SERIAL Adevărul despre noii revoluţionari. George Epurescu, liderul rezistenţei anti-şist, îşi face partid

SERIAL Adevărul despre noii revoluţionari. George Epurescu, liderul rezistenţei anti-şist, îşi face partid

George Epurescu (cu portavoce), în fruntea unui protest împotriva gazelor de şist.      Foto: Facebook

George Epurescu, unul dintre oamenii care conduc opoziţia faţă de gazele de şist, a demarat procedurile pentru a înfiinţa o formaţiune politică numită Partidul Oamenilor Liberi, care ar urma să apară cu candidaţi la europarlamentare. Este primul partid care se naşte din travaliul protestelor care au cuprins România.

 “Adevărul” continuă seria de articole despre oamenii implicaţi în organizarea şi dezvoltarea protestelor din ultimul timp. În primele două episoade am scris despre Mihail Bumbeş şi Claudiu Crăciun, astăzi - despre George Epurescu.

Suntem la capătul unui an în care mişcările de stradă au luat o amploare nemaiîntâlnită din primăvara lui 1990 încoace. Şi e tot mai clar că nu avem de a face cu nişte proteste lipsite de orizont, ci cu un fenomen care ar putea provoca schimbări importante în România următorilor ani. Un fenomen condus şi întreţinut de reprezentanţi ai tinerei generaţii, care, odată cu apariţia mişcării “Occupy-indignados” în mai multe ţări ale lumii (2011), au început să cheme lumea în stradă şi să construiască o cultură a protestului în România.

Printre ei se află şi George Epurescu (39 de ani), doctor în fizică şi cercetător la Institutul de la Măgurele. El a înfiinţat, în 2011, o asociaţie numită “România fără ei” şi şi-a propus să “atace răul de la rădăcină”: “Ideea de bază este schimbarea fundamentală de sistem, dar ea nu se poate face direct, ci în etape. Prima etapă este deschiderea unei breşe. Schimbarea clasei politice, urmând ca apoi întreaga societate să participe la această schimbare fundamentală”.

Bineînţeles că, la acel moment, declaraţia de război pe care un ilustru anonim i-o făcea clasei politice din România părea aproape o glumă şi trecea complet neobservată. Cam la fel au fost şi protestele de stradă pe care Epurescu s-a chinuit să le iniţieze spre sfârşitul lui 2011. “Pe 15 octombrie a fost «Occupy World» şi am încercat şi noi ceva similar. Ne-am adunat la Piaţa Unirii câteva zeci de persoane şi am stat de vorbă”.

Pe 10 decembrie, a încercat să organizeze un miting la Piaţa Universităţii, însă Primăria Capitalei i-a respins cererea de aprobare, oferindu-i varianta unui teren viran din zona Colentina. George Epurescu s-a dus totuşi în Piaţa Universităţii, alături de câţiva prieteni, şi a constatat că erau bine depăşiţi numeric de efectivul de jandarmi. N-au mai apucat să închege niciun protest, pentru că au fost săltaţi şi băgaţi în dubă pe motiv că ar fi refuzat să se legitimeze.

Ianuarie 2012: “Totul a fost un studiu”

Din toate aceste experienţe, George Epurescu a înţeles că lumea nu va ieşi în stradă la chemarea unui necunoscut şi că singura şansă este să speculeze nişte evenimente care au potenţial de a înfierbânta populaţia. Un astfel de moment a apărut pe 12 ianuarie 2012, când peste 1.000 de persoane au ieşit în stradă la Târgu-Mureş, în semn de solidaritate cu doctorul Raed Arafat, fondatorul SMURD, care demisionase în urma unui conflict cu Traian Băsescu şi a nemulţumirilor privind noua lege a sănătăţii.

 

"Anti-şist înseamnă şi anti Gazprom"

Ca şi în cazul proiectului de la Roşia Montană, opoziţia faţă de exploatarea gazelor de şist a fost mitraliată cu fel şi fel de speculaţii. Inclusiv preşedintele şi premierul României au vorbit de o posibilă implicare a ruşilor, care, pentru a apăra interesele gigantului Gazprom, ar avea toate interesele să le pună beţe în roate americanilor de la Chevron. George Epurescu are argumentele lui: “Politicienii mereu dau vina pe altcineva. Gazprom a concesionat perimetrul pentru explorare, dezvoltare, exploatare gaze de şist în vestul ţării. Deci, anti-şist în România înseamnă şi anti Gazprom. Chevronul este cel mai demonizat pentru că este cel mai avansat în acest moment. Ceilalţi n-au cerut nici măcare avizul de mediu”.

Epurescu susţine că felul în care s-a adaptat la această situaţie a contribuit la apariţia valului de proteste din ianuarie 2012: “Ne propusesem să facem un miting pe 24 ianuarie, însă a apărut această situaţie cu Raed Arafat şi am hotărât să devansăm. Am simţit imediat că este o scânteie cu potenţial de a scoate mulţi oameni în stradă şi am lansat un eveniment pe Facebook pentru 14 ianuarie. I-am convins şi pe cei de la «Salvaţi Roşia Montană» să ni se alăture şi am creat un eveniment destul de mare. Şi televiziunile au avut un rol important, strategia noastră chiar asta a fost, să manipulăm presa, să-i servim un subiect pe care nu-l poate refuza. Iar presa USL-istă a preluat imediat comunicatul nostru. Noi, când am început să organizăm, plecasem cu trei oraşe, apoi am ajuns la opt şi pe 14 ianuarie ne-am trezit cu 18, probabil că în zece din ele s-a ieşit spontan”.

George Epurescu a fost prezent în Piaţă pe toată durata protestelor – dimineaţa era la serviciu, iar seara la Universitate – însă mai mult ca observator decât ca manifestant: „Când am văzut că protestele sunt deturnate de USL, am făcut un pas înapoi. Nici nu prea puteai discuta cu oamenii. Tăcuseră atât de mult timp încât nu mai puteai să-i opreşti din strigat. Câte cinci ore nu se opreau. Dar pentru mine şi pentru alţii a fost interesant pentru că am învăţat nişte lucruri. Pentru mine totul a fost un studiu atunci. Iar faptul că Băsescu a retras legea sănătăţii a însemnat prima victorie asupra sistemului după 1990”.

Gazele de şist, o temă cu potenţial de a scoate oameni în stradă


După ce protestele din ianuarie s-au stins, perioada de acalmie n-a ţinut prea mult. În primăvara lui 2012 au apărut, la Bucureşti şi la Bârlad, mitinguri împotriva gazelor de şist. George Epurescu n-a avut legătură cu aceste proteste, însă, aflând de existenţa lor, a identificat o nouă temă cu potenţial de a scoate oamni în stradă.

A început să se documenteze, a tipărit flyere cu mesaje împotriva fracturării hidraulice, a mers la Bârlad, a vorbit cu oamenii, şi-a făcut relaţii. Apoi a trecut la organizarea de proteste şi a devenit “un fel de portdrapel în lupta contra gazelor de şist”.  În primăvara acestui an a coordonat un lanţ de proteste anti-şist organizate simultan în 24 de localităţi din ţară.

Pe 14 octombrie 2013, sătenii din Pungeşti (judeţul Vaslui) se opuneau instalării utilajelor Chevron în zonă. Epurescu a plecat din Bucureşti cu mai multe autocare: “A fost o ieşire spontană a oamenilor din sat. După care ne-am dus şi noi cu toată susţinerea posibilă, am mobilizat toate cunoştinţele din zonă, am trimis pe toată lumea acolo. Localnicii au ştiut că vor avea susţinerea noastră şi cred că şi asta le-a dat curaj”.

Politica n-ar trebui să fie ceva rău, cum o percepem acum din cauza actualilor politicieni

George Epurescu, protestatar

Protestul de la Pungeşti s-a transformat într-o tabără permanentă în care câţiva activişti au stat zi şi noapte pentru ca americanii să nu poată începe explorările, iar Epurescu i-a susţinut de la Bucureşti. Când ne-am întâlnit, la sediul asociaţiei “România fără ei”, tocmai aranja trimiterea unui berbecuţ şi a unui cort militar, mâncare şi adăpost pentru cei aflaţi la Pungeşti. Între timp, Jandarmeria a preluat controlul în zonă, a desfiinţat tabăra şi le-a permis americanilor să înceapă lucrările.

“S-au făcut abuzuri mari, dar asta nu ne sperie. Continuăm lupta atât pe plan juridic, cât şi prin acţiuni directe. Avem o campanie forte agresivă de informare a presei şi a organismelor internaţionale. Plus că am strâns nişte bani pentru închirierea unei case în sat, pentru a continua rezistenţa”, ne-a spus George Epurescu. 

El afirmă că banii care asigură toată această susţinere vin de la membri şi din donaţii: “Suntem cam 10 membri activi în asociaţie şi fiecare dă din ce câştigă. De exemplu, Pungeşti, am scos din buzunar pentru ce a fost nevoie: benzină la generatoare, cort, mâncare, apă. Mai sunt donaţiile, cea mai mare a fost de 200 de dolari, nu vă închipuiţi sume colosale”.

Până acum, asociaţia “România fără ei”, condusă de George Epurescu, nu a beneficiat de finanţări din fondurile speciale destinate ONG-urilor. Abia în această vară a depus primul proiect, numit “România fără fracturare”, prin care solicită de la Fundaţia pentru Parteneriat o finanţare cu ajutorul căreia intenţionează să deschidă puncte de informare în zonele din România unde s-ar putea exploata gaze de şist.


“De trei ani ne tot străduim să ridicăm lumea”
Până la urmă, istoria de activist a lui George Epurescu este destul de simplă şi, fără a exclude o implicare civică dezinteresată, explică într-o oarecare măsură cum a ajuns el să conducă opoziţia faţă de exploatarea gazelor de şist.

Anul 2011. Dezamăgit de ţara în care trăieşte, un tânăr cercetător se hotărăşte să facă ceva pentru a aduce o schimbare. Identifică clasa politică drept cauza principală a problemelor din România. Îşi înfiinţează o asociaţie, încearcă să devină vizibil şi să scoată cât mai mulţi oameni în stradă pentru a contribui la crearea unui val de proteste îndreptat împotriva politicienilor. Înţelegând că oamenii au nevoie de motive clare pentru care să protesteze, găseşte o nişă favorabilă şi se transformă într-un lider al mişcării anti-şist din România.

Însă scopul cu care Epurescu a plecat la drum a fost acesta: “De trei ani ne tot străduim să ridicăm lumea, să o conştientizăm că există soluţii. Pentru că nu avem persoane care să iasă în faţă după modelul omului providenţial, soluţia este o echipă de oameni care să gestioneze bine şi să atragă de partea lor profesionişti din toate domeniile. Prima dată trebuie făcută o breşă în sistem, este nevoie ca politicienii să simtă că le fuge scaunul de sub fund. În acest moment lumea protestează dar, cumva, ea nu este împlinită în aceste proteste, pentru că se întoarce acasă şi spune «Da, dar ăştia încă sunt acolo». Alternativa este un grup de oameni care vine şi, pe căi legale, prin alegeri, face breşa şi poate deveni o alternativă pentru viitor”. 

Scopul final: schimbarea de sistem

George Epurescu spune că a identificat deja o serie de “oameni din societate, fără trecut politic, dar oameni care au nişte fapte în spatele lor şi o verticalitate dovedită”. Recent, a demarat procedurile pentru înfiinţarea unui partid, primul partid născut din mijlocul protestelor din ultimii ani:

“Dorim să facem o breşă, să intrăm în sistem cu oameni credibili şi să luptăm din interior. Se va numi Partidul Oamenilor Liberi şi vom încerca să apărem cu el la alegerile europarlamentare de anul viitor. Cei care vor crede că nu vrem decât să ajungem şi noi la ciolan, trebuie să pună în contrapondere faptele noastre şi faptele clasei politice actuale. Noi, dacă voiam să parvenim până acum, intram într-un partid şi avansam. Dacă ne duce mintea la idei bune în domeniile în care lucrăm, ne ducea şi la şmecherii, dar nu am vrut asta”, se apără Epurescu.

El a mai avut o tentativă de a candida, ca independent, la alegerile parlamentare din decembrie 2012, dar nu a reuşit să strângă suficiente semnături: “Am făcut un experiment să văd ce înseamnă să aduni semnături şi cum reacţionează oamenii. Erau necesare vreo 2.700 şi am reuşit să strâng cam 1.200. Am constatat că, deşi în mod teoretic există posibilitatea unei candidaturi independente, practic este o utopie. Am vrut să dovedesc discriminarea, faptul că au construit un sistem legislativ prin care au izolat populaţia de puterea politică”.

George Epurescu e convins că, odată ce acest baraj va fi spart de el şi de alţi oameni din societatea civilă care vor accede în funcţii politice, breşa se va lărgi şi îi va determina pe toţi “profesioniştii retraşi în meseriile lor” să iasă în faţă. Iar acesta ar trebui să fie doar începutul: “Formaţiunea pe care o vom înfiinţa îşi va prezenta scopul final şi acesta este o schimbare de sistem. Ideea este de a gândi dincolo de nişte doctrine precum capitalismul sau comunismul, pentru că ele te blochează şi nu-ţi dau voie să dezvolţi în continuare peste ele. Sigur, o inovaţie totală nici în cercetare nu mai poate fi. Ceva se păstrează şi din vechiul sistem şi se va pleca de la libertăţile fundamentale cu această construcţie. Credeţi-mă că nu este chiar o utopie, cum ar putea să pară”.

Resursele nu pot fi un motor economic pentru că ele nu reprezintă nimic durabil. Noi avem potenţial agricol, avem potenţial turistic şi chiar industrial

George Epurescu, protestatar


 “Bineînţeles că sunt urmărit”
George Epurescu susţine că, de când a început să-şi pună în aplicare planul prin care urmăreşte o schimbare de sistem, este foarte atent supravegheat de autorităţi. După protestele din 2012, un poliţist a mers în blocul unde locuieşte şi le-a cerut vecinilor informaţii despre el, iar un secretar de stat de la Ministerul Educaţiei s-a interesat de activitatea sa la Institutul de Fizică.

“Bineînţeles că sunt urmărit. Cu telefoanele chiar am probat. La un moment dat am zis să organizez un protest şi la Buzău, oraşul meu natal. Am vorbit cu sora mea şi nu i-am spus decât «hai să facem un protest duminică». A doua zi a primit un telefon de la adjunctul şefului jandarmeriei Buzău care a invitat-o să discute pe tema unor proteste aşa-zis neautorizate. Mi-am luat nişte măsuri de precauţie, sunt destul de atent şi trebuie să fiu foarte legal în ceea ce fac, să nu mă poată agăţa cu nimic. Nu le rămâne decât să inventeze chestii”. 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: