ANALIZĂ | Profesor universitar: Impozitul progresiv, colacul de salvare pentru statul român

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Impozitarea progresivă a început să fie aplicată pentru anumite niveluri de pensii încă din 2016 FOTO Shutterstock
Impozitarea progresivă a început să fie aplicată pentru anumite niveluri de pensii încă din 2016 FOTO Shutterstock

Statul român trăieşte aproape exclusiv din supraimpozitarea muncii şi a consumului. Un astfel de model de dezvoltare nu este sustenabil pe termen lung, atrage atenţia directorul Centrului de Studiu al Democraţiei de la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca, care aduce argumente pentru impozitarea progresivă a veniturilor şi averilor.

Impozitarea progresivă a veniturilor şi a averilor, eliminarea unor scutiri de impozite, precum şi creşterea unor tipuri de impozite care sunt în prezent la un nivel extrem de scăzut, ar putea întări din punct de vedere economic statul român, reţeta fiind aplicată cu mult succes în statele dezvoltate. Aşa susţine Gabriel Bădescu, profesor universitar şi director al Centrului de Studiu al Democraţiei de la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca care a participat la realizarea analizei „Atitudini şi valori de tip progresist în România”, elaborată de Fundaţia Friedrich-Ebert-Stiftung. Potrivit raportului care citează studii recente, acum statul român se bazează în mod covârşitor pe impozitarea consumului şi a muncii, favorizând plătitorii de impozite de capital şi proprietate. 

Practic, începând cu 2004, impozitele pe capital şi pe proprietate au reprezentat între 10% şi 12,5% din PIB, în timp ce impozitele pe venitul corporaţiilor au reprezentat între 2% şi 3,2% din PIB. În plus, s-au înregistrat mai multe valuri de reduceri ale contribuţiilor de asigurări sociale datorate de angajatori, transferul aproape integral al acestora asupra angajaţilor producându-se în 2018. 

Din 2005, România are un sistem de impozitare a veniturilor cu o cotă unică, iniţial de 16%, redusă la 10%, în 2018. Pe termen scurt, schimbarea de sistem  a avut un impact negativ semnificativ asupra încasărilor din impozitul pe venit, care s-au diminuat cu 41,7%, şi a contribuit la creşterea inegalităţii economice, mai notează autorii analizei. Evaluările acestui sistem de impozitare în cele câteva ţări central - şi est-europene care l-au adoptat – alături de România se mai regăsesc ţările baltice, Bulgaria şi Ungaria –, nu au găsit argumente puternice în favoarea lui nici pe termen mediu nici pe termen lung. Dimpotrivă. 

Tema impozitării însă nu este una simplă, atrage atenţia Gabriel Bădescu, unul dintre autorii studiului citat mai sus. „Multe voci din spaţiul public spun că statul e un administrator prost şi vin cu nenumărate exemple care ilustrează acest lucru, adesea foarte convingătoare. Iar pentru că e corupt şi ineficient, statul ar trebui să primească cât mai puţini bani de la cetăţeni şi firme”, subliniază prof.dr. Gabriel Bădescu. 

De ce să schimbăm ceva ce merge bine  

Un argument în favoarea acestei perspective, populare în special în rândul celor cu venituri mari şi a proprietarilor de firme, adaugă specialistul, pare să fie acela că România a crescut economic rapid în ultimii ani, mergând pe o reţetă de micşorare continuă şi radicală a statului. Şi, într-adevăr, ritmul de creştere economică din ultimii 20 de ani – de 4,4 ori – plasează România pe primul loc între ţările Uniunii Europene. Şi atunci, de ce să schimbăm ceva ce merge atât de bine? 

Trei sunt motivele sau categoriile de motive pentru o schimbare în direcţia întării statului, subliniază universitarul: „Astfel, beneficiile creşterii economice din prezent sunt distribuite foarte inegal, şi foarte adesea injust. Doar un exemplu: jumătate dintre copiii din România se nasc în mediul rural, şi au un risc de abandon şcolar de peste 5 ori mai mare decât copiii care se nasc în urban”. 

Al doilea motiv ar fi acela că „statul suplu” se descurcă prost în condiţii de criză. „Epidemia de COVID-19 ne-a arătat clar acest lucru: suntem în top 10 în lume la valorile de supramortalitate/locuitor. Al treilea motiv, ar trebui să îi impresioneze chiar şi pe cei prosperi, educaţi şi sănătoşi: modelul actual de dezvoltare nu este sustenabil”, punctează Bădescu. 

Potrivit acestuia, studiile istorice comparate arată clar că doar un model care include construcţia instituţională, accentul pus pe cunoaştere şi inovare, pe calitatea educaţiei şi a cercetării permit depăşirea nivelului pe care îl avem în prezent. „România e acum pe o direcţie ce duce spre stagnare, pe modelul Braziliei, Turciei, şi al multor altor ţări. Din aceste motive ar trebui găsite soluţii de reducere a precarităţii fiscale”, avertizează universitarul. 

Creşterile ar trebui calibrate  

Impozitarea progresivă a veniturilor este una dintre soluţiile aplicate în aproape toate ţările dezvoltate. „În absenţa unei cote procentuale mai ridicate pentru bogaţi (sau superbogaţi) averea acestora creşte atât de mult (pe timpul vieţii sau de la o generaţie la alta) încât ajunge să ameninţe funcţionarea democratică a societăţii. Chiar şi în democraţiile consolidate, superbogaţii ajung adesea să obţină legi în favoarea lor şi în detrimentul celorlalţi – prin lobby, sponsorizări de partide, controlul mass-media”, atrage atenţia Gabriel Bădescu. 

Alte măsuri potrivite pentru România ar fi impozitarea progresivă şi la un nivel mai ridicat al averilor, eliminarea unor scutiri de impozite, precum şi creşterea unor tipuri de impozite care sunt, în prezent, la un nivel extrem de scăzut: „De exemplu, cele care vizează veniturile din dividende sau moştenirile. Desigur, toate aceste creşteri ar trebui calibrate atent pentru că efectele pozitive de ansamblu se pierd dacă creşterile sunt prea mari”. 

Ce susţinere are schimbarea  

Datele prezentate în cercetarea mai sus citată arată fotografia de moment a atitudinilor faţă de diferite modalităţi de impozitare. Astfel, aproape trei sferturi dintre repondenţi – 73% – afirmă că preferă un mod de impozitare progresiv pentru venituri. Nivelul de susţinere este extrem de ridicat în condiţiile în care intervenţiile referitoare la schimbarea cotei unice au fost cel mai adesea în favoarea păstrării ei. La întrebarea dacă impozitul pe moştenire ar trebui să fie mai mare decât acum, doar 20% susţin acest lucru, în timp ce restul se opun. În România, taxa pe succesiune este de 1% din valoarea proprietăţii transferate, indiferent de valoarea acesteia, mult sub media Uniunii Europene, unde este de 3,8% pentru proprietăţi de 350.000 USD, respectiv de 5,1% pentru proprietăţi de 750.000 USD şi de 10,3% pentru cele de 3 milioane USD. În acelaşi timp, ţări precum China, Croaţia, India şi Rusia nu au deloc impozite pentru succesiune. „Este posibil ca nivelul de susţinere pentru o impozitare pe succesiune de tip progresiv să fie mult mai ridicat, însă chestionarul nu a explorat această posibilitate”, notează autorii.

În privinţa impozitării suplimentare pentru cei care au mai multe locuinţe, părerile sunt destul de împărţite: 55% sunt de acord, 41% sunt în dezacord, iar 5% nu şi-au exprimat o părere. Perspectiva de a creşte impozitarea companiilor împarte repondenţii în două categorii aproape egale: 46% sunt de acord, în timp de 41% sunt în dezacord. Aproape 80% dintre repondenţi afirmă că sustragerea de la plata impozitelor nu este justificată. 

Vârsta, criteriul determinant 

Şase categorii de factori sunt asociaţi cu preferinţele pentru impozitul progresiv: vârsta, nivelul de educaţie, statutul profesional, venitul subiectiv, tipul de localitate şi regiunea de dezvoltare. Astfel, în rândul persoanelor mai vârstă, al celor mai puţin educate şi al celor cu un venit subiectiv mai redus, proporţiile celor care susţin impozitarea progresivă a veniturilor sunt mai ridicate. Concluzia analizei este că vârsta are efectul cel mai important, urmată de mediul de rezidenţă, apoi de nivelul de educaţie. Oarecum surprinzător, venitul subiectiv are efectul cel mai slab.

Persoanele mai în vârstă susţin în mai mare măsură decât restul repondenţilor o creştere a impozitării companiilor, a celor care poluează şi a persoanelor care au mai multe locuinţe. De asemenea, cei mai în vârstă consideră mai rar decât ceilalţi că plata impozitelor nu este justificată. 

Impozitarea progresivă, aplicată la pensii 

Impozitarea progresivă a început să fie aplicată pentru anumite niveluri de pensii încă din 2016. Din 2022, diferenţele de impozitare în funcţie de valoarea pensiei au crescut astfel: până la valoarea de 2.000 de lei impozitarea este zero, de la 2.000 la 4.000 de lei se aplică 10% impozit pe venit pe diferenţă, iar de la 4.000 de lei în sus se aplică impozit pe venit de 10% plus contribuţia la sănătate de 10%.

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite