Să fie acesta „noul normal” – care ar însemna dispariţia oricărei direcţii de împlinire personală, a oricărui scop care merită urmărit? Cedarea sub presiunea ştirilor mereu negre, a previziunilor din ce în ce mai sumbre făcute de tot felul de „experţi” şi de autorităţi, şi a apocalipselor care se desfăşoară în buclă? Şi ruperea tuturor căilor de comunicare cu aproapele, cu semenii noştri?

Nu este uşor, dar trebuie să încercăm să ieşim din această stare de spirit. Mai ales acum, în preajma acestei mari sărbători a Crăciunului.

Câteva sugestii despre ce putem face le puteţi găsi aici, într-un articol mai vechi, de la începutul pandemiei, care rămâne la fel de actual.

Pe scurt, dăruind vei dobândi. Ajutându-i pe cei de lângă noi, ne ajutăm pe noi înşine. Să nu ne lăsăm cuprinşi de anxietate sau de deznădejde. „Lockdownurile” sau carantinele zonale nu înseamnă o vacanţă pe Netflix. Există mulţi bătrâni care sunt singuri, părăsiţi, au nevoie de o sacoşă de mâncare sau măcar de o vorbă bună. Există şi rude şi prieteni care trec prin nişte încercări foarte grele în aceste zile. Facebookul, Netflixul şi ştirile TV sunt o capcană, care ne mănâncă timpul. Şi, pentru cei credincioşi: mergeţi la Biserică, folosiţi-vă de Sfintele Taine, şi rugaţi-vă şi pentru dvs, şi pentru cei deznădăjduiţi.

Primul pas este să schiţăm un plan (o listă precum cea de mai sus) şi să ne ţinem de el.

Nu eşuaţi pe o canapea. Nu vă blocaţi în faţa serialelor de la televizor sau de pe Internet. Nu vă concentraţi pe propria persoană şi pe propriile anxietăţi sau neîmpliniri – e calea cea mai sigură să cădeţi în depresie sau deznădejde.

Ieşiţi din starea de letargie şi treceţi la fapte. E nevoie de mult ajutor în jurul nostru şi foarte mulţi oameni se pot folosi, în aceste zile, de timpul, mintea şi ajutorul dvs.