Procentul imens de persoane infectate într-un eşantion

60% persoane infectate reprezinta un procent imens, cu semnificaţii aparte, care poate avea două explicaţii plauzibile:

  • Respectivele persoane s-au infectat în procesul de muncă, măsurile de protecţie adoptate de fabrică dovedindu-se ineficace, respectiv contactul direct sau indirect cu una dintre persoanele bolnave fiind suficient, dovedind o imensă contagiozitate a virusului. În aceste condiţii, ceea ce s-a întâmplat în cele 3 zile de autorelaxare nesăbuită va avea consecinţe imediate şi de amploare.

  • A doua ipoteză este că infectarea în masă s-a făcut în afara fabricii. În aceste condiţii, izolarea, atât cât s-a făcut, nu pare a fi dat rezultatele scontate.
     

Descoperirea acestei infectări de amploare s-a făcut la iniţiativa angajatorului, care a insistat şi a reuşit să obţină testarea contra cost a contacţilor asimptomatici dintr-o secţie.

  • Din raţiuni tactice şi politice, respectiv pentru a evita presiunea exagerată asupra spitalelor şi respectiv pentru a demonstra eficacitatea stării de urgenţă, Guvernul nu a permis testarea decât a persoanelor simptomatice. Într-adevăr, astfel s-au evitat cheltuieli gigantice presupuse de testare, de internare, eventuala tratare, infectare suplimentară a cadrelor medicale şi, nu în ultimul rând, o stare de panică. Când a fost luată măsura nu aveam posibilităţi de testare. Acum avem. Nu exclud ca autorităţile să fi avut această perspectivă a contagiozităţii excesive a SARS-Cov-2 dar să fi preferat o formă de imunizare de masă atenuată şi nedeclarata, focalizându-se pe cei 5-7% simptomatici, cu forme medii sau grave. Pe fond, aceasta măsură, dacă a fost una intenţionată, s-a dovedit a fi corectă, fapt certificat de numărul mic de decese (încă dubitabil) dar mai ales prin numărul mic şi concordant de cazuri grave care au necesitat terapie intensivă. Însă această abordare are şi un cost, politica struţului fiind cea care a asigurat premisele manifestărilor aproape maniacale, ale “liberalizării” din weekendul abia încheiat.

  • Ridicarea valului de pe ochii populaţiei ca urmare a iniţiativei legitime a angajatorului turc de la Arctic crează premisele unei adevărate schimbări a jocului aceste campanii împotriva covid 19. Avem posibilităţi tehnice de testare a aproape 15000 de persoane zilnic, dar nu se efectuează decât 5000, şi acestea la persoane care este destul de probabil să genereze rezultate negative: persoanele spitalizate, aflate în pragul externării, care necesită două probe negative, persoane aflate în carantină, la sfârşitul perioadei respective, personal medical echipat corespunzător de această dată, din secţiile în care vin în contact cu pacienţi infectaţi. Restul de persoane pozitive nu ştim de unde provin, presupunem că sunt simptomaticii prezentaţi la camerele de gardă în stare gravă.

Episodul declarativ de infectare a familiei lui Mihai Bendeac

  • Deşi acest fapt este încă pus sub semnul întrebării, are beneficiul aducerii în spaţiul public a unei atitudini reale: lumea se teme să declare o eventuală infectare cu noul coronavirus de frică unor consecinţe neplăcute, internarea în spital pentru o perioadă lungă.   

  • Chiar şi conducerea Arctic Găeşti trebuie sa se fi întrebat dacă nu cumva a gresit testând voluntar o secţie întreagă. Rezultatele au condus la internarea a peste 60 de persoane asimptomatice, bune si dornice de lucru, având drept consecinţă închiderea secţiei! În mod cert au procedat corect şi salutar!
     

De ce este nevoie de o schimbare a abordării jocului (luptei împotriva pandemiei) 

  • Trebuie să trecem de îndată la internarea şi izolarea acestora la domiciliu a persoanelor asimptomatice. Avem premisele certificate încă insuficient a unei infectări în masă a populaţiei. Dacă este aşa, patogenitatea virusului este  mică, mulţi infectaţi, puţini decedaţi. In acest caz, atitudinea guvernului trebuie să se schimbe imediat. Dacă în cadrul familiei acestora există şi persoane cu risc crescut de a face forme periculoase pentru viaţă internarea acestora se poate face în spaţii special amenajate cu aceasta destinaţie. Costurile societale sunt incomparabil mai mici decât internarea într-un spital. Dacă în rândul acestor persoane vor surveni agravări, transferul acestora în spitale va veni de la sine.

  • Testarea în masă, eşalonată şi grupată pe zone de interes economic, şi izolarea temporară a persoanelor pozitive.  În 14-30 de zile întreaga Românie va reveni la muncă în condiţiile anterioare pandemiei! Oferirea posibilităţilor angajatorilor de a efectua testarea angajaţilor contra cost, dar la tarife non-comerciale sau chiar subvenţionate de stat ar uşura efortul financiar al acestor testări.

  • Concentrarea activităţilor de asistenţă socială asupra persoanelor aflate la risc, asigurându-le testarea, îngrijirea, sprijin logistic pentru achiziţia de alimente şi medicamente acolo unde acestea nu pot fi sprijinite de familie.

  • Întărirea măsurilor de protejare a cadrelor medicale şi de utilizare raţională a acestora. Lucrurile nu stau chiar aşa cum se văd la televizor. Sunt secţii întregi destinate îngrijirilor de sănătate uzuale, altele decât cele de boli infecţioase, cu numeroase cadre medicale infectate. cazuri care sunt palmate de frica represaliilor (personalul medical a fost ameninţat în masă cu destituirea în cazul în care oferă informaţii privind existenţa cazurilor de covid!). Medicii din sectorul extra spitalicesc, dar în parte şi din unele unităţi spitaliceşti, nu beneficiază de materiale de protecţie suportate de stat, devenind ei însăşi placi turnante de infectare. Pe de altă parte, activitatea celorlalte secţii trebuie reluată dar şi regândită.

  • De frica internării, multe din cazurile de pacienţi cu simptome uşoare nu se prezintă la medic (vezi cazul Bendeac). Chiar şi cei care se prezintă la medicul de familie cu manifestări care ar putea atribuite covid sunt abordate ca simple răceli, la indicaţia expresă a autorităţilor, scăpând oricărui control epidemiologic. Neraportarea acestor cazuri va trebui sancţionată aspru iar pacienţii ar trebui izolaţi la domiciliu, în condiţiile deja amintite, şi testare după 7 zile, fie cu teste rapide, fie cu rt-PCR.

  • Dinamica imunităţii dată de infecţia covid trebuie testată periodic, pe unui eşantion reprezentativ (1200-1700) de persoane. Numai aşa vom putea fundamenta măsuri viitoare însă datele trebuie adunate şi comunicate încă de acum.

  • Testarea la intrarea în ţară, contra cost şi intrarea în izolare la domiciliu în condiţiile deja descrise până la comunicarea rezultatelor (24 de ore), sau, în caz de refuz, carantinare.

  • Implicarea unor vectori de imagine cu notorietate în campanii de informare adevărate nu bazate pe omerta de până acum. Mulţi dintre actori, regizori, creatori de publicitate pot contribui consistent la înţelegerea stării de fapt. Atât doar că nu îi solicită nimeni.

  • Măsurile de educare sanitară a fiecărui individ pentru a purta masca, mănuşi, spălare pe mâini, distanţare în mijloace de transport, pe stradă, la lucru. Informaţiile vor fi altfel adoptate de fiecare în parte dacă oamenii vor fi informaţi corespunzător. Isteria sărbătoririi în stradă a ieşirii din izolare nu ar fi existat dacă studiile efectuate de epidemiologi şi infecţionişti ar arăta în mod real şi indubitabil, că avem sute de mii sau chiar milioane de infectaţi asimptomatici iar aceştia ar deveni conştienţi că pot contribui la decesul prematur al unora din rudele lor cele mai dragi.

  • Creşterea vizibilă a transparenţei, cu evitarea oricătui refuz de a răspunde la întrebări, cu ridicarea oficială a omertei impuse personalului medical. Ştirile false, majoritatea  rău intenţionate, doar o mică parte venite din parte unor inepţi, nu pot fi combătute decât cu realităţi indubitabile. Lăsaţi informaţiile să ajungă la public iar cei care azi se folosesc de necunoscut pentru a induce frica sau revolta vor fi dominaţi de cei cu atitudini responsabile, inclusiv pe reţelele sociale.
     

Este o schimbare de atitudine pe care premierul Orban, miniştrii Tătaru, Vela şi Arafat, preşedintele Iohannis, ar trebui s-o adopte de urgenţă. Măsurile punitive au eşuat şi au lovit grav în respectul faţă de forţele de ordine, dovedite neputincioase, fără sprijinul legii în aceste 3 zile şi prin anularea amenzilor date în cele două luni de stare de urgenţă. Mai mult, s-a dat impresia unei ţări complet ieşită de sub control, în care nimănui nu îi este frică de nimic, indiferent ce ar face, în care nimeni nu se află la manşă, ceea ce este rău, foarte rău. O asemenea descătuşare am mai resimţit-o în 26 decembrie 1989, insă contextul este radical diferit.

Este şi o oportunitate pentru că noi toţi să ne unim că societate pentru atingerea unui obiectiv vital, supravieţuirea individuală a semenilor aflaţi în pericol şi a întregii societăţi, din punct de vedere economic.

Este o oportunitate de a fi responsabili!