Economişti de mare credibilitate profesională avertizează, şi nu de ieri, de azi, că ne îndreptăm vădit într-o direcţie greşită, că avem de-a face cu o politică economică aventuristă, că lucrurile sunt din ce în ce mai lesne comparabile cu felul îngrijorător în care se prezenta realitatea României în anii 2009-2010. Atunci când guvernanţii vremii nu au mai putut ascunde situaţia disperată şi au fost obligaţi, în cele din urmă, să ia măsuri dure, toate pe seama populaţiei.

Desigur, în declaraţii oficiale, în talk-show-uri oficialii guvernamentali şi vectorii de imagine ai coaliţiei încearcă să nege evidenţa, să spună că aşa trebuiau să se întâmple lucrurile, că totul merge ca pe roate şi decurge ca în grafic şi că revoluţia fiscală, socotită de mulţi a fi la originea tuturor relelor de astăzi, va aduce foarte curând şi lucruri bune. Numai răbdare să avem şi să ne amintim zicerea strămoşească în conformitate cu care trebuie să ne fie mai întâi rău pentru ca, de abia, pe urmă să ne fie bine.

Nu se poate să nu observi că, în spatele declaraţiilor liniştitoare, optimiste, chiar triumfaliste (port-stindardul fiind, ca şi în 2007-2008, acelaşi îngâmfat peste poate Călin Popescu-Tăriceanu, pe vremea aceea prim-ministru, astăzi preşedintele Senatului şi tot mai anti-european), se ascunde o din ce în mai pronunţată îngrijorare.

Degeaba ne copleşeşte cu surâsuri generoase, ciocolatii ministrul Finanţelor, dl. Eugen Orlando Teodorovici. În van ne asigură aceeaşi persoană cu veleităţi greu reprimate de star de cinema de odinioară, un fel de Rudolf Valentino al guvernului Dăncilă, că insomniile, îngrijorările ar fi în fişa postului domniei-sale. Este limpede că ceva se întâmplă fiindcă altminteri nu ar fi plouat cu demiteri în rândurile şefilor ANAF.

De vină pentru slaba colectare a banilor la bugetul ţării sunt găsiţii mai-marii fiscului din judeţe în vreme ce culpa pentru inflaţia galopantă, pentru cursul de schimb tot mai în defavoarea monedei naţionale, pentru creşterea Robor este pusă în sarcina Băncii Naţionale şi a guvernatorului acesteia, dl. Mugur Isărescu. Pe care parlamentarii PSD, spre a-i face pe plac şefului lor Dragnea, îl umilesc refuzând să vină la o întâlnire cu CA al BNR:

Nimeni din guvern, din conducerea centrală a PSD nu formulează nici o acuză nici la adresa ţopăielii financiare pe care şi-au îngăduit-o din ianuarie 2017 încoace guvernele coaliţiei PSD-ALDE, nici cu privire la dezmăţul din sectorul bugetar, nici în privinţa dezmăţului bugetar populist al guvernării. Nimeni nu îndrăzneşte nici cea mai firavă critică la adresa Legii salarizării unitare prost croită de d-na Lia Olguţa Vasilescu&co, nici în privinţa experimentului social iresponsabil, falimentar  reprezentat de revoluţia fiscală ticluit de fostul ministru Ionuţ Mişa. Şi aceasta fiindcă orice critică, oricât de mică, ar fi instantaneu pusă pe seama fanteziilor, a neprofesionalismului, a iresponsabilităţii coaliţiei, a promisiunilor electorale deplasate ale PSD, a atitudinii dictatoriale a preşedintelui PSD, dl. Liviu Dragnea.

Pentru social-democraţii lui Dragnea, precum pentru comuniştii români de odinioară, politica partidului este bună, de vină pentru eşecuri fiind doar cei care o pun prost în practică. Pentru dl. Liviu Dragnea, tot ceea ce a hotărât PSD, adică el, este fără cusur, tot cum fără defecte era şi politica PCR, adică a propriei lui persoane, pentru secretarul general Nicolae Ceauşescu. Drept pentru care dl. Liviu Dragnea le-a mai pregătit românilor o sfidare. Numirea în fruntea ANAF a d-lui Ionuţ Mişa. Pusă milităreşte în practică de dl. Eugen Orlando Teodorovici. Şi cu toate acestea, din câte se pare, acest Rudolf Valentino al Finanţelor se pare că va fi foarte curând trimis la plimbare.

Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro