Se înmulţesc veştile proaste referitoare la situaţia economică a ţării. În primele două luni ale anului s-a înregistrat un deficit bugetar uriaş, cu 5,7 miliarde de lei mai mare decât în perioada de timp similară din anul 2017.
Economişti
de mare credibilitate profesională avertizează, şi nu de ieri, de azi, că ne
îndreptăm vădit într-o direcţie greşită, că avem de-a face cu o politică
economică aventuristă, că lucrurile sunt din ce în ce mai lesne comparabile cu
felul îngrijorător în care se prezenta realitatea României în anii 2009-2010. Atunci
când guvernanţii vremii nu au mai putut ascunde situaţia disperată şi au fost
obligaţi, în cele din urmă, să ia măsuri dure, toate pe seama populaţiei.
Desigur,
în declaraţii oficiale, în talk-show-uri oficialii guvernamentali şi vectorii
de imagine ai coaliţiei încearcă să nege evidenţa, să spună că aşa trebuiau să
se întâmple lucrurile, că totul merge ca pe roate şi decurge ca în grafic şi că
revoluţia fiscală, socotită de mulţi a fi la originea tuturor relelor de astăzi,
va aduce foarte curând şi lucruri bune. Numai răbdare să avem şi să ne amintim
zicerea strămoşească în conformitate cu care trebuie să ne fie mai întâi rău
pentru ca, de abia, pe urmă să ne fie bine.
Nu
se poate să nu observi că, în spatele declaraţiilor liniştitoare, optimiste,
chiar triumfaliste (port-stindardul fiind, ca şi în 2007-2008, acelaşi îngâmfat
peste poate Călin Popescu-Tăriceanu, pe vremea aceea prim-ministru, astăzi preşedintele
Senatului şi tot mai anti-european), se ascunde o din ce în mai pronunţată
îngrijorare.
Degeaba
ne copleşeşte cu surâsuri generoase, ciocolatii ministrul Finanţelor, dl. Eugen
Orlando Teodorovici. În van ne asigură aceeaşi persoană cu veleităţi greu reprimate de star de cinema de odinioară,
un fel de Rudolf Valentino al guvernului Dăncilă, că insomniile, îngrijorările ar fi în fişa postului
domniei-sale. Este limpede că ceva se întâmplă fiindcă altminteri nu ar fi
plouat cu demiteri în rândurile şefilor ANAF.
De
vină pentru slaba colectare a banilor la bugetul ţării sunt găsiţii mai-marii
fiscului din judeţe în vreme ce culpa pentru inflaţia galopantă, pentru cursul
de schimb tot mai în defavoarea monedei naţionale, pentru creşterea Robor este
pusă în sarcina Băncii Naţionale şi a guvernatorului acesteia, dl. Mugur
Isărescu. Pe care parlamentarii PSD, spre a-i face pe plac şefului lor Dragnea, îl umilesc refuzând să
vină la o întâlnire cu CA al BNR:
Nimeni
din guvern, din conducerea centrală a PSD nu formulează nici o acuză nici la
adresa ţopăielii financiare pe care şi-au îngăduit-o din ianuarie 2017 încoace
guvernele coaliţiei PSD-ALDE, nici cu privire la dezmăţul din sectorul bugetar,
nici în privinţa dezmăţului bugetar populist al guvernării. Nimeni nu îndrăzneşte
nici cea mai firavă critică la adresa Legii salarizării unitare prost croită de
d-na Lia Olguţa Vasilescu&co, nici în privinţa experimentului social
iresponsabil, falimentar reprezentat de
revoluţia fiscală ticluit de fostul ministru Ionuţ Mişa. Şi aceasta fiindcă
orice critică, oricât de mică, ar fi instantaneu pusă pe seama fanteziilor, a
neprofesionalismului, a iresponsabilităţii coaliţiei, a promisiunilor
electorale deplasate ale PSD, a atitudinii dictatoriale a preşedintelui PSD,
dl. Liviu Dragnea.
Pentru
social-democraţii lui Dragnea, precum pentru comuniştii români de odinioară,
politica partidului este bună, de vină pentru eşecuri fiind doar cei care o pun
prost în practică. Pentru dl. Liviu Dragnea, tot ceea ce a hotărât PSD, adică
el, este fără cusur, tot cum fără defecte era şi politica PCR, adică a propriei
lui persoane, pentru secretarul general Nicolae Ceauşescu. Drept pentru care
dl. Liviu Dragnea le-a mai pregătit românilor o sfidare. Numirea în fruntea
ANAF a d-lui Ionuţ Mişa. Pusă milităreşte în practică de dl. Eugen Orlando
Teodorovici. Şi cu toate acestea, din câte se pare, acest Rudolf Valentino al
Finanţelor se pare că va fi foarte curând trimis la plimbare.
Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro