Gabriel Diaconu, despre cum funcţionează maşinăria antivaccinare: „Scopul acestui viespar este să creeze confuzie, să înece discuţia“
0Medicul psihiatru Gabriel Diaconu face o analiză a felului în care se pun în mişcare ştirile false referitoare la vaccinuri, pentru a băga spaima în populaţie şi a crea confuzie.
Redăm mai jos fragmente din postarea sa pe reţeaua de socializare:
Am vrut să vedeţi cum funcţionează maşinăria anti-vaccinare.
Şi funcţionează cam aşa:
- Ferme de trolli: sunt oameni care creează boţi, care controlează zeci de conturi false, cu o fotografie alandala, fără detalii biografice, toţi ”prieteni” între ei (aşa începe o fermă de trolli, de fapt, cu tentacule dintre boţi către conturi reale dar cu conectivitate mare între conturi) şi un ”căpitan” care are de multe ori o sursă de finanţare prin care îi plăteşte pe aceştia
- Alţi indivizi care, fie din cauză pur nevrotică (mai rar psihotică), sau în căutarea unui moment sub soare pe cu totul alte motive (vor să şantajeze acasă la ei vreun guşter de prin Consiliul Judeţean, sau să se gudure pe lângă un politician cu aura lor de influenţă) exploatează subiecte de interes public
- Mitocani de pretutindeni, gură cască, i-a adunat şi i-a împrăştiat internetul, oameni care n-au canalizare dar au telefoane şi conexiune internet, şi-şi caută şi ei norocul doar-doar îi remarcă cineva.
Luaţi laolaltă, scopul unui astfel viespar este să creeze confuzie, să înece discuţia, să acapareze rapid subsolul unui text şi apoi să se ia la harţă/ ceartă cu toată lumea.
Am văzut, de-a lungul carierei mele, oameni care au ieşit din astfel de schimburi de replici online foarte zdruncinaţi. Ce nu înţelegeţi voi, majoritatea oamenilor de bun simţ care vor să comenteze la texte scrise de diverşi oameni (ca mine, dar şi ca alţii), e cum arată un teren de luptă pe reţeaua de socializare.
Aici – din păcate – nu se dispută adevărul, şi nu contează dialectica. E un altfel de joc de strategie unde, de fapt, vrei să escaladezi un algoritm matematic maliţios, gândit să altereze mesajul iniţial, sau să distrugi, să fragmentezi, şi să îţi ”îneci” oponentul.
De ce s-ar apuca cineva să militeze contra vaccinării, până la urmă?
Păi pentru că e un subiect nevralgic medical, şi o bună gâtuitură/ balama în faţete ale noului război hibrid. Dacă ţii o ţară în tensiune sanitară, cu resurse oricum sărace, cu oameni oricum bolnavi, cu economie oricum fragilă, poţi să negociezi mai dur diverse condiţii la mese ale tratativelor.
Dacă eşti o companie farmaceutică, fie ea oricare o fi, care luptă pentru fonduri de achiziţie a produsului ei vs. altul, este o practică uzuală să intervii în piaţă şi să discreditezi oponentul. În ”dilema prizonierului” singurul mod în care poţi atinge echilibru, la acest nivel, este să-ţi distrugi adversarul şi să-i înfigi cuţitul în spate.
Poţi spre exemplu să spui că vaccinul lui transformă oamenii în zombies pentru că modifică ADN-ul. Mai iese şi o ilustră, sau un ilustru, şi pronunţă vorbe grele despre vaccinuri, şi ciorba e gata. Ce, se mai uită cineva după aia cum apar ecografe sau lasere de operaţie prin spitale şi cabinete? Nu se uită.
Sau dacă eşti un partid care vrea să obţină nişte voturi la alegeri, şi ai o firmă de sondaje de opinie care-ţi spune că vaccinarea e un subiect interesant. E clar că unii sunt pro, unii indecişi (swingers), şi unii contra. Poţi să schimbi intenţia de vot că le alimentezi unora frici şi angoase? Poţi.
Hai să presupunem, mai mult, că ai investit ca popa în diverse echipamente de protecţie, măşti, dezinfectanţi, detergenţi, draci bălţaţi de îmbogăţesc diverse buzunare în vremuri de criză. Ai băgat mulţi bani, ai dat avansuri, ai şi tu de împânzit prin ţară câteva vagoane de marfă pe un business-plan care e făcut pe 12 luni. Păi îţi convine să se fâsâie pandemia? Nu-ţi convine.
Trăim într-o lume abundentă în lupi şi indiferentă la oaie.
Judecata raţională, care merge dincolo de întrebări fireşti sau dileme privind siguranţa oricărui fel de remediu, spune că vei merge către antibioticul nou, către antiviralul nou, către tehnologia nouă. Cu atât mai mult cu cât, pentru unele probleme, nu există tehnologii mai vechi.
Ce om cu mintea normală, care riscă suferinţă sau moarte, şi află că există un tratament care să-l vindece, sau să-l ferească de risc, se-apucă să bată câmpii că de fapt conspiraţia şi Satana caută să-l otrăvească sau să-i schimbe genetica? Da schimbă, nene, genetica, dacă tot m-a băgat în bucluc, nu? Ei bine, nu. Deodată oamenii pun mâna la genetică mai ceva decât îşi feresc prohabul la lovitura liberă.