Dacă vrem să rămânem pozitivi, nu trebuie să ne concentrăm doar pe lucrurile care, la noi, nu merg ca în Germania (apropo, respect pentru modelul german, motorul care dă încredere Europei în ansamblul său), şi nici să ne gândim mereu doar la drobul de sare al nenorocirilor bugetare, economice sau sociale.

Sigur că foarte multe lucruri se schimbă, dar asta este valabil pentru toată lumea, într-un fel sau altul. Iar cei care se dezmeticesc cel mai repede, cei care se mobilizează cel mai rapid şi se adaptează schimbându-şi profund modul de funcţionare, vor avea şansa de a supravieţui.

De aceea, îmi concentrez jurnalul motivelor de optimism, în prezent, pe şansa digitalizării, pe şansa de a folosi consumul online în creştere drept o cale de a mări competitivitatea unei economii româneşti care se bazează foarte mult pe servicii.

Nu vorbim de o şansă care apare din nimic. În ultimii ani, România a investit tot mai mult în infrastructura de telecomunicaţii, ajungând astăzi să aibă unul dintre cele mai puternice fluxuri de internet din Europa (lungime de bandă, calitate, extindere wifi etc). În ciuda diferenţelor de dezvoltare importante dintre cele două Românii (urban/rural, dezvoltat/sărac, metropolă/periferie), dinamica online-ului în România s-a amplificat în ultimii ani mult peste aşteptări. Mai jos, o dinamică a modului în care consumul de internet a crescut, an de an, din 2006 şi până în prezent (pe date Eurostat). Vedem cum, astazi, accesul potenţial la internet  ajunge spre 80% din teritoriu, chiar dacă accesul zilnic funcţional este semnificativ mai redus. Criza actuală forţează însă multă lume să acceseze major internetul  (prin telefoane mobile, în special), nu doar pentru distracţie sau informaţii generale, dar şi pentru activitatea curentă.

Deşi încă nu ne comparăm cu statele occidentale cele mai dezvoltate (vezi mai jos, grafic în care comparăm accesul la internet şi social media în multe zone ale lumii), ne aflăm în media regiunii noastre, foarte aproape de restul Europei, iar dezvoltarea infrastructurii (care, în cazul de faţă, este mai uşor de realizat decât infrastructura de transport auto sau feroviară) va duce la o creştere în câţiva ani ce ne va plasa în media Vestului.

Cum arată acest consum de internet în România? Hootsuite oferă astfel de informaţii - aproape toţi românii au telefon mobil, două treimi aproape au smart mobile, iar peste jumătate au calculator sau laptop. Deşi suntem încă departe la nivelul aparaturii ceva mai sofisticate (tablete, streaming legal, e-readers etc.), infrastructura de bază (telefon mobil cu date internet) este accesibilă, de fapt, pentru peste două treimi dintre români.

Nu intru în detalii despre cum se separă consumul media pe zone diferite (TV vs online, radio, ziare tipărite, social media etc), însă este suficient de spus că vorbim de o piaţă care este în continuă expansiune, criza actuală generând cerere nouă şi oferind mediului economic oportunităţi majore.

Consumul de internet a crescut enorm peste tot în lume. De exemplu, studiile occidentale estimează că, doar în ultima lună, a crescut cu 45% folosirea globală a aplicaţiilor de mesaje. Iar datele din cercetări de piaţă din România arată că dinamica este prezentă clar şi la noi...

Consumul online creşte, nu doar pe TV (firesc, odată cu căutarea îngrijorată de ştiri), dar şi în online. Iar dinamica din online, dacă ne uităm comparativ, este mai mare decât cea de la TV. Altfel spus, curba de creştere (ne-am obişnuit cu toţii cu acest termen, nu?) este mai mare la consumul online decât la consumul TV.

Acest consum nu este doar pentru uz doar personal, existând şi funcţii comerciale importante - citim despre numeroase iniţiative private care folosesc aplicaţiile de mesaje pentru interacţiunea cu clienţii actuali sau potenţiali. De exemplu, furnizorii de alimente - micii producători, din diverse zone ale ţării, care îşi pun la dispoziţia clienţilor informaţii despre producţia proprie de legume şi fructe, dar şi pentru alte produse de necesitate imediată. De aici şi până la folosirea acestor dinamici pentru crearea de noi fluxuri comerciale este doar un pas.

Oamenii, peste tot în lume, folosesc mai mult internetul şi îşi adaptează comportamentul, nu doar pentru lucruri personale (vorbim mai mult cu prietenii şi rudele) dar şi pentru muncă (oamenii descoperă aplicaţii noi, se obişnuiesc cu ele, le popularizează la rândul lor) sau cumpărături. Cumpărăturile online devin, zi de zi, ceva accesibil pentru mai mulţi români - nu doar în marile oraşe, dar şi în zonele rurale (marile lanţuri de alimentaţie îşi dezvoltă în prezent, angajând noi oameni, reţele de distribuţie proprii sau folosesc la capacitate mare firmele de curierat existente). Dintre cei care se obişnuiesc să cumpere astfel în prezent, o bună parte vor rămâne cu acest obicei şi ulterior, după relaxarea măsurilor, pentru că astfel vor evita contactul cu aglomeraţiile şi vor avea un control mai mare asupra ritmului de lucruri necesare. De asemenea, cei care se obişnuiesc să lucreze aşa vor avea tentaţia de a păstra acest obicei, chiar şi parţial, ulterior. Firmele mici sunt cele favorizate, pentru că au cea mai mare flexibilitate - sediile scumpe din centrele oraşelor nu vor mai fi necesare pentru toate firmele, ci doar pentru cele care nu pot delocaliza sau nu pot renunţa la nevoile de reprezentativitate în relaţia cu clienţii. Multe tipuri de activitate se pot desfăşura mixt - parţial din sediile anterioare, dar parţial de la distanţă, fără obligaţia de a ţine angajaţii la un loc dacă nu este mereu necesar. Nu vor mai fi necesare la fel de multe maşini (sau nu vor mai fi necesare drumuri la fel de lungi). Cheltuielile fixe anterioare se reduc pentru multe din sectoarele care oferă servicii.

Revenim, aşadar, la motivul de optimism. Nu doar că sunt domenii în România care rămân active, dar cele care au dinamică ascendentă sunt tocmai cele care aveau oricum cele mai mari bugete de publicitate (farmacie, telecomunicaţii, produse de igienă sau cosmetice şi retail). Sigur că sunt industrii întregi afectate (cea auto este esenţială pentru România), dar dacă ne uităm la partea plină a paharului vedem că structura economiei noastre îşi va păstra bazele. Iar extinderea consumului online şi a instrumentelor online va permite multor sectoare să rămână dinamice şi în continuare. Sigur, va fi esenţial ca statul să poată acoperi (prin investiţii, chiar şi noi datorii) producţia industrială şi agricolă care este deja dur lovită, va avea ca obligaţie să consolideze infrastructura critică (nu doar în sănătate, dar şi în energie, de exemplu - vă puteţi imagina cum ar arăta comunităţile în care populaţia este ţinută în case dacă ar cădea reţeaua de curent electric, de exemplu?) dar nu putem vorbi realist de o prăbuşire a întregii pieţe şi a întregii economii, ci de lovituri distincte, direcţionate.

Un citat foarte util, în această perioadă în care se folosesc mult prea multe meme-uri, este cel dat cu foarte multe decenii în urmă de Alvin Toffler. Acesta spunea „the illiterate of the 21st century will not be those who cannot read and write, but those who cannot learn, unlearn and relearn”. Adică, cei care vor rămâne în urmă în acest secol al schimbărilor rapide sunt cei care nu se adaptează, învăţând să se dezveţe de lucrurile care nu mai funcţionează. Economia românească este în faţa unei oportunităţi enorme. Dinamica sectorului bazat pe servicii este oricum unul dintre motoarele economiei româneşti. Iar reînvăţarea a ceea ce funcţionează, prin includerea lecţiilor digitale în noile comportamente (de funcţionare a noilor afaceri, de vânzări, de lucru de la domiciliu, de învăţare etc), poate fi şansa de a rămâne competitivi sau chiar de a creşte în competitivitate pe o piaţă comună europeană care nu va dispărea, ci chiar se poate integra şi mai puternic în anii următori. Acest lucru este valabil şi pentru mediul privat, dar şi pentru aparatul bugetar. Rămâne de văzut câţi vor fi aceia care vor folosi oportunitatea!