Poziţia ocupată de Sir Roger Scruton era una de consilier şi era neplătită. Scruton a fost concediat, se pare, pe baza unor declaraţii deformate şi scoase din context, publicate de revista de stânga New Statesman.

Acum două luni, Partidul Laburist (de stânga) a cerut concedierea lui Scruton pentru presupuse comentarii antisemite – în fapt, pentru nişte declaraţii ale lui Roger Scruton care fuseseră interpretate exact pe dos de The Red Roar („Răgnetul Roşu”), publicaţia care iniţiase campania de denunţare împotriva lui Scruton. În discursul de acum câţiva ani de la Budapesta la care se referea The Red Roar, Roger Scruton dezaproba, în fapt, „antisemitismul nativ” care încă „joacă un rol în societatea şi în politica maghiară.” Aşadar, în acel discurs, Scruton critica, în mod evident, antisemitismul.

Deoarece acuzaţia de antisemitism era atât de absurdă, Scruton a fost concediat, până la urmă, tot pentru un presupus delict de opinie – dar din motive de „islamofobie” şi de „comentarii inacceptabile cu privire la chinezi”.

Interviul din New Stesman – filmul evenimentelor

Comentariile pentru care a fost concediat Roger Scruton au fost publicate într-un interviu din revista de stânga New Statesman (unii spun: de extremă stângă). Însă dacă urmăm filmul evenimentelor, vom vedea de fapt că a) Comentariile au fost publicate iniţial într-o formă mult deformată, în New Stesman; b) Guvernul l-a concediat pe Roger Scruton la doar patru ore de la publicarea comentariilor pe Twitter de către George Eaton, redactorul-şef adjunct al publicaţiei, care îl intervievase pe Scruton; iar Eaton a publicat pe tweeter o fotografie în care bea şampanie şi-şi sărbătorea victoria; fotografia era însoţită de un text în care Scruton era numit un „rasist de extremă dreapta”; c) După concedierea lui Scruton, o parte dintre afirmaţiile presupus-scandaloase ale lui Scruton au fost retrase de pe site-ul The New Statesman, iar publicaţia a motivat publicarea deformată a cuvintelor lui Scruton prin faptul că „a trebuit să le modifice, din lipsă de spaţiu”.

Acuzaţiile de „islamofobie” se bazează pe afirmaţia lui Roger Scruton că acest cuvânt ar fi „un cuvânt de propagandă inventat de Frăţia Musulmană pentru a bloca o dezbatere asupra unei probleme majore”, în Europa actuală.

Acuzaţia cu privire la „rasism” se bazează pe acest comentariu cu privire la Guvernul Comunist Chinez: „[Comuniştii chinezi] creează roboţi din propriii lor cetăţeni... fiecare chinez [din sistemul comunist] este un fel de copie a oricărui alt chinez, şi acesta este un lucru extrem de înspăimântător.”

Iniţial în varianta tipărită Scruton era citat cu afirmaţia: „Fiecare chinez este o copie a oricărui alt chinez, iar acesta este un lucru înspăimântător”.

Fără nici o îndoială, comentariul nedeformat (autentic) reprezintă o critică a sistemului comunist şi a modului cum acesta îşi oprimă cetăţenii – aşadar, este o critică cu privire la regimul comunist chinez, şi nu la cetăţenii chinezi.

Citatul exact a fost publicat, evident, abia după concedierea lui Scruton.

Se pare că Roger Scruton a acceptat să acorde interviul publicaţiei New Statement pe baza unei relaţii de încredere – Roger Scruton fusese timp de mulţi ani un colaborator permanent al publicaţiei, şi semnase o rubrică despre vinuri în paginile revistei.

The New Statement a sărbătorit victoria asupra lui Roger Scruton scriind: „Filosoful Roger Scruton a fost concediat din rolul de ţar peste moşia locuinţelor pentru comentarii făcute cu privire la filantropul maghair George Soros, la cetăţenii chinezi şi la musulmani, într-un interviu din The New Statemen.”

The Telegraph a preluat declaraţia de pe Tweeter şi a scris: „Unul dintre cei mai controversaţi filosofi englezi a fost concediat din rolul de ţar peste moşia locuinţelor după ce a pus la îndoială existenţa islamofobiei.” Folosirea repetată şi intenţionată a cuvântului „ţar” reprezintă o exagerare intenţionată a rolului minor şi mai mult simbolic pe care îl deţinea, în fapt, Roger Scruton.

Aceste atacuri vin în contextul în care Partidul Laburist (de stânga) se confruntă cu acuzaţii de antisemitism aduse liderului Jeremy Corbyn şi altor figuri de la vârful partidului. 

Reacţii după concedierea lui Sir Roger Scruton

The Spectator US deplânge laşitatea guvernului conservator din Marea Britanie, care l-a concediat pe Scruton pentru un motiv cu totul neîntemeiat. Articolul din The Spectator prezintă firul evenimentelor şi arată cum au fost deformate presupusele citate ale lui Scruton, pe baza cărora a fost concediat filosoful englez. „Ceea ce mă uimeşte este comportamentul cu totul deplorabil al guvernului conservator, în această chestiune. (...) Am fost uimit şi când Scruton a fost supus atacurilor iniţiale, am fost uimit şi acum de prostia crasă şi de laşitatea acestui guvern conservator.”

The Telegraph a revenit, ulterior, cu un articol de opinie care arată că „concedierea lui Roger Scruton pune în pericol libertatea de exprimare şi viaţa intelectuală”.

Spiked scrie că „adevăratul scandal în cazul Roger Scruton îl reprezintă comportamentul publicaţiei New Statesman” care este „cu totul îngrijorător.” „Scandalul este, într-adevăr, foarte îngrijorător, dar nu din cauza lucrurilor pe care le-a spus Roger Scruton, ci din cauza a ceea ce a făcut New Stesman. Pentru a da o lovitură împotriva filosofului conservator care mereu i-a călcat pe stângişti pe bătături, redactorul-şef adjunct al New Stesman s-a lepădat de orice fel de cod de conduită al jurnalismului, a distorsionat cu bună ştiinţă citate, şi a lansat acuzaţii de rasism într-un caz în care, după toate dovezile pe care le avem, nu există nici urmă de rasism. Comentariile făcute de Scruton nu au fost în nici un fel şocante. Dar felul cum s-a comportat New Statesman a fost într-adevăr şocant”.

Sir Roger Scruton: „Suntem intimidaţi să ne supunem unui conformism abject faţă de un set oficial de doctrine dubioase”

Roger Scruton a reacţionat în urma demisiei, într-un articol publicat în The Spectator UK intitulat „O apologie a gândirii”. „Am dat recent un interviu publicaţiei New Stesman, pornind de la premisa că, în calitate de fost colaborator permanent şi critic de vin al revistei, voi fi tratat cu respect, şi că jurnalistul, George Eaton, era sincer când mi-a spus că doreşte să stea de vorbă cu mine despre viaţa mea intelectuală. Nu e prima dată când sunt obligat să recunosc ce mare greşeală este să îi tratez pe tinerii stângişti ca şi cum aceştia ar fi fiinţe umane responsabile. Public aici un scurt răspuns faţă de o punere în scenă lipsită de scrupule în care o serie de declaraţii au fost scoase din context, unele dintre ele fiind concepute ca să mă acuze de crime de gândire, şi să convingă guvernul că nu sunt potrivit să fiu preşedintele comisiei a cărei conducere îmi fusese recent acordată.”  

Citez apărarea lui Roger Scruton în ceea ce priveşte acuzaţia de „islamofobie”. „Se pare că punând la îndoială folosirea acestui cuvânt şi arătând că el a fost lansat de campaniile de propagandă ale Frăţiei Musulmane dovedesc, cumva, că mă fac vinovat de crima pe care cuvântul o descrie. Deplâng felul cum este folosit, în prezent, termenul, deoarece el implică faptul că ar exista o anume stare mentală iraţională din care ar izvorî toate obiecţiile la adresa Islamului. Eu însumi fac distincţia între Islam, care este o credinţă şi un mod de viaţă, şi radicalii care comit crime în numele acestuia. Pe primele le privesc cu respect şi cu tandreţe, iar pe ultimele le urăsc. Dar este din ce în ce mai greu, în condiţiile abuzurilor lingvistice curente, să subliniezi acest lucru, sau să-i încurajezi pe musulmani să vadă, la rândul lor, această distincţie.”

În finalul eseului, Sir Roger Scruton trage un semnal de alarmă: „În Marea Britanie intrăm într-o stare de fapt socială foarte periculoasă, în care exprimarea directă a oricărei păreri care intră în conflict – sau doar pare să intre în conflict – cu un set foarte îngust de «adevăruri ortodoxe» este pedepsită, instantaneu, de o gaşcă de miliţieni autoproclamaţi ai gândirii. Suntem intimidaţi să ne supunem unui conformism abject faţă de un set oficial de doctrine dubioase şi ni se spune să adoptăm o viziune asupra lumii pe care nu o putem pune la îndoială, de frica faptului că am putea să fim umiliţi, în public, de aceşti cenzori. Această viziune asupra lumii ar putea să conducă la o nouă ordine socială emancipată; sau ar putea să conducă la distrugerea socială şi spirituală a ţării noastre. Cum vom şti unde duce, dacă ne e prea frică să vorbim despre acest lucru?”

Mă întreb şi eu, la rândul meu, în cazul în care acceptăm ca adevăr „ortodox” faptul că islamofobia ar fi o stare mentală iraţională din care izvorăsc toate obiecţiile la adresa Islamului – în acest caz, „creştinofobia” nu ar fi şi ea o temă legitimă? Şi atunci, oare nu s-ar face vinovaţi chiar unii dintre criticii lui Roger Scruton, din Partidul Laburist, de exemplu, dar şi din multe alte locuri, printr-o lungă serie de declaraţii, gesturi şi comentarii insultătoare la adresa vechii religii a Europei, de creştinofobie? Mai ales în condiţiile în care multe dintre aceste comentarii par, într-adevăr, iraţionale. 

„Un disident persecutat, în Marea Britanie”

Melanie Phillips, colaboratoare a Jerusalem Post, scria acum o lună că Sir Roger Scruton a devenit un disident persecutat, în Marea Britanie: „Acest episod înfiorător, la fel ca multe altele de aceeaşi natură, aminteşte de distrugerea reputaţiei şi de controlul gândirii perfecţionate de comunismul sovietic. Deloc întâmplător, timp de mulţi ani Sir Roger Scruton a promovat, a ajutat şi a inspirat lupta de rezistenţă împotriva regimului a disidenţilor politici din fosta Uniune Sovietică.”

„Acum, Roger Scruton a devenit ţinta celor care doresc să deturneze adevărul şi raţiunea ca să-şi distrugă oponenţii politici. Mulţi dintre ei nici măcar nu îşi dau seama că asta este ceea ce fac. Iar aceasta nu este Uniunea Sovietică. Este Marea Britanie.”