împreună au realizat faza cu care au îngenuncheat Portugalia lui Eusebio la Bucureşti în meciul decisiv din preliminarii: driblinguri în serie Dumitrache, finalizare Dobrin.

A vrut să-l ia Juventus

În Mexic, „Mopsul" a strălucit chiar şi fără „geamănul" său, uitat în tribună de Angelo Niculescu. Două goluri, dintre care unul împotriva Braziliei, şi o serie de fente oprite doar prin fault de căpitanul Angliei, legendarul Bobby Moore, care au ţinut genericul televiziunilor din toată lumea. Giani Agnelli, boss-ul Fiat şi al lui Juventus a văzut şi el imaginile din Italia şi a rămas fermecat de talentul românului, oferind 1,5 milioane de dolari şi construirea unei fabrici Fiat în România pentru a-l putea aduce la Torino. Dumitrache a rămas însă la Dinamo, unde a mai luat un titlu de golgheter şi trei de campion.

„Recuperat" de Lucescu

„Mopsul" nu a putut ţine însă pasul cu gloria. Atenţia lui a început să se îndrepte mai mult în afara terenului, atras de nopţile lungi în compania femeilor şi a alcoolului. După ce naţionala a ratat calificarea la Mondialul din 1974, cariera lui Dumitrache, care avea atunci doar 26 de ani, a început s-o ia la vale. Accidentări din cauza neseriozităţii în pregătire, formă slabă, lipsă de motivaţie, toate acestea l-au scos din echipa lui Dinamo şi, automat, din prima reprezentativă.

Lucescu a încercat să-l ajute pe Dumitrache şi la bătrâneţe  Foto: răzvan păsărică



Inevitabil, a venit pasul înapoi. „Câinii" l-au dat la Jiul, acolo unde talentul său a mai erupt o dată, 20 de goluri în sezonul '76-'77, şi locul 5 pentru echipa din Petroşani. „Mopsul" îşi petrecea însă din ce în ce mai mult timp în restaurantele ascunse în Valea Jiului.

Fostul său coleg, Mircea Lucescu, a încercat să-l recupereze aducându-l la Hunedoara, acolo, unde, pentru o scurtă perioadă, Dumitrache a redevenit Dumitrache şi a tras după el puştii lui „Il Luce" până în cupele europene. Pasiunea pentru alcool a fost însă mai mare. După ce l-a prins cu sticle de vin ascunse în camera de cantonament, Lucescu a ştiut că nu se mai poate baza pe el. La 36 de ani, „Mopsul" a încheiat-o oficial cu fotbalul. De fapt, o încheiase de vreo zece ani, atunci când zborul carierei atacantului român cu cea mai mare detentă se frânsese la jumătate.

"Dumitrache a reprezentat tot ce fotbalul îţi poate da. El a jucat din plăcere, dar, din păcate, s-a jucat şi cu viaţa."
Mircea Lucescu
antrenor Şahtior

"A fost cel mai bun atacant al acestei ţări în ultimii 60 de ani. Dar, ca om, a fost şi mai mare. El n-a jignit şi n-a supărat pe nimeni."
Cornel Dinu
administrator Dinamo

Despre Dumitrache

Sărea 1,20 metri în înălţime de pe loc. Cum a ajuns un atacant de numai 1,74 metri să fie considerat unul dintre mai buni marcatori cu capul din istoria campionatului nostru? Povesteşte Rică Răducanu: „«Tăticu», «Mopsu» zici că era din plastilină. Sărea ca în filmele alea cu «Profesorul trăsnit», putea să sară mai mult de un metru de pe loc. Dar cel mai tare era la mingile la semi-înălţime, nu-l întrecea nimeni la plonjoane şi la felul în care simţea centrările".

Suspendat 7 ani din Europa! Dumitrache şi-a încheiat cariera europeană ruşinos. Într-un meci din 1982 cu Sarajevo, în Cupa UEFA, pe când era la Corvinul, "Mopsul" l-a lovit cu capul în gură pe arbitru. A fost suspendat 7 ani din competiţiile continentale, cea mai mare pedeapsă primită de vreun fotbalist român.

Între boemie şi sticlele de vin. Foştii săi colegi povestesc cum, în deplasări, "Mopsul" îşi lua cu el ca singur accesoriu doar periuţa de dinţi, iar dimineaţa umbla prin camere după pastă. De asemenea, nu mergea niciodată să viziteze vreun muzeu sau vreo piaţă istorică, oricât trăgea Mircea Lucescu de el. Prefera să rămână la hotel, unde "se odihnea" în compania sticlelor de vin sau bere.

Subinginer şi adjunct de şef al Miliţiei la Petroşani. Poate cea mai boemă perioadă din cariera lui Dumitrache a fost cea petrecută la Petroşani. Acolo era idolul de necontestat al oraşului, care, pentru a-l face să rămână, l-a numit şi adjunct al şefului Miliţiei! "Mopsul" nu s-a ţinut însă numai de şpriţuri în Valea Jiului, ci şi de şcoală. La îndemnul lui Gigi Mulţescu, Dumitrache a absolvit Facultatea de Electromecanică Minieră din cadrul Institutului Minier Petroşani.

Alcoolul l-a doborât la 59 de ani. Dumitrache s-a stins din cauza unei hemoragii cerebrale, dar cea care l-a doborât, de fapt, a fost o ciroză hepatică în stare avansată. "Mopsul" renunţase la alcool prea târziu, iar medicii nu i-au mai putut salva organismul bolnav. Ultimii ani din viaţă şi i-a petrecut în sărăcie, trăind din banii pe care îi mai primea de la Dinamo. De altfel, a rămas memorabilă declaraţia prin care Vasile Turcu îl identifica pe fostul mare fotbalist al lui Dinamo: „Era un om care mă saluta înainte de meci şi căruia îi dădeam bani".


citeste totul despre: