Eu o să încalc aceste prevederi şi în cele ce urmează vă voi anunţa când, cum şi de ce voi face asta.

Când: voi încălca aceste prevederi din prima zi de şcoală (şi voi continua şi în celelalte zile).

Cum: le voi vorbi elevelor şi elevilor despre identitatea de gen (am cărţi şi reviste pe teme de gen, multe, donate de mine bibliotecii şcolii, pe lângă cărţile din alte domenii pe care le-am donat: literatură, istorie, geografie, biologie, fizică, chimie, sport, religie).

De ce

De ce 1): pentru că studiile de gen mi-au schimbat viaţa şi pentru că au schimbat-o multora dintre copiii cărora le-am vorbit sau pe care i-am implicat în activităţi despre egalitatea de gen – şi unora dintre cadrele didactice, după cum mi-au declarat.

După absolvirea Facultăţii de Filosofie a Universităţii Bucureşti (cu o lucrare de licenţă pe problematica de gen, Analiza reglementării avortului în România în perioada 1864-1989), am fost admis la masteratul Gen şi Politici Publice la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA).

După admitere am fost prezent la absolut toate cursurile (făceam naveta Buzău-Bucureşti zi de zi) şi mi-am ales dizertaţia pe o problemă de gen. (La toate am obţinut nota 10.)

Acest masterat mi-a schimbat viaţa. Şi, ca de obicei în ce mă priveşte, am încercat să împart cu cât mai multe persoane ceea ce am primit. Am vorbit foarte mult copiilor, la orele de cultură civică, la orele de Filosofie, la orele de socio- umane pe care le-am predat, la activităţile extraşcolare, despre egalitatea de gen. Am predat un an, voluntar, un curs de gen la Palatul copiilor din Buzău. Am fost în peste 40 de clase, tot voluntar, chemat de copii, la 7 licee din Buzău, unde le vorbeam copiilor despre egalitatea de gen (eu nu m-aş fi oprit, dar am fost oprit, cum am fost oprit şi din alte proiecte frumoase şi utile, cu copiii – aceasta e o altă poveste, oamenii răi au aversiune nu numai faţă de problematica de gen). Am organizat concursuri cu copiii, pe problematica de gen, am implicat persoane fizice, persoane juridice şi partide politice (Organizaţia de femei a PSD Buzău şi cea omonimă a PD Buzău) în sprijinirea unei campanii care s-a finalizat cu donaţii de cărţi pe problematica de gen (peste 100 de cărţi şi reviste de drepturile omului, donate bibliotecii judeţene, din care multe din colecţia Studii de gen a Editurii Polirom).

La şcoala din comuna Berca, unde am predat un an, am convins peste 120 de copii să cumpere o carte din această colecţie, Revoluţia interioară, scrisă de Gloria Steinem (vă recomand cartea, dar vă anunţ că nu o veţi mai găsi, va trebui să cereţi reeditarea – am cumpărat toate cele peste 400 de exemplare care mai erau în stocul editurii pentru a le oferi prietenilor/prietenelor şi a le dona bibliotecilor: s-au îmbogăţit Bibliotceca Judeţeană Buzău, Biblioteca din comuna Berca, Biblioteca Judeţeană Vrancea, Biblioteca Central Universitară Cluj şi alte biblioteci şcolare).

La un an după unul dintre concursurile organizate de mine, am înscris activitatea la o gală a societăţii civile. Participaseră eleve şi elevi de la clasele la care am vorbit despre egalitatea de gen (doar cei/cele care au dorit -- a trebuit să selectez maxim 50 de copii). Una din elevele care au participat la concurs a scris în rubrica dedicată beneficiarilor proiectului: „de mică mi-am dorit să mă fac poliţistă şi asta spuneam când eram întrebată „ce vrei să te faci când vei fi mare?”; începând din clasa a IX-a, văzând că nu renunţ la opţiune, părinţii au încercat să îmi schimbe preferinţa care, în percepţia lor şi a celorlalte rude, era una masculină; am fost nevoită să renunţ la visul meu şi să mă pregătesc pentru altă direcţie; prelegerile dumneavoastră la orele de dirigenţie, pregătirea pentru concurs şi participarea m-au determinat să decid să revin la dorinţa mea, să realizez că am dreptul (şi trebuie) să fac ceea ce cred eu că e mai bine pentru mine. Chiar dacă mai erau doar câteva luni până la examen, am renunţat total la pregătirea sugerată de părinţi, pe care o începusem de aproape 2 ani şi m-am pregătit pentru examenul de admitere la Academia de Poliţie”. (Rândurile au fost scrise la mai puţin de un an de la concurs, iar fata era deja studentă în anul I la Academia de Poliţie.)

Vă mai dau un exemplu, care a schimbat viaţa unui copil (de fapt, viaţa a doi copii şi indirect a multor altora), dar în care am vorbit şi cadrelor didactice despre egalitatea de gen.

În anul 2005, preotul din satul Corobăi, comuna Drăgoteşti, jud. Gorj a propus, în Consiliul Local al comunei, excomunicarea unei fete din localitate pentru că a născut la vârsta de 14 ani. Situaţia fusese generată din motive de gen, nu de sex, doamnelor parlamentare şi domnilor parlamentari. Tot  la propunerea preotului, profesor de Religie în şcola în care învăţa fata, Consiliul profesoral a decis scăderea notei la purtare, a copilei, de la 10 la 8, pentru că a născut (eleva avea note mari la învăţătură, nu avea absenţe şi nici comportamente care să fi condus la sancţionarea acesteia). Imediat ce am aflat de situaţia fetei – din revista Agenţiei Naţionale pentru Egalitate de Şanse, a cărei preşedintă a „rezolvat” problema botezând fetiţa elevei – am plecat în comuna Corobăi, am discutat cu fata, cu părinţii acesteia şi apoi am mers la şcoală unde am cerut convocarea urgentă a unei şedinţe extraordinare a Consiliului profesoral. Cadrele didactice şi directoarea au confirmat că singurul motiv pentru care au scăzut nota la purtare a fost faptul că fata a născut la acea vârstă. Le-am vorbit despre egalitatea de gen, despre drepturi, legi şi obligaţii, le-am cerut să modifice de media fetei şi să îi ceară scuze şi am anunţat că voi depune un denunţ penal împotriva lor pentru hotărârea abuzivă şi inumană pe care au luat-o. Am plecat apoi la Târgu Jiu, la Inspectoratul Şcolar Judeţran Gorj, unde am cerut o audienţă la inspectorul şcolar general. A doua zi s-a deplasat la şcoală, a convocat o nouă şedinţă extraordinară în care s-a decis revenirea la media 10 a elevei. ISJ Gorj a sancţionat diriginta clasei şi pe directoarea şcolii. Vestea am flat-o chiar de la Aurelia, fata care născuse, care m-a sunat să îmi spună: „a venit domnul inspector în şcoală, a făcut şedinţă, după care doamna dirigintă şi doamna directoarea mi-au cerut scuze în faţa clasei şi ne-au spus că vor plăti din salariu timp de 3 luni pentru abuzul comis. S-a respectat Constituţia, domnul Emil, vă mulţumesc!”

De ce 2) Pentru că abia aştept să fiu sancţionat pentru încălcarea legii votate de dumneavoastră, ca să pot ajunge în instanţă şi la Curtea Constituţională.

O variantă rapidă, însă, ar fi ca un grup de 50 de deputaţi, sau 25 de senatori să sesizeze Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor respecttive. De asemenea, Avocatul Poporului (căruia îi voi adresa o petiţie) poate sesiza Curtea Constituţională (doamna Renate Weber a fost profesoară la masteratul de gen şi Politici Publice din cadrul SNSPA). Noua lege încalcă atât prevederi constituţionale (art. 4, 11, 16, 20, 29, 32), cât şi tratate internaţionale la care România este parte: Convenţia ONU privind drepturile copilului, Convenţia ONU privind eliminarea discriminării în învăţământ, Convenţia pentru eliminarea oricăror forme de discriminare împotriva femeilor, Convenţia europeană a drepturilor omului, Convenţia de la Istanbul. De altfel, legea este atât de flagrant neconstituţională căci nici nu ştiu cum ar putea fi aplicată.