Subcultura şi incultura

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În mass media, în dezbateri publice şi, mai ales, în mediul virtual, întâlnim destul de des aprecieri asupra nivelului scăzut de cultură exprimat prin termenul de subcultură. Altfel spus, subcultura ar fi incultură, lipsă de educaţie,  negarea unor valori autentice, kitsch

S-a afirmat fără echivoc: ,,trăim într-o epocă a subculturii” (http://www.egophobia.ro/5/filosofie.htm). Există reacţii puternice faţă de subcultură, declarându-se război acestui fenomen (vezi http://www.observatorcultural.ro/In-razboi-cu-subcultura.-Interviu-cu-Dan-PURIC*articleID_3800-articles_details.html). Subcultura este vinovată pentru ignoranţă, degradare morală, confuzionism axiologic, analfabetism şi alte asemenea situaţii regăsite în societatea românească.

Acestea sunt doar câteva motive pentru care ne propunem să oferim o explicaţie sociologică termenului de subcultură.

Aşa cum am scris încă din 1981 (în articolul ,,Subcultura şi dinamica socială", Viitorul social, nr. 5), şi am reluat unele idei în cartea ,,Sociologie”, Editura Comunicare.ro, 2004, în cadrul unei societăţi există culturi specifice fiecărei categorii sociale. Orice individ se află într-o situaţie culturală complexă: pe de o parte, el aparţine unui sistem cultural al societăţii şi acceptă valorile acestuia, pe de altă parte, cunoaşte, ca membru al diverselor grupuri, stiluri de viaţă, norme, tradiţii diferite de cele de la nivelul culturii globale a societăţii. Aşadar, concomitent cu o cultură a tuturor membrilor societăţii fiinţează culturi specifice grupurilor – subculturile. Ele derivă din contextele particulare de manifestare a modului de viaţă caracteristic unor structuri sociale, profesionale sau etnice. Subcultura se referă la un sistem de valori şi norme ale unui grup sau categorie socială, diferit de cel al societăţii.

În consecinţă, sunt subculturi etnice, religioase, de vârstă, ocupaţionale, teritoriale etc. Există o varietate foarte mare de subculturi, şi amintim unele dintre ele: subcultura adolescenţilor, subcultura violenţei sau subcultura delincventă, subcultura de penitenciar subcultura muncitorească, subculture mahalalei, subcultura tineretului, subcultura punk, subcultura Generaţiei X, subcultura studenţească.

Aşadar, subcultura fiinţează oriunde se manifestă sau se exprimă diferenţele între oameni, între grupuri, între societăţi, între culturi într-un cadru construit şi dominat de o cultură globală. Nu orice context al deosebirilor între oameni susţine afirmarea subculturilor. În familie există diferenţe între copii şi părinţi, însă aici nu este posibilă subcultura deoarece şi părinţii şi copiii sunt orientaţi de aceleaşi valori şi norme în viaţa acestei comunităţi.

Nu este lipsit de interes dacă subliniez  faptul că în perioada de dinainte de 1989, termenul ,,subcultură" nu era acceptat nici măcar în spaţiul acdemic, fiindcă acest concept nu ar fi fost util în studiul  societăţii socialiste orientată spre omogenizare socială, ceea ce nu ar fi făcut  posibile culturi diferite faţă de cultura socialistă.

Subcultura constituie şi cadrul referenţial ce permite individului sau unui grup de indivizi să reevalueze imaginea despre ei înşişi, într-un context social mai larg, să propună noi stiluri, moduri şi comportamente de viaţă care pot să concorde cu cele ale vieţii sociale sau să intre în conflict cu acestea.

Prin  subcultură anumite simboluri nesemnificative pentru cadrul social pot să capete semnificaţii, constituind, în acelaşi timp, baza pentru construcţia de noi simboluri şi deci, crearea unei culturi tipice unui grup. 

În plus, subcultura se poate constitui ca un cadru ce conservă valori şi norme, altă dată viabile şi funcţionale în societatea globală, însă repudiate de aceeaşi societate din cauza evoluţiei ei.

Subcultura trebuie pusă în strânsă legătură cu schimbarea socială. Orice modificare în structurile sociale, poate duce la subcultură. Schimbarea produsă poate fi văzută ca o subcultură atunci când ea se referă la un grup interesat de acea schimbare, sau în acceptarea acelei schimbări în al cărei sens el acţionează. 

Este adevărat că subculturile există, mai ales, în anumite medii sociale şi culturale. În aceste spaţii sociale oamenii trăiesc un mod de viaţă diferit de cel standard la nivelul societăţii globale. Limbajul lor este diferit de cel al societăţii, – cuvinte proprii numai acestor grupuri sociale, cu atitudini specifice, valori şi abilităţi derivate din poziţia şi activităţile lor în societate. S-a demonstrat că fiecare grup social are un set de abilităţi, convingeri, aspiraţii, interese, limbaj şi valori proprii. Subculturile sunt generate de eterogenitatea socială, şi, de aceea, ele au o anumită influenţă asupra comportamentelor unui grup social.

De obicei, constatăm utilizarea conceptului de subcultură pentru a desemna anumite fenomene sociale, iar prin studierea subculturilor facilităm descifrarea proceselor de schimbare care au loc în componentele unei societăţi. 

În orice societate subcultura răspunde unor funcţii clare: integrarea, comunicarea, adaptarea, socializarea, inovarea, conservarea, crearea de noi valori şi norme.

În rezumat, subcultura este cultura unui grup (social, de vârstă, cultural, etnic) în cadrul culturii globale a societăţii. Subcultura  apare ca urmare a diversităţii de valori, atitudini şi comportamente în contexte sociale diferite.

  

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite