EXCLUSIV Cosmin Olăroiu, primul interviu după plecarea din Emirate: Oli a explicat de ce a renunţat la un contract fabulos

Publicat: 08.12.2017 08:36

Ultima actualizare: 05.08.2022 00:24

Cosmin Olăroiu

După patru ani şi jumătate la Al-Ahli, tehnicianul de 48 de ani a plecat, săptămâna trecută, de la formaţia din Dubai. În premieră, Oli a povestit pentru „Weekend Adevărul“ ce l-a îndemnat să renunţe la clubul la care a scris istorie.

Cosmin Olăroiu are deja peste zece ani în fotbalul arab şi un CV care vorbeşte de la sine. Cele 14 trofee câştigate în zona Golfului Persic, dintre care zece în Emirate, cu Al-Ain şi Al-Ahli, l-au transformat în cel mai de succes antrenor din istoria acestei ţări. Oli deţine însă şi un alt record: de când s-a dus în Orientul Mijlociu, acolo unde mulţi antrenori nu rezistă mai mult de câteva luni, românul n-a fost niciodată concediat. De aceea, a surprins ştirea publicată de mai multe site-uri din România, în weekend-ul trecut, potrivit cărora fostul stelist ar fi fost dat afară. „Weekend Adevărul“ a aflat însă chiar de la Olăroiu povestea reală a acestei despărţiri.

„Weekend Adevărul“: Cum a fost posibil ca dintr-o forţă a campionatului din Emirate, Al-Ahli să ajungă, în doar câteva luni, o echipă incapabilă de a câştiga, cu şapte remize la rând?
Cosmin Olăroiu: Din păcate, la finalul sezonului trecut, s-au petrecut mai multe schimbări majore şi nu toate au fost bune. În primul rând, din trei echipe, Al-Ahli, Al-Shabab şi Dubai s-a format una: Shabab Al-Ahli Dubai. Au fost mai multe schimbări şi la nivel administrativ, au venit oameni cu care eu nu aveam o viziune comună asupra lucrurilor. Chiar înainte să începem pregătirile i-am şi avertizat. Le-am spus că, după aceste schimbări, noi, în loc să creştem valoric, am scăzut. Al-Ahli a luat şapte trofee cu mine în patru ani şi a jucat o finală de Liga Campionilor Asiei în 2015. Din păcate, după transformarea de la finalul sezonului trecut, noi am devenit mai mult Al-Shabab, care era o echipă de mijlocul clasamentului.

Deci, aţi simţit încă din vară că nu urmează ceva bun...
Da. Eram aproape convins. Dar nu puteam să plec, fiindcă eram sub contract. Iar în contract scria că, în cazul în care îmi dau demisia, trebuie să plătesc despăgubiri de 3,5 milioane de dolari. Ceea ce n-aveam de gând să fac. Am încercat tot ce era posibil ca, totuşi, lucrurile să meargă într-o direcţie bună. Dar cred că Guardiola a spus-o cel mai bine, recent, într-un interviu: o echipă cu jucători buni, dar fără un antrenor de valoare, mai are o şansă, însă o echipă fără jucători valoroşi, dar cu un antrenor bun e sortită eşecului.

Am văzut un meci din seria celor şapte remize şi m-a şocat faptul că echipa n-avea un fotbalist de creaţie, unul care să fie capabil să ducă mingea spre poartă...
Da. Pentru că lotul a fost făcut de alţii, nu de mine. Spre exemplu, eu am cerut un mijlocaş lateral şi mi s-a adus un vârf de careu! Am ajuns să avem doi atacanţi masivi, Diop şi Sow, dar n-avea cine să le ducă mingea de la mijlocul terenului. Chiar statistica spune că noi eram printre echipele din campionat cu cele mai puţine dribbling-uri reuşite pe meci. Oricum, pe lângă faptul că transferurile au fost făcute de alţii, am avut şi ghinionul unor accidentări. Am ajuns să joc cu nişte copii de 18-19 ani.

Aici, în ţară, s-a scris de acum vreo lună că vreţi să plecaţi...
Eu am vrut să plec de mai multe ori, dar ei au tot insistat să rămân. Şi jucătorii. Mai ales cei din lotul Al-Ahli, cu care am obţinut rezultate excelente şi care s-au ataşat de mine.

Într-un final, cum s-a produs despărţirea?
După remiza de vinerea trecută, am vorbit cu impresarul meu şi i-am zis să facă tot posibilul să ajungem la o reziliere amiabilă. Eram foarte nervos, am şi nişte probleme mari cu şoldul şi abia mai stau în picioare. Chiar nu mai puteam să rămân. Impresarul a vorbit cu ei şi, bineînţeles, nici n-au vrut să audă de plecarea mea. Mai întâi, au venit doi oameni din conducere la mine acasă. Apoi, a doua zi, ne-am dus cu toţii la omul numărul 1 din club. Le-a zis celorlalţi să iasă din încăpere, fiindcă vrea să vorbească singur cu mine. A urmat o discuţie de două ore, în care omul mi-a propus inclusiv să iau o pauză. Mi-a zis că, pentru ei, eu sunt un simbol al clubului şi că nu vor să mă piardă. Mi-a propus să vină un antrenor interimar, iar eu să semnez un nou contract de la anul.

În loc de aceste discuţii, nu era mai bine dacă v-ar fi lăsat să faceţi lotul de care aveaţi nevoie în vară şi să nu fi adus ei jucătorii?
Le-am zis şi asta şi le-am şi spus de ce jucători aş avea nevoie. Mi-au explicat însă că echipa e într-o situaţie financiară dificilă şi nu mai poate să facă investiţii, până nu-şi plăteşte datoriile. De altfel, toţi jucătorii pe care mi i-au propus ei pentru viitoarele transferuri, erau liberi de contract. Pentru că noi nu puteam plăti sume de transfer.

Cum s-a finalizat discuţia cu patronul clubului?
După două ore, a acceptat să ne despărţim de comun acord. N-am cerut niciun ban, lucru care i-a impresionat. Şi ei s-au comportat foarte frumos. Mi-au achitat toate salariile până la 1 decembrie. Iar cei din stafful meu chiar au primit vreo două salarii în plus.

Ce urmează acum? În România, s-a scris că plecaţi la Al-Ahli Jeddah din Arabia Saudită...
Am mai multe oferte, dar le analizez. N-am luat, deocamdată, nicio decizie. Şi, oricum, pe primul plan e acum sănătatea mea. O să merg la Barcelona pentru un consult medical. Probabil, o să fie nevoie să mă operez la şold, să scap de dureri. Oricum, nu se pune problema să semnez cu vreo echipă, înainte de luna ianuarie.