S-a văzut asta chiar în lista celor care au răspuns invitaţiei. În afară de reprezentanţii diplomatici ai Chinei şi Coreei de Nord (ţări tovarăşe şi "pretine" ale gazdelor încă de pe vremea lui Nea Nicu), politicienii de pe malurile Dâmboviţei nu s-au prea înghesuit să ia parte la eveniment. Au fost prezenţi doar un vice conservator al cărui nume îmi scapă, distinsa pesedistă Ecaterina Andronescu şi independentul Sorin Oprescu. În rest, mulţimea obişnuită de membri cu carnet, veniţi să-şi aclame liderul în mod organizat.

Nici discursurile n-au mai fost ce erau odată! Dintre toţi, cel mai elocvent s-a dovedit a fi primarul general al Capitalei. Neputând să-şi reprime o comparaţie anatomică, dom' doctor a spus că PRM "a fost o adevărată coloană vertebrală a ţării". Mă rog, n-am priceput de ce vorbitorul a folosit perfectul compus, întrucât sună jignitor să insinuezi că azi n-ar mai fi decât, cine ştie, vreo părticică nesemnificativă a corpului ţărişoarei noastre. Ca de pildă, vreun oscior de la degetul mic!

Nu pot să nu remarc însă simpatia nedisimulată cu care invitatul vorbea despre partiduleţul amicului Vadim care, mai an, îl făcea cum îi venea la gură. Să rememorăm câteva titluri din "România Mare": „Sorin Oprescu în vizită la viitorul lui loc de muncă: Grădina Zoologică" (16 septembrie 2009); "Un nou şi grav abuz al primarului general al Capitalei, lacheul lui Traian Băsescu şi Adriean Videanu" (7 octombrie 2009); "Mafia PDL îl finanţează pe Sorin Oprescu cu 36 de milioane de euro" (16 noiembrie 2009); "Sorin Oprescu face cel mai lung şpagat (şpagă+cârnat) din lume!" (20 April 2010); "Felcerul nebun Sorin Oprescu vrea să mai dea o lovitură" (4 mai 2010); "Porcul de Sorin Oprescu fură cot la cot cu Mafia lui Băsescu" (20 iulie 2010), "Sorin Oprescu ar trebui să ştie că cine profanează statui dă ortul popii în scurt timp..." (27 iulie 2010) ş.a.m.d.

Concluzia nu poate fi decât una din două. Ori că pacientul Vadim dă semne de ameliorare, ori că doctorul Oprescu s-a oprit să-i facă o vizită într-un moment de acalmie. Adică între două crize.