Noi românii trăim într-o lume şi într-o perioadă de timp de parcă fiecare zi ar fi ultima din viaţa noastră! Din păcate, unii dintre noi chiar îşi trăiesc ultimele clipe de viaţă, victime ale diverselor boli necruţătoare, inclusiv ale noului coronavirus care ne afectează nemilos. Puţini români însă, dintre cei care se spune că părăsesc această lume pentru una mai bună, mor senini fără griji, de bătrâneţe, în casele lor. Mor de moarte bună cum zice o vorbă din popor, de parcă moartea ar fi un lucru bun? La fel cum multe femei vorbesc despre cei care părăsesc această viaţă cu expresii de genul ”Era aşa de frumoasă în coşciug, ziceai că e vie!” De parcă un mort e frumos, un mort e un mort şi atât. Sunt multe vorbe, ziceri de acestea din popor, care par să sfideze moartea, să râdă de ea. Dar nu despre moarte vreau să scriu aici.

Ziceam de perioada prezentă, de lume nebună, nebună în care trăim aici pe meleagurile mioritice, unde fiecare român are durerea şi fericirea lui, personale, individuale sau de grup, de gaşcă, de interese. Acum, când ne-a mai lovit şi nenorocita aceasta de pandemie, în loc să încercăm să fim calmi, lucizi, să facem judecăţi de valoare, să căutăm cele mai bune soluţii de a ieşi din criză, de a scăpa teferi suntem din ce în ce mai agitaţi, mai nervoşi, mai nerăbdători şi neînţelegători unii cu ceilalţi. Mai neomenoşi!

De fapt, se pare că în ultimii 30 de ani de aşa zisă libertate şi democraţie, tot mai mulţi dintre noi ne-am pierdut omenia, un lucru esenţial, dar pe zi ce trece mai ignorat de români, care este pe cale să dispară definitiv ca multe lucruri bune ce au caracterizat acest popor sute de ani înainte. Dacă înainte străbunicii, părinţii noştri se ajutau reciproc între ei ori de câte ori aveau nevoie, acum unii abia aşteaptă să profite de pe urma nenorocirii altora. Lăcomia, egoismul, prostia, răutatea au înlăturat permanent bunătatea, omenia, altruismul din firea şi comportamentul oamenilor!

Cine a trăit perioada din vremea comunismului şi înainte, sigur a prins pe la ţară celebrele clăci ţărăneşti, când oamenii se strângeau, chiar şi cei care erau certaţi între ei, acasă la acela care avea nevoie de ajutor şi îl ajutau fără nici un fel de plată. Vecinii se ajutau între ei fără nici un fel de pretenţie, ori de câte ori aveau nevoie. Acum poate să moară cineva pe stradă, în casă că nu-i mai sare nimeni în ajutor fără plată şi răsplată. Şi mai este o chestie, chiar dacă înainte tot românii inventaseră celebra zicală ”Să moară capra vecinului!”, în zilele noastre unii îşi doresc să moară vecinii să le ia capra.

Din păcate, trăim într-o perioadă în care riscurile la adresa sănătăţii şi vieţii oamenilor sunt extrem de crescute din cauza pandemiei cu SARS Cov 2 şi ar trebui să exprimăm o solidaritate umană mai mare, pentru a trece cu bine peste această provocare mortală. Însă tot mai puţini dintre noi mai facem lucrurile bune, omeneşti de ajutorare reciprocă. Dimpotrivă, realitatea publică ne demonstrează că la nivel de societate ne manifestăm mai antisocial, antiuman, ne manifestăm tot mai agresiv, suntem mai lacomi, indiferenţi la suferinţele semenilor sau la faptul că poate facem rău celor din jur prin atitudinea noastră.

Acum fiecare român, fiecare grup, fiecare gaşcă are durerea lui: politicienii sunt într-o avidă şi permanentă dorinţă de putere, fără scrupule, călcând peste tot şi toate să-şi atingă obiectivele, iar celor aflaţi în funcţii publice nu le mai pasă că dau legi strâmbe sau că ei înşişi sunt primii care le încalcă, nu le pasă că fac mult rău în societate şi calcă peste cadavre doar să-şi menţină funcţiile şi privilegiile! Casta preoţească pare că se îndepărtează tot mai mult de cuvântul Domnului şi în loc să îndrume pe drumul bun turma ”oiţelor” credincioase fac totul să profite de pe urma ei! Oamenii legii îşi fac legea lor şi par că sunt tot mai mult în slujba hoţiei, nu a cetăţenilor.

Tot mai mulţi români simpli, naivi, needucaţi se lasă manipulaţi de cei care-i exploatează şi se folosesc de ei. Alţi români, mai puţini pe zi ce trece, se luptă din greu să urmeze o cale mai bună, omenească, într-o societate tot mai potrivnică. Divizarea, radicalizarea, disensiunea, lipsa de solidaritate, de omenie, indiferenţa, imoralitate, răutatea sunt într-un avânt fără precedent în societatea românească actuală şi au consecinţe nefaste asupra tuturor. Vedem cu toţii nebunia de la moaştele Sfintei Parascheva, isterie promovată, provocată sau nu, de parcă ne-a lovit aşa de câţiva ani încoace o dorinţă mistuitoare de cele sfinte! Dimpotrivă, acest fel de manifestare spirituală nu pare să aibă nimic sfânt, nu se mai respectă nici un fel de lege a lui Dumnezeu şi cu atât mai puţin a oamenilor! Iar când trăim într-o vreme a pandemiei cu noul coronavirus, ignoranţa, indiferenţa, lipsa de raţiune şi negaţionismul s-ar putea să ne coste chiar viaţa pe mulţi dintre noi!

Mai mult ca niciodată, cred că ar trebui să ne lumineze Dumnezeu mintea ca să ne facem bine cu toţii!