Cum să ţii un discurs aproape perfect

Nu este nicio ruşine să te opreşti şi să spui: „Sunt foarte emoţionat/ă. Nu sunt obişnuit/ă cu un public atât de numeros”

Pentru cei mai mulţi dintre noi, fără să îi includem aici pe politicieni, a vorbi în faţa unui public numeros este una dintre experienţele pe care nu le-ar încerca niciodată. Pentru că e mai bine să asculţi şi să judeci decât să vorbeşti şi să convingi. ”Teama de eşec” ne reduce de multe ori la tăcere. Iată care este reţeta mea pentru un discurs aproape perfect.

Înainte cu o zi de a ţine discursul:

1. Scrie discursul

Scriind îţi vei structura mult mai bine ideile, chiar dacă ai impresia că le vei ţine minte pe toate. Când o sală întreagă va sta cu ochii aţintiţi spre tine, ideile vor dispărea toate, ca şi cum nici nu te-ai fi gândit la ce trebuie să spui. Atunci, faptul că le-ai scris deja pe o hârtie te va ajuta foarte mult.

2. Repetă/ învaţă ideile principale. Să ştii care este ordinea lor logică

Chiar dacă ai ideile scrise, cititul de pe foaie nu este recomandat dintr-un singur motiv: nu te ajută să câştigi încrederea publicului tău. Dacă vrei să convingi fie şi o singură persoană să creadă în ideile tale, va trebui să demonstrezi că şi tu crezi în ele, iar pentru asta trebuie să ştii ce ai de spus.

3. Odihneşte-te

Un discurs pregătit cu o seară înainte de ziua în care vei vorbi în public, poate fi unul reuşit doar dacă eşti un vorbitor cu experienţă. În rest, structurarea cât mai detaliată a ideilor, o pauză de o zi înainte de a ţine discursul, în care să nu te mai gândeşti la el, precum şi odihna din seara de dinainte, te pot conduce către un rezultat care să îţi fie favorabil.

Când ţii discursul:

1. Îmbracă-te cu ceva în care te şimţi bine şi cu care ştii că îţi stă bine. E foarte important să te simţi bine în pielea ta pentru că asta îţi dă siguranţă de sine.

2. Până să rosteşti discursul gândeşte-te că ceea ce ai de spus e foarte interesant, că tu ştii cel mai bine să expui ideile respective, pentru că sunt ale tale şi pentru că nimic nu poate să iasă rău.

3. Unde priveşti când vorbeşti

Când începi să rosteşti discursul poţi să îţi alegi un punct fix din sală (colţul din dreapta sus, o piesă de mobilier, sau pur şi simplu te uiţi în gol) şi să vorbeşti, sau poţi să gaseşti în sală pe cineva care îţi zâmbeşte şi să te uiţi numai la acea persoană. Vei avea senzaţia că vorbeşti cu cineva care aprobă ce spui şi nu te vei mai gândi la faptul că oamenilor nu le place ceea ce spui. Pe de altă parte, nu trebuie să te gândeşti niciodată la lucrul acesta. Din momentul în care ai fost invitat/ă să vorbeşti undeva, înseamnă că ai ceva interesant de spus. Cel mai bine este să te uiţi, pe rând, la mai multe persoane atunci când vorbeşti pentru că asta le dă senzaţia celor din faţa ta că eşti foare sigur/ă pe tine şi adaugă foarte multă valoare vorbelor pe care le spui.

4. Gesturi

Oamenii trebuie să te vadă aşa cum eşti, iar pentru aceasta trebuie să ai o atitudine relaxată, pe alocuri şarmantă. Cum faci asta? Simplu. Zâmbeşti din când în când, pui întrebări retorice, dai citate care să le flateze inteligenţa. Personal, nu sunt de acord cu standardele coborâte numai de dragul de a fi înţeles de toată lumea. Cred că asta duce la încetinirea progresului în societate şi face ideile bune să se piardă într-un efort de uniformizare, nedrept pentru cei care ar putea, într-adevăr, să facă un pas în faţă.

Personal, nu sunt de acord cu standardele coborâte numai de dragul de a fi înţeles de toată lumea.

Când eşti într-un spaţiu deschis, nu te sprijini niciodată pe un obiect. Dacă ai în spaţiu un scaun te poţi aşeza relaxat/ă, picior peste picior. Dacă nu vrei să te aşezi, poţi foarte bine să te plimbi pe scenă, dintr-o parte în alta, şi să vorbeşti, uitându-te din când în când şi la public şi gesticulând cu mâinile. ATENŢIE: Nu gesticula în exces pentru că asta denotă agitaţie şi nu te avantajează. Dacă te afli în faţa unui pupitru, te poţi sprijini pe el fără să dai senzaţia că te-ai agăţat de el stând drept/dreaptă, umerii picaţi fiind simbolul nesiguranţei.

5. Ce faci când eşti foarte emoţionat/ă şi îţi tremură vocea?

Nu este nicio ruşine să te opreşti şi să spui: "Sunt foarte emoţionat/ă. Nu sunt obişnuit/ă cu un public atât de numeros", moment în care de cele mai multe ori oamenii te vor aplauda, timp în care tu câştigi încredere în tine şi ai timp să respiri puţin ca să îţi poti continua apoi discursul.

6. Ce faci dacă cineva râde de ceea ce spui?

Adopţi o atitudine foarte politicoasă, dar sobra şi spui: "Nu ştiam că sunt atât de amuzant/ă. Ne puteţi spune şi nouă de ce râdeţi, să râdem şi noi? Sau poate doriţi să continuaţi discursul în locul meu". În cazul meu a funcţionat de fiecare dată. În 100% din cazuri persoana s-a simţit ruşinată şi nu a mai râs.

7. Ce faci când nu mai ştii ce să spui?

Dacă ştii că te emoţionezi atât de tare încât ai putea uita ce trebuie să spui e bine să ai în faţă o hârtie cu ideile principale ale discursului şi să te uiţi peste ea când te blochezi. E bine să ai pregătite şi câteva povestioare amuzante, legate de tema discursului tău, pe care să le spui atunci când ai uitat discursul pe care l-ai pregătit iniţial. Între timp poate îţi aduci aminte ce voiai să spui, dacă nu, totul se va termina într-o notă amuzantă şi oamenii nu îşi vor da seama că tu de fapt ai uitat discursul şi i-ai păcălit cu o povestioară.

8. Finalul discursului...

Trebuie să fie întotdeauna impresionant. Ori închei povestind o întâmplare extraordinară, ori închei cu un citat care redă exact ideea pe care ai vrut să o transmiţi tu în discurs. Oricât de profund ar fi citatul, nu trebuie să îl explici. Oamenii vor fi bucuroşi să interpreteze fiecare în felul lui finalul discursului tău şi să ajungă singuri la ideea pe care ai vrut să o transmiţi.

P.S: A durat aproape doi ani să pot pune toate acestea pe hârtie, timp în care am exersat, în medie, de trei ori pe săptămână, fără să am niciodată în faţa mea aceiaşi oameni de două ori.