EXCLUSIV Iulia Motoc, judecător la Curtea Constituţională: „Controlul constituţional poate împiedica tirania majorităţii“

EXCLUSIV Iulia Motoc, judecător la Curtea Constituţională: „Controlul constituţional poate împiedica tirania majorităţii“

Judecătoarea Iulia Motoc

Iulia Motoc explică pentru cititorii ziarului „Adevărul“ recenta decizie de invalidare a referendumului pentru demiterea preşedintelui, dar şi relaţiile înaltei instanţe cu mediul politic.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cum vi se pare că a ieşit Curtea Constituţională după recenta criză politică?
Din punct de vedere instituţional, Curtea în ultimă instanţă a rezistat, după multe tentative de amânări şi presiuni politice. Şi acesta este lucrul poate cel mai important: o instituţie care a reuşit să supravieţuiască. Deşi, vă amintiţi foarte bine, se anunţase pe 2 iulie că vom fi revocaţi. Şi probabil că, dacă nu sesizam organismele internaţionale, aşa s-ar fi întâmplat.

De ce să fiţi revocaţi dacă în Constituţie scrie că sunteţi numiţi pentru un mandat pe mai mulţi ani?
Pentru că am făcut opiniile separate la deciziile prin care am analizat procesul de revocare a Avocatului Poporului, a preşedinţilor celor două Camere, inclusiv conflictul dintre preşedinte şi Parlament. Din punctul meu de vedere, acestea au fost grave încălcări ale statului de drept. Aşa cum a fost şi faptul că am fost obligaţi să dăm un aviz de suspendare în 24 de ore, ceva incredibil, un termen care este poate util pentru un tribunal militar. La fel şi faptul că a trebuit să pronunţăm şase decizii foarte importante într-o singură zi, 9 iulie, în care s-a finalizat interimatul dlui Crin Antonescu.



Sunt politicieni, unii cu funcţii înalte în statul român, care spun că decizia legată de referendum este ilegală.
Afirmaţiile grave ale politicienilor nu sunt neapărat legate de critica deciziilor noastre, deşi şi acestea reprezintă un atac la adresa Curţii în ansamblu. Ce este mai grav şi ce au sesizat instanţele internaţionale sunt atacurile individuale la adresa judecătorilor. Acestea sunt extrem de grave, aşa cum a reţinut şi Comisia Europeană.

Citeşte şi:
INTERVIU II: Iulia Motoc, judecător: "Nu mi se pare normal ca judecătorii Curţii Constituţionale să dea interviuri pe scările instituţiei" VIDEO



Cum aţi explica oamenilor, indiferent cum au votat sau dacă au votat pe 29 iulie, decizia Curţii?
Este foarte simplu: în momentul în care s-a stabilit un prag, faimosul cvorum, care exista în lege, nu se poate considera că acest referendum este valabil. Este o chestiune logică. A demite un preşedinte este un act care trebuie să exprime o opinie populară majoritară.

Curtea a judecat pe baza cifrelor. De ce a amânat atunci decizia, dacă avea datele de la Biroul Electoral Central? De ce aţi mai cerut cifre de la Guvern?
Procedura Curţii implică şi faptul că amânarea unei cauze se poate face la cererea a trei judecători. Şi acest lucru nu se poate împiedica. Dacă trei dintre colegii mei au considerat că este necesar să se obţină date suplimentare în legătură cu aceste cifre, a trebuit să ne supunem voinţei lor. În mod evident, nu era de competenţa noastră să procedăm la o altă evaluare decât cifrele care ne-au fost furnizate de BEC şi, în ultimă instanţă, de către Guvern. Nu era de competenţa noastră să intrăm în detalii legate de toate aceste liste care au indus în opinia publică un întreg haos.



Există în alte Constituţii europene o modalitate asemănătoare de suspendare a preşedintelui?
Nu. Şi ar trebui să existe o sancţiune în acelaşi timp pentru cei care determină această suspendare. Am făcut parte din comisia prezidenţială de analiză a Constituţiei şi noi spunem foarte clar în acel raport că, în momentul în care se ajunge la invalidarea suspendării, ar trebui ca, la rândul lui, Parlamentul, care se vede infirmat, să fie dizolvat. Este absurd ca o majoritate parlamentară, în orice moment, să poată decide suspendarea preşedintelui, în ciuda avizului Curţii, care nu a constatat fapte grave de încălcare a Constituţiei. Acest lucru conduce practic la o imposibilitate a coabitării.

Se vorbeşte foarte mult despre politizarea Curţii Constituţionale. Cum este în alte state?
Curţile Constituţionale sunt produsul intelectual şi apoi practic al marelui jurist Hans Kelsen. Or, el a spus că judecătorii Curţii Constituţionale nu trebuie să fie magistraţi de carieră, trebuie să fie profesori universitari. De aceea, prin modul de organizare a Curţilor din Europa, cu excepţia Luxemburgului, judecătorii sunt nominalizaţi de partide şi de instituţii. În Italia şi în Spania sunt şi magistraţi de carieră, dar numai o parte dintre ei. La noi, cel puţin în ultimii doi ani, nu am constatat că această Curte este politizată. În sensul că niciodată nu se urmăreşte modul în care noi votăm în mod real. Se speculează atunci pe moment, se spune, ca la fotbal, că a fost 5 la 4, sau 6 la 3, sau 7 la 2, dar apoi nu se citesc deciziile şi nu se văd opinii­le separate. Dacă le citim, vedem că nu s-a votat decât foarte rar pe criteriile de nominalizare a judecătorilor.



Daţi-mi câteva exemple de iniţiative ale PDL, partid care v-a nominalizat, pe care le-aţi respins.
Sunt multe. În primul rând, am votat împotriva măsurilor care au determinat reducerea indemnizaţiilor care li se cuvin foştilor deţinuţi politici, împotriva legii publicităţii, împotriva legii care se referea la faimoasa eutanasiere a câinilor.

Dar s-au făcut presiuni asupra dumneavoastră?
Dacă s-ar fi întâmplat acest lucru, probabil că mi-aş fi dat demisia imediat sau aş fi anunţat public. Este însă o altă discuţie care ar trebui să se poarte. Câte tipuri de presiune există - a opiniei publice, a mass-media? Cum poţi să mai judeci când eşti atacat de oamenii politici?

Sunteţi conştientă de responsabilitatea uriaşă care apasă pe umerii unuia dintre cei nouă oameni care decid soarta ţării?
Sunt perfect conştientă. Mie mi se pare că o juridizare şi mai mare a vieţii politice este un lucru pozitiv. Spre această direcţie se merge, nu spre reducerea competenţelor Curţii. Este ceva care efectiv nu se înţelege: controlul de constituţionalitate este un control al Parlamentului, da! Să nu uităm că acest control a apărut înainte de al Doilea Război Mondial, înainte de instaurarea fascismului, la care s-a ajuns prin vot popular. Sunt mecanisme create tocmai pentru a împiedica o tiranie a majorităţii parlamentare. Sigur, o întrebare românească este cine controlează o Curte Constituţională în ultimă instanţă? Singurul control este al organismelor similare, al celorlalte Curţi.



"Este absurd ca o majoritate parlamentară, în orice moment, să poată decide suspendarea preşedintelui."

„Femeile sunt mai vulnerabile în privinţa atacurilor"

Am citit în CV-ul dumneavoastră că aţi fost raportor al ONU în Congo. Când se întâmpla asta?
Între 2001 şi 2004, o perioadă foarte dificilă în Congo. Au fost crime masive împotriva umanităţii pe care le-am constatat. Am fost în zone de conflict, am anchetat copii-soldaţi, acte de canibalism. Şi procurorul Curţii Penale Internaţionale, după raportul meu din 2003, a stabilit că va deschide ancheta asupra situaţiei din Congo.

V-a folosit această experienţă?
Înainte să fiu raportor special pentru Congo, am început să lucrez pentru ONU, ca expert în drepturile omului, din 1996. Probabil că aceasta a fost cea mai interesantă şi cea mai relevantă experienţă, pentru că poţi să confrunţi ceea ce înseamnă teoria juridică sau cunoaşterea dreptului internaţional cu ce se întâmplă în practică. Poate pentru România, Congo şi Africa, în general, se află într-o zonă a derizoriului.

Ştiţi că, pe vremea lui Adrian Năstase, Congo era o glumă naţională.
În Congo, din păcate, există altă glumă. Ei vorbesc de „balcanizarea Congoului". Ca să vedeţi că umorul e bilateral, ca să spunem aşa. Da, există un derizoriu asupra conflictelor din Africa, este o zonă aproape abandonată şi din punct de vedere intelectual, şi oarecum din punct de vedere diplomatic. Dar acest conflict este unul pentru resurse naturale, este ţara cea mai bogată din lume.



Vi s-a lipit o etichetă de judecătoarea cea mai tânără, cea mai prezentabilă. Vi se potriveşte?
Din păcate, mă aşteptam ca atunci când mă întorc în România să am astfel de reacţii, pentru că aceste etichete nu mi se aplică doar mie. S-a ignorat în mod deliberat, încă de la numirea mea, absolut tot ce am făcut. S-au ignorat studiile, s-a ignorat că am predat în Statele Unite, că am fost cercetător ştiinţific la Yale. Dar este de notorietate că, în România, femeile sunt mai vulnerabile în privinţa atacurilor decât bărbaţii. Niciodată nu se discută cum arată un bărbat când intră în viaţa publică, întotdeauna se discută cum arată o femeie. Discriminarea este evidentă.

"Niciodată nu se discută cum arată un bărbat când intră în viaţa publică, întotdeauna se discută cum arată o femeie. Discriminarea este evidentă."

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările