De aceea, pentru a-şi confirma teza, aveau nevoie chiar şi de cea mai mică trimitere la homosexauli sau homosexaulitate, din partea unor preoţi. Aveau nevoie de orice care să sune, chiar de la 3.000 de kilometri, a hate speech. Titlul lor ar fi trebuit să fie „MARŞUL URII”. (link aici către filmuleţ)

Dar nu au găsit – nici cel mai mic exemplu. Şi atunci ce fac ei? Scot planul B, care funcţionează tot timpul când vine vorba de lipit o etichetă peste Biserică: tema „ipocriziei”. Şi montează ceea ce au găsit – discuţii despre Dragnea care fură, despre clasa politică actuală care ne duce de râpă, despre maşini, imobiliare; la un moment dat, un preot se plânge că i se tot strică maşina, deşi are doar 50.000 de km la bord – într-un context care să reflecte tema. Şi le montează într-un mod profund manipulator. Cu vocea lui PS Sebastian care se aude pe fundal care face apeluri la istorie şi la normalitate, peste fragmente foarte editate şi scoase din context din discuţiile preoţilor, aşezate într-o anumită succesiune, pentru a construi „naraţiunea ipocriziei”.

Uitaţi-vă la două exemple. Uitaţi-vă la preotul care vorbeşte despre dubiţă. Are o rasă ponosită, nu pare un om bogat. Ok, omul şi-a luat o dubiţă – nu ştim nici măcar dacă e nouă sau second hand. Dacă foloseşte dubiţa aia, de pildă, pentru a ajuta nişte copii? Dacă o foloseşte pentru parohie? Faptul că un preot şi-a cumpărat o dubiţă nu ne spune nimic: nici de bine, nici de rău. Apoi, uitaţi-vă la fereastra aia de la sfârşit, care se închide, pusă „cu mâna” acolo. Ce vrea ea să ne spună? Că lumea nu ar fi interesată de tema Referendumului. Dar acela e un element narativ – dacă cei de la Recorder ar fi vrut să ne arate atmosfera marşului, ne-ar fi dat un material needitat, sau foarte puţin editat. Aşa, ne arată doar ce vor ei să ne spună, cu interpretarea băgată la fiecare pas pe gâtul privitorului: iată, preoţii sunt nişte ipocriţi, „marşul ipocriziei”.

Ce ne spune, în fapt, filmul? Că viaţa e viaţă. Şi că Biserica e o secţiune transversală prin societatea românească – în care găseşti şi arivişti, în care găseşti oameni cu preocupări banale, dar în care găseşti şi sfinţi. Şi în care găseşti, în orice caz, viaţă. Nu le caut scuze preoţilor care vorbesc despre cum sau dacă poate fi înmatriculată o maşină sh „pe sub mână". Deşi putem spune că şi acelea sunt, în fond, preocupările şi discuţiile lumii în care trăim. Dar nu există nici o scuză ca să prezinţi nişte decupaje din viaţă în felul acela manipulator. Şi să spui că dacă un preot cu rasa ponosită îşi cumpără o dubiţă, e ca şi cum şi-ar cumpăra un Bentley. Sau că, dacă un preot vorbeşte (de rău) despre Dragnea, este ca şi cum n-ar vorbi niciodată despre familie, despre viaţă şi despre taina Întrupării. Abia aceea este IPOCRIZIE.

Sau să spui că, dacă preoţii şi credincioşii se târăsc în genunchi pe străzi, sunt prea fanatici şi prea credincioşi; şi că dacă vorbesc despre maşini şi imobiliare, sunt prea puţin fanatici şi prea puţini credincioşi. Asta e de-a dreptul schizofrenie. 

Aştept următorul filmuleţ Recorder despre preotul care strânge bani din donaţii pentru a duce în fiecare an 180 de copii la mare. Sau despre preoţii (foarte numeroşi) care fac taximetrie sau îşi iau câte două-trei joburi ca să îşi crească cei trei-patru copii şi să ajute şi comunitatea. Sau despre preoţii care, prin efortul lor, întreţin centre sociale pentru mamele care refuză să facă avort. Sau despre secţia de la Spitalul Judeţean Arad renovată pe banii Bisericii. Sau despre cele 45 de instituţii medicale şi farmaceutice care funcţionează în cadrul Patriarhiei Române. Sau, de ce nu, despre Părintele Necula care ne explică care e, în fapt, tema Referendumului pentru Căsătorie. Abia atunci am putea vorbi despre obiectivitate, şi nu despre ipocrizie, din partea celor care manipulează naraţiunea. În orice caz, cei de la Recorder forţează grav – şi e destul de lamentabil ca în loc de „MARŞUL URII” să poţi scoate în săptămâna în care vrei să dai marea lovitură împotriva Referendumului doar o chestie fâsâită, sub titlul „Marşul ipocriziei”.