Domnule Cioloş, nu uitaţi că aţi venit la putere pe fondul nemulţumirii concetăţenilor dumneavoastră faţă de modul cum (nu) funcţionează din punct de vedere administrativ statul român. Schimbarea modului în care se face administraţie publică trebuie să fie prioritatea „numărul 1” a guvernării pe care v-aţi asumat-o. Cetăţenii României nu au nevoie de baliverne politicianiste despre modernizarea statului sau folosirea „superioară” a resurselor. 

Trebuie să fie impusă meritocraţia ca unic criteriu de selecţie. Trebuie construite instituţii care să perfecţioneze şi să selecteze angajaţii „la stat”. Este urgentă înfiinţarea unei Comisii Naţionale de verificare a tuturor angajaţilor. Este obligatorie înfiinţarea unei Şcoli Naţionale care să pregătească şi să specializeze toţi angajaţii aparatului administrativ.

Ştim cu toţii că principala problemă a statului pe care îl finanţăm rămâne selecţia de personal. În condiţiile în care există oameni aflaţi la conducerea unor Consilii Judeţene suspectaţi că şi-ar fi falsificat diplomele de licenţă, iar Guvernul nu rezolvă cu maximă celeritate astfel de situaţii devine simptomatic că ceea ce se întâmplă în aparatul de stat nu reprezintă o prioritate pentru dumneavoastră.

Problematică nu este doar falsificarea unei diplome. Ci chiar calitatea îndoielnică a unei diplome (falsificată sau nu) trebuie pusă în discuţie. Catastrofală este de fapt selecţia celor care intră „în sistem”, oameni care apoi sunt imposibil de eliminat din acest sistem şi de către chiar membrii săi. Până şi mult-hulitul regim comunist avea mecanisme de „selecţie de cadre” mai performante decât statul român „capitalist” actual.

E inacceptabil ca toate nulităţile, toţi oamenii de paie ai diverşilor potentaţi locali, toţi închipuiţii şi filfizonii să ajungă să deţină funcţii de conducere, locuri în consiliile de administraţie, poziţii cheie în statul român.

Politicile publice ale imposturii trebuie să înceteze.

Este datoria dumneavoastră, domnule premier, să acţionaţi în această direcţie. Folosind experienţa administraţiei europene şi utilizând bunele practici ale altor state ale Uniunii.

Aşa cum am văzut din dezvăluirile apărute ca urmare a cazului „Colectiv”, trebuie să înţelegeţi că o mare parte din funcţionărimea României a transformat instituţiile publice în sinecure private, în mici afaceri de familie, ca urmare a unor negocieri meschine. Pretutindeni unde sunt resurse publice, au apărut căpuşele politicianiste. Purtători de serviete, şoferi ai liderilor locali, amante şi nepoţei, sunt cocoţaţi în posturi publice fără nicio calificare. Pentru a asana statul român de impostori, incompetenţi şi indolenţi, trebuie să instauraţi un filtru meritocratic, în toate instituţiile pe care le coordonaţi.

În loc să faceţi noi ministere inutile, care să dea de lucru unei noi camarile de funcţionăraşi, ar fi bine să reduceţi aparatul birocratic. Un bun început ar putea să fie verificarea tuturor competenţelor celor aflaţi în subordinea Guvernului, mai ales cei din primul eşalon. Aveţi un ministru al administraţiei – folosiţi-l pentru a introduce competenţa în toate instituţiile publice, pentru a face o reformă a oamenilor, nu o reformă a discursurilor sforăitoare.

Modelul dumneavoastră, domnule prim-ministru, poate să fie în acest moment Franţa. Republica franceză, confruntată cu aceeaşi problemă, a instituit un sistem special de pregătire pentru tinerii care doresc să facă parte din „serviciul public”. La iniţiativa lui Charles de Gaulle în Hexagon funcţionează o École nationale d'administration (Şcoala Naţională de Administraţie sau ENA), obligatorie pentru toţi cei care vor să intre în funcţii superioare ale aparatului de stat. Nu degeaba absolvenţii ENA sunt numiţi enarhi, sunt oameni care, pe baza studiilor de înaltă calitate, au capacitatea de a conduce societatea din care fac parte. Nu cu diplome semidocte şi cu evaluări făcute „pe pile”.

Evident, pentru ca o astfel de instituţie să funcţioneze, ea trebuie cuplată cu celelalte „şcoli” performante din domeniu, alese cu grijă dintre şcolile de administraţie publică ale celor 4 mari universităţi autohtone (Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara). Prevederi legislative speciale în acest sens sunt obligatorii.

Pentru că nu avem nevoie de încă o instituţie în care generali cu doctorate luate pe şest să predea materii încropite pe genunchi altor generali sau funcţionari publici sastisiţi, care să elibereze diplome „de formă”. Această şcoală naţională ar trebui să oprească cercul vicios al imposturii. Ea trebuie să facă parte dintr-un sistem naţional de şcoli performante (aici reforma sistemului de educaţie este obligatorie în aceeaşi direcţie) şi producă un număr mic (în Franţa ENA are doar 100 de absolvenţi annual) de adevăraţi specialişti. Într-o primă etapă ea ar putea funcţiona ca un mecanism de re-evaluare şi re-profesionalizare.

Dar, pe termen scurt, aşa cum a făcut de Gaulle, ar trebui să numiţi urgent o Comisie Naţională care să treacă la verificarea întregului aparat birocratic românesc. Reforma profundă a statului român trebuie să înceapă cu angajaţii acestui stat. Angajaţii din sectorul public fie se vor re-profesionaliza, fie vor fi redistribuiţi în poziţii adecvate calificării lor.

Fără această reformă radicală, modernizarea şi europenizarea se vor transforma în alte vorbe goale rostite la Porţile Orientului.