BodyPrima priveşte oportunitatea declaraţiei asumate de către şeful statului. Nu cred că mai erau prea mulţi cei care să nu fi aflat că Iohannis l-a împins pe Cîţu să candideze contra lui Ludovic Orban. Şi e puţin probabil ca printre ei să fi fost penelişti. Suntem, de aceea, îndreptăţiţi să credem că declaraţia a fost făcută pentru un public diferit de cel al votanţilor PNL. Probabil că ea avea rostul de a preciza că Palatul Cotroceni nu are în plan să găzduiască prea curând o ceremonie de învestire a unui nou executiv. Impresia mea este că preşedintele a avut în minte nevoia de a transmite un semnal de stabilitate. Într-adevăr, în aceeaşi zi, el i-a întâlnit pe ambasadorii UE acreditaţi la Bucureşti şi nu-i exclus ca pe agenda acestora prima întrebare să fi fost: cât de stabil este guvernul actual?

A doua problemă priveşte partizanatul lui Klaus Iohannis. De aproape şapte ani, preşedintele se străduieşte să se diferenţieze de predecesorul său. Auto-portretizat ca „jucător”, Traian Băsescu a fost un preşedinte care nu s-a sfiit să intervină făţiş în toate chestiunile publice, inclusiv în cele privitoare la partidul care-i susţinuse candidatura. Actualul ocupant al fotoliului de la Cotroceni nu s-a dezis vreodată de formaţiunea sa, care a absorbit de altfel şi o fracţiune majoritară din fostul partid „băsist”. Până acum, el a evitat însă o apropiere explicită de problemele interne ale PNL. De când acest partid e parte a guvernului, Iohannis pare să se fi contaminat de virusul unui partizanat foarte angajat, cu riscul de a se vedea acuzat că nu e deloc neutru. Şi nu doar de către pesedişti, cum se întâmpla deja, ci chiar de către o parte a peneliştilor.

A treia problemă e cea mai delicată: deşi pare a fi o asigurare de stabilitate, declaraţia preşedintelui dinamitează scena politică. Ea traduce disputa din PNL în termenii unui conflict între puterile statului. Desigur, în ipoteza în care preferatul lui Iohannis câştigă şefia PNL, el îşi păstrează poziţia de premier şi singurul lucru ce rămâne de tranşat e menţinerea sau nu în funcţia de la Cameră a adversarului său. Dacă, însă, cei mai mulţi penelişti votează împotriva şefului statului, Orban va fi confirmat la cârma partidului şi va forţa căderea guvernului. Conflictul va putea fi tranşat fie prin reamenajarea majorităţii, inclusiv prin naşterea unor noi fracţiuni parlamentare, fie printr-o renegociere a aplicării algoritmului coaliţiei, fie prin suspendarea preşedintelui. PNL a recurs deja în trecut la toate aceste mijloace...