CTP, despre reclama cu Mihai Şora: Eu n-aş face niciodată lucrul ăsta într-o reclamă: să vorbesc despre libertate. Şi pentru care să fiu plătit cu bani grei

CTP, despre reclama cu Mihai Şora: Eu n-aş face niciodată lucrul ăsta într-o reclamă: să vorbesc despre libertate. Şi pentru care să fiu plătit cu bani grei

FOTO arhivă

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a criticat joi în termeni duri apariţia filosofului Mihai Şora într-un clip publicitar al unui cunoscut brand comercial. El spune că, dincolo de controversele privind disidenţa sau non-disidenţa intelectualului, a vorbi despre libertate în contextul promovării unei platforme de vânzări este ceva ce nu se face, mai ales că totul se reduce până la urmă la o reclamă „plătită cu bani grei”.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cristian Tudor Popescu, care a mai avut schimburi de replici „cordiale” cu Mihai Şora, consideră gestul filosofului incalificabil, întrucât este o alegere personală, care nu are nimic de-a face cu presupuse valori promovate de un brand comercial - care în ceea ce-l priveşte poate promova orice doreşte în orice formă doreşte.  
 
„Eu am o singură întrebare: cum poţi să vorbeşti într-un clip publicitar pentru o platformă, un site de vânzări-cumpărări, despre libertate? Întrebarea asta a pus-o cineva? Păi, cum să faci aşa ceva? Cum să vorbeşti despre teroarea comunistă, despre Canal, despre liberate şi opresiune, despre lucruri fundamentale care ni s-au întâmplat, într-un clip al unei platforme comerciale? Pentru că finalmente, acest clip promovează o marcă comercială. Cum poţi să faci aşa ceva?!
 
Oamenii de business au dreptul să creadă ce vor, dar eu n-aş fi făcut asta în viaţa vieţii. Mi s-au propus tot felul de reclame, să ştiţi, care mai de care mai... Oamenii de afaceri pot să-şi dorească să-şi atribuie orice simbol pe lumea asta. E dreptul lor să-şi promoveze cum cred de cuviinţă, problema e ce faci tu, intelectualul anticomunist sau cum e dl Şora sau ce-o fi dânsul sau în general, ca om, aşa, cum poţi? Eu, de pildă, n-aş face niciodată lucrul ăsta într-o reclamă comercială: să vorbesc despre libertate. Şi pentru care să fiu plătit. Cu bani grei. Pentru că aşa ceva se plăteşte cu bani grei. Deci, vorbesc despre libertate, despre cum mi-am pierdut libertatea, cum am suferit şi la sfârşit îmi iau bănuţul”, a spus jurnalistul citat de Digi 24.
 
„Am văzut diverse luări de poziţie în legătură cu această reclamă, cu cei 30 de ani, cum i s-a răpit libertatea la 30 dlui Şora şi nouă, tuturor. Am văzut. Unii au spus domnule, nu îi e ruşine, atunci era la Ana Pauker în minister, venise din Franţa ca membru al Partidului Comunist, în timp ce alţii intrau la Canal, dânsul n-avea nicio problemă, era în Ministerul de Externe şi poate să vorbească?! De ce, a fost disident în vreun fel?
 
Şi n-a fost! Nici vorbă de aşa ceva! I-au reproşat lucrul ăsta, alţii au spus domnule, nu e aşa, staţi să vedeţi, de fapt era din Rezistenţa franceză şi acolo la Ana Pauker era un fel de ajutor de portar.”
 
În urmă cu câteva zile filosoful Mihai Şora a răspuns criticilor săi sugerând că există mai multe feluri de libertate, că reclama nu este doar o reclamă, că adevărul istoric se distinge de ficţiune şi că toate lucrurile se leagă într-un întreg armonios, nefiind străine unele de altele.
 
„Vom vorbi despre toate, dragii mei. Despre libertăţile mici, anodine, şi despre Libertatea cu majusculă, despre cea formală şi cea autentică. Vom povesti pe îndelete despre vremurile de odinioară, despre Franţa din timpul Ocupaţiei naziste, despre România de după război, despre Ana Pauker şi Teohari Georgescu. Despre limba franceză…, din pricina căreia am ajuns în podul clădirii din Piaţa Victoriei, unde, odinioară, era Ministerul de Externe al Republicii Populare Române. Despre cărţi, despre oameni şi despre colecţia „Biblioteca Pentru Toţi“. 
 
Şi despre eMAG sau cum s-a brodit ca, la 102 ani, să joc într-un film care nu este doar o reclamă.
Despre ce înseamnă o ficţiune şi ce înseamnă adevărul istoric. Despre frig, foame şi frică sub cizma nazistă şi sub cizma bolşevică.
 
Există, în Pascal, o propoziţie pe care adesea îmi place s-o citez: „Tout se tient!“, „Totul se ţine!“, s-ar traduce în grabă. În realitate, este altceva acolo: „Totul se leagă şi se întrepătrunde.“ Fiecare element al unui întreg se potriveşte cu tot restul elementelor pentru a da un întreg rotund, împlinit.
Întocmai cum era bandoul pe care mi-l lega Mama, seară de seară, ca să-mi ţină urechile lipite de cap.”

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: