Umilinţele la care sunt supuşi dependenţii de Euthyrox. Eforturile ONG-urilor de a salva vieţi vs batjocura statului

Autorităţile încă investighează de ce lipseşte Euthyrox-ul din farmacii

Criza Euthyrox-ului, un medicament pentru tiroidă, continuă. În timp ce autorităţile pretind că au făcut eforturi pentru a rezolva problema, medicamentul continuă să lipsească din farmacii. În disperare de cauză, două organizaţii nonguvernamentale au adus, printr-o donaţie din Spania, cinci mii de cutii.

Pentru unii bolnavi de tiroidă, cuvântul Euthyrox a ajuns să le dea fiori pe şira spinării. Medicamentul, în fapt, un hormon tiroidian sintetic care-i ajută să funcţioneze normal, esenţial într-o serie de boli, de la tiroidita autoimună şi până la cancerele tiroidiene, a ajuns de aproape o jumătate de an rara avis în farmaciile din toată ţara. 

În disperare de cauză, după şase luni de petiţii şi sesizări nenumărate, două organizaţii nonguvernamentale - Coaliţia Organizaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice din România (COPAC) şi Asociaţia Pacienţilor cu Afecţiuni Autoimune (APAA) – au adus printr-o donaţie din Spania 5.000 de cutii din acest medicament. Distribuţia a început pe 20 mai, în opt oraşe mari din România, respectiv Bucureşti, Iaşi, Constanţa, Oradea, Buzău, Timişoara, Cluj-Napoca şi Craiova.

Pomană de la spanioli

Cu măştile pe faţă, câteva siluete de femei se lipeau la sfârşitul săptămânii trecute de zidurile a două farmacii din coasta Spitalului Colţea formând o coadă cam anemică. Doamnele caută în poşete reţete sau scrisori medicale cu care îşi pot procura, gratis, o folie de Euthirox 100 de micrograme, echivalentul Euthyrox-ului comercializat în România.

„Nu am mai găsit medicamentul ăsta din ianuarie”, mărturiseşte o femeie fără vârstă către vecina ei. „Nici eu, din februarie. Nu l-am găsit nici măcar cu bani”, îi răspunde cealaltă. „Păi, şi ce-aţi făcut?” Femeia ridică din umeri. Pare resemnată. 

Un alt dialog se înfiripă un rând mai în spate, între alte două femei. „Ştiţi ce mi-aş dori? Mi-aş dori să vină ministrul ăsta al covidului să ne vadă cum stăm aici, în ploaie, pentru o folie de medicament. El tot aşa îşi cumpără pastilele? Dar ceilalţi oameni importanţi pe care îi plătim din bănişorii noştri?”, spune una dintre ele. „Auzi! Să primim pomană de la spanioli! Am ajuns de râsul Europei!”, se plânge cealaltă.

Coada înaintează cu încetinitorul. Înăuntru, beneficiarii trebuie să completeze un formular tipizat cu datele personale. „De ce trebuie să dau CNP-ul şi datele din buletin pentru o folie de medicament? Prefer să mă lipsesc!” spune o doamnă care pare fugită de la birou în pauza de masă. Celelalte o privesc cu mirare: „O fi având rezerve. Pe mine, folia asta o să mă ţină mai bine de o lună.”

Ana este o bucureşteancă diagnosticată cu tiroidită Hashimoto. Tratamentul ei include Euthyrox de trei ori pe săptămână, în concentraţii diferite, plus vitamina D şi seleniu. „Mai am doar şapte pastile. Miercuri am rugat-o pe cumnata mea să meargă la Farmacia Tei Dristor că auzisem că au acolo, dar nu a reuţit să cumpere nimic. Nu avea reţetă. Înainte ca medicamentul să dispară de pe piaţă nu-ţi cerea nimeni reţetă. Am rugat-o pe cumnata mea să se ducă din nou, joi, cu scrisoarea medicală, sper să mai găsească.”

Dacă în oraşele unde a ajuns donaţia bolnavii au mai primit o gură de oxigen, în celelalte situaţia a rămas aceeaşi. Martore sunt postările de pe reţetele de socializare: „La Baia Mare pe când? Să ştiţi că şi în alte oraşe sunt oameni care suferă din cauza lipsei acestui medicament.” „Aşteptăm şi la Târgu Jiu!” „Asta era problema? Problema e, de ce s-a ajuns aici? Cine este responsabil pentru lipsa medicamentului din farmacii? De ce nu sunt sancţiuni pentru acest gen de iresponsabilitate? Am stat 2 luni fără tratament şi după 2 luni am găsit o folie de 25 pastile. Pai e normal aşa ceva?” „În Reşiţa când vom avea?”, sunt doar cîteva astfel de exemple.

„Ong-urile au ajuns să facă treaba statului”

Lotul de cinci mii de cutii a fost importat cu respectarea legislaţiei în vigoare şi cu acceptul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale – ANMDM. 

„Acest lot a costat aproape 90.000 de lei. Acum vrem să mai facem rost de încă 90.000 de lei pentru a mai procura tot pe-atâtea. ONG-urile au ajuns să facă treaba statului: stângem măşti şi materiale sanitare pentru medicii care consultă pacienţi, facem rost de dezinfectante, de medicamente, ridicăm spitale. Statul cu ce se ocupă?”, întreabă Rozalina Lăpădatu, preşedinta APAA. 

Cauzele acestei crize sunt multe şi încâlcite susţin reprezentanţii statului. Aceştia admit că, încă de la începutul anului au apărut şi primele semne că medicamentul nu se mai găseşte în farmacii. Ce au făcut?

„Noi am publicat o serie de comunicate pe site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului începând cu 3 martie şi până pe 5 mai, cu tot ce facem şi vă invit să le citiţi. Sunt acţiuni pe care le-a întreprins Agenţia în sensul că a luat legătura cu compania care deţine autorizaţia de punere pe piaţă, cu distribuitorii, sunt controale săptămânale, este în curs de întocmire şi un raport privind modul în care atât compania, cât şi distribuitorii se achită de obligaţia de serviciu public”, ne-a explicat Anca Crupariu, purtătorul de cuvânt al ANMDM. 

„Adevărul”: Când va fi făcut public acest raport?

Anca Crupariu: Când va fi gata.

„Adevărul”: Puteţi să-mi daţi o dată?

Anca Crupariu: Nu. Se lucrează!

„Adevărul”: Dar care a fost rezultatul ultimului control?

Anca Crupariu: Asta vă spuneam, că nu pot să vă spun decât că se fac verificări ale modului în care fiecare distribuitor a avut legătură cu compania care a avut autorizaţie de punere pe piaţă. Noi am solicitat companiei şi o mărire a cantităţilor puse pe piaţă, care se vor pune în continuare, s-a mărit aceasstă cantitate la nivelul lunii aprilie, în continuare se vor pune pe piaţă cantităţi sporite.

În ianuarie, consum cu 50% mai mare

Acţiunea pe care a desfăşurat-o ANMDM nu a fost un lucru simplu, mai spune Crupariu. „Am încercat să identificăm cauzele care au dus la această situaţie pentru că medicamentul a fost pus pe piaţă în cantităţi similare şi chiar, de la un anumit moment dat, mai mari decât la nivelul anilor precedenţi. Când nu s-a manifestat nicio criză a Euthyrox pe piaţă. Aceleaşi cantităţi au fost puse pe piaţă şi la nivelul lunii ianuarie. Dezechilibrul s-a produs la nivelul lunii ianuarie, când consumul a fost cu 50% mai mare decât în mod normal. Înseamnă că aceste cantităţi au fost livrate din stocul asigurator. De aceea s-a produs acest dezechilibru.”

Dacă s-au făcut investigaţii pentru a afla ce se întâmplă? „Sigur că s-au făcut investigaţii cu privire la necesar, pentru că necesarul nu este egal cu consumul şi s-a apelat la Comisia de Endocrinologie, la Societatea Română de Endocrinologie, pentru a se face o evaluare clară a necesarului acestui medicament pe piaţă. Din datele pe care le deţinem, criza care s-a declanşat a reieşit din nevoia care e mai mare decât în alţi ani”, adaugă reprezentanta Agenţiei. 

Dar nu există o singură cauză, ci mai multe, mai spune purtătoarea de cuvânt. „Lucrurile sunt încă în evaluare. Pentru că medicamentul s-a livrat în continuare, a fost un complex de factori care au dus la această situaţie. Printre care şi această pandemie care a dus la noi modalităţi de transmitere a reţetei către pacienţi. Faptul că s-au primit prin e-mail a însemnat o posibilitate de a se printa în mai multe exemplare de a merge cu aceeaşi reţetă la mai multe farmacii. Nu vrem să dăm vina pe nimeni, dar trebuie să înţelegeţi că există un complex de factori. Şi  teama unor pacienţi că rămân fără tratament şi au mers cu aceeaşi reţetă la mai multe farmacii. Pacienţii care nu au procedat aşa au rămas fără, din cauza celor care au procedat aşa.”

De vină ar fi şi farmaciştii, nu doar pacienţii lacomi de Euthyrox. Pentru că şi aceştia au respectat numai de la un anumit moment dat încolo recomandarea de a nu mai da Euthyrox decât cu prescripţie medicală, adaugă Crupariu. „Însă, important este că acum se merge pe ideea de a se recomanda medicilor specialişti endocrinologi o alternativă farmaceutică pe bază de aceeaşi substanţă activă -  levotiroxină. Se numeşte alternativă farmaceutică”, identifică Anca Crupariu o altă modalitate de a rezolva criza.

Alternativa la tratament, mai pe la vară

Compania care deţine autorizaţia de punere pe piaţă a alternativei de tratament s-a angajat să discute cu producătorul furnizarea de cantităţi suplimentare, duble, în condiţiile în care endocrinologii vor fi dispuşi să elibereze reţete pentru această soluţie orală, dar şi acest lucru va dura. Dar, cantităţi suplimentare vor fi livrate în perioada următoare. 

„Adevărul”: Ce înseamnă perioada următoare. Două săptămâni, mai mult?

Anca Crupariu: Cum vă puteţi imagina, doamnă! Vă rog frumos să mă ascultaţi! Cum vă puteţi imagina că se rezolvă în două săptămâni? Este vorba de următoarele luni! Pentru că, orice producător îşi planifică producţia din timp. O planificare de producţie înseamnă un ciclu logistic de patru luni. Cam aşa înseamnă. Şi atunci, dacă medicii endocrinologi au confirmat faptul că-şi vor orienta prescrierea şi spre soluţia orală sigur că deţinătorul autorizaţiei va comunica producătorului din Grecia că,  în România, cererea va fi dublă. Ceea ce înseamnă că, în perioada următoare, începând din august, cantităţile oricum se vor mări. Vă rog să consemnaţi faptul că se fac demersuri foarte importante de soluţionare a acestei crize.

„Adevărul”: Dar livrările la Euthyrox?

Anca Crupariu: La Euthyrox, livrările se desfăşoară în continuare. Nu s-a întrerupt absolut nimic. Iar producătorului i s-a cerut să mărească cantitatea către România. Încă nu am primit răspunsul ferm. În acelaşi timp, se merge şi pe ideea de autorizaţie de import paralel. Se încearcă pe mai multe căi să se soluţioneze această criză.

„Adevărul”: Consideraţi că exportul paralel de medicamente ar putea fi una din cauzele pentru care lipseşte Euthyroxul?

Anca Crupariu: Nu există niciun fel de export paralel. Am dat nu ştiu câte asigurări. Pe Euthyrox nu există export paralel şi nici nu se va accepta vreodată export paralel.

„Adevărul”: Nu există în acest moment? Dar în ianuarie exista?

Anca Crupariu: Au fost 500 de cutii, dar, la acel moment, nu exista nicio criză. La începutul lunii ianuarie. Criza s-a manifestat de la începutul lunii februarie.

„Adevărul”: Când a intervenit ordinul de interdicţie a exportului paralel?

Anca Crupariu: În luna aprilie. Dar întotdeauna analizăm şi se pune în vedere distribuitorului en-gros să dea o declaraţie pe proprie răspundere că a satisfăcut toate comenzile interne.

****

Au fost solicitate puncte de vedere referitoare la lipsa medicamentului din piaţă, atât distribuitorilor, cât şi singurei companii producătoare care aduce medicamentul pe piaţa din România. 

Numărul bolnavilor cu boli tiroidiene şi care ar avea nevoie de acest medicament este de circa o jumătate de milion de persoane.