Se conturează însă, un grup din ce în ce mai bine definit de profesionişti care practică coachingul având la baza o practică demonstrabilă, o pregătire de specialitate însoţită de examenele profesionale aferente, pregătire vizibilă şi măsurabilă. Se conturează un grup de manageri şi companii din ce în ce mai mare care aleg să aibă coachingul executiv, coachingul de dezvoltare personală şi de leadership, coachingul pentru performanţă sau de business în planurile curente de investiţie în oameni.

Evoluţia acestei profesii a fost sprijinită mult de accesul la pregătire de înalta calitate de la instituţii de învăţământ cu tradiţie în coaching, din ţări în care coachingul are deja o istorie îndelungată (USA, UK, Australia, Singapore etc.), cât şi de formarea unor asociaţii profesionale locale sau crearea în plan local a asociaţiilor membrilor ICF (Internaţional Coach Federation) sau EMCC (European mentoring and Coaching Council).

Sunt tot felul de perspective în legătură cu coachingul şi, ca orice industrie şi profesie în dezvoltare, sunt şi mulţi practicieni care nu reuşesc încă să îşi construiască credibilitatea. Însă, per ansamblu, bilanţul coachingului românesc arată din ce în ce mai bine.

În 2019, ICF România – Asociaţia locală a  membrilor International Coach Federation  – depăşeşte numărul de 150 de coachi profesionsti care aderă în mod formal. Este o cifra importantă ţînând cont că acum patru ani erau doar 26 de membri. La nivel global, în 139 ţări, ICF are aproape 35.000 de membri. Această creştere ne arată câteva aspecte importante. În primul rând, un număr din ce în ce mai mare de profesionişti decid să adere la o Federaţie internaţională care stabileşte standardele în industrie şi care are niveluri şi cerinţe de examinare şi certificare foarte ridicate, bine verificate şi validate atât în pregătirea de specialitate dar mai ales în practică de coaching.

Aderarea la ICF reprezintă un angajament de a respecta standardele de etică a profesiei şi asta este o veste extraordinară. Standardul de etică la ICF este public şi reprezintă, practic, un ghid pentru companii, pentru beneficiarii de coaching şi pentru coachi în stabilirea unei relaţii de calitate, productive şi de mare integritate. În plus, adaugă masurabilitate. Masurabilitate pe care mulţi nu o văd imediat în exercitarea coachingului.

Un alt aspect pe care apartenenţa la ICF îl livrează clienţilor este garanţia calităţii coachingului. Certificările ICF prin care alege să treacă un coach dând examenele necesare obţinerii acestei acreditări internaţionale nu sunt lesne de obţinut cerând un angajament de dezvoltare personală, învăţare şi pregătire continuă din partea coach-ului. ICF are un sistem de acreditare extrem de riguros şi faptul că te angrenezi în calitate de coach în acest parcurs profesional este o mărturie asupra orientării tale către învăţare continuă şi calitate.

Este îmbucurător pentru România că din ce în ce mai mulţi coachi aleg, pe lângă pregătirea iniţială, să susţină şi examene de acreditare pe diverse niveluri profesionale ale ICF.

Coachingul este o meserie care se practică şi în care se învaţă practic rafinându-ţi permanent abilităţile până la a deveni un maestru. Un maestru care vede, simte, intuieşte, este prezent, observă şi oferă feedback, pune întrebări care să provoace paradigmele şi credinţele tale de leader. Un leader suspus presiunilor zilnice şi care nu are răgazul unei reflecţii de bună calitate în alergătura perpetuă. Coachingul antrenează pentru decizii asumate. Coachingul antrenează leaderi pentru a fi pregăţiţi să genereze prosperitate pentru companiile, angajaţii şi colegii lor prin felul lor de a conduce.

Tot în 2019, Learning Network face un studiu în companii multinaţionale şi româneşţi în privinţa activităţilor lor de dezvoltare a oamenilor prin training şi coaching la nivelul managerilor, directorilor şi specialiştilor în Resurse Umane din România. Răspund la acest studiu un număr de 576 de persoane care au ca responsabilitate găsirea celor mai bune şi de calitate formule de dezvoltare a oamenilor lor, a leaderilor, în aşa fel încât, companiile lor să aibă succes! Este un eşantion important şi este de apreciat pentru că este primul studiu de acest fel din România care scoate în evidenţă aşteptările companiilor de la coaching şi training, domeniile de dezvoltare cele mai importante şi evidenţiază specialiştii în domeniu şi ce oferă aceştia din perspectiva calităţii muncii lor.

Studiul arată că investiţiile cele mai mari pe care le fac companiile sunt în aria dezvoltării de leadership: a abilităţilor de comunicare şi de conducere a oamenilor. În domeniul programelor de training este importantă măsurarea rezultatelor şi combinarea cea mai potrivită a metodelor şi a experienţei trainerilor.

Când vine vorba de coaching, deoarece experienţa de lucru cu un coach este mai restrânsă ca timp şi accesul la coaching este mai degrabă facilitat managerilor de la vârful organizaţiilor, criteriile importante de a alege un coach sunt diferite. Contează capacitatea acestuia de a comunica şi de a se conecta, capacitatea de a exprima şi a afirma valorile personale şi de a arăta beneficiile coachingului, cât şi experienţa acestuia. De aceea, este extrem de importantă practica. Cei care doresc să se pregătească pentru o carieră de coaching au această temă de a practică intens, de a învăţa continuu, de a rafina abilităţile lor natural, îmbogăţindu-le permanent.

În companiile din România este clar la acest moment faptul că a fi antrenor, coach este o profesie. O menţiune explicită venită din acest studiu se referă la faptul că se doresc coachi calificaţi, care să poată face dovada pregătirii şi, mai ales, a practicii lor. Această menţiune arată maturizarea pieţei. Şi arată şi un potenţial extraordinar pentru coachingul profesionist de bună calitate. Afirmaţia este susţinută de faptul că doar 34% din respondenţi declară că sunt mulţumiţi de oferta de coaching din piaţă.

În dezvoltarea leadershipului, în companii mici sau mari, private sau de stat, în administraţie, eu pariez în continuare pe lucrurile de esenţă: valori şi antrenarea comportamentelor care reflectă aceste valori, comunicare pe baza de încredere şi consolidarea unui leadership autentic, productivitate personală şi integrarea atentă a generaţiilor la locul de muncă. La asta coachingul profesionist contribuie covârşitor. Dacă ne uităm doar la această nevoie, putem întrezări potenţialul extraordinar pe care îl are această industrie cu condiţia ca ea să fie consolidată de munca celor ce au ales să practice coachingul.

Ce am mai putea adăuga în bilanţul coachingului din România?

  • În primul rând prezenţa în plan local a unui număr din ce în ce mai mare de şcoli internaţionale şi crearea unei comunicaţi de coachi profesionişti care învaţă, se antrenează împreună;
     
  • Prezenţa unor programe româneşti de formare în coaching acreditate internaţional;
     
  • Prezenţa unui grup consistent de mentori coach care sprijină dezvoltarea calitativă a comunităţii de coachi din România;
     
  • Proiecte în care coachi profesionişti din România fac voluntariat antrenând manageri de şcoli pentru a fi mai buni lideri, şi mă refer aici la prezenţa coachilor profesionişti, membri sau nu ai ICF, prezenţi în proiectele Asociaţiei pentru Valori în Educaţie – Academia de Leadership unde, anul acesta, au început un număr de cca 120 de Manageri de şcoli din întreagă ţară, cea de  a două serie de curs combinată cu suport de tip coaching;
     
  • Se vorbeşte din ce în ce mai des de crearea de culturi organizaţionale bazate pe feedback şi coaching pentru a reuşi să atragă oameni de calitate şi să permită o dezvoltare amplă a capabilităţii de leadership, deci, profesionalizarea şi rafinarea mediului de lucru;
     
  • Şi poate multe alte iniţiative mai puţin vizibile;

În cei peste zece ani de practică de coaching, am depăşit 2.500 de ore de lucru individual sau cu echipe şi, în majoritatea cazurilor, experienţele mele de coaching au fost legate de sprijinul de care au nevoie clienţii pentru adaptarea la un nou rol, creşterea calităţii relaţiilor interpersonale cu echipele lor sau cu omologi din organizaţie, consolidarea unui set de valori sau structurarea unei viziuni personale atât de business, cât şi asupra propriei cariere. Crearea unei culturi în care, alături de preocuparea făţişă pentru performanţă să fie şi preocuparea făţişă pentru oameni.

Dezvoltarea coachingului profesionist merge în paralel şi se “ţine de mâna” cu maturizarea cererii de coaching şi cu înţelegerea beneficiilor. E nevoie să comunicăm despre coaching, să îl facem accesibil ca înţelegere şi aşteptări şi să ne ţinem cu dinţii ca acesta să rămână un proces de învăţare de înalta calitate. Este un exemplu de creştere colaborativă a unei industrii care nevoie de un parteneriat real între leader şi antrenorii pe care şi-i alege.