Pentru că nu am găsit această expresie în nicio lucrare teoretică ştiinţifică şi nu înţelegem la ce se referă. De aceea, încerc să găsesc aici un răspuns la întrebarea: Ce este ”ideologia de gen”?

Studiile de gen ştim cu ce se ocupă. Într-o caracterizare largă, se ocupă cu studierea rolurilor pe care societatea (şi cultura) le atribuie femeilor şi bărbaţilor, cu înţelegerea diferenţelor dintre aceste roluri şi a efectelor lor sociale şi politice. De-a lungul istoriei, trăind în societăţi cu diverse niveluri de dezvoltare economică, tehnologică, culturală, rolurile atribuite şi cerute femeilor şi bărbaţilor s-au schimbat. Ele sunt în prefacere şi în prezent. Cercetătorii genului se uită la evoluţia acestor roluri şi a relaţiilor dintre femei şi bărbaţi de-a lungul vremurilor. Studiile de gen se referă şi la analizarea problematicii minorităţilor sexuale, în măsura în care în societate există o majoritate de persoane care au o orientare heterosexuală precum şi minorităţi cu orientări distincte.

Importanţa studiilor de gen nu poate fi subestimată întrucât ele pun în evidenţă o serie de fenomene social-politice care ne privesc pe toţi. Bunăoară, femeile lucrează în spaţiul public şi câştigă bani, asemenea bărbaţilor. Ce efecte are acest lucru asupra vieţii lor, asupra familiilor, asupra copiilor? Ce efecte are prezenţa masivă a femeilor pe piaţa muncii asupra rolurilor atribuite bărbaţilor? Ce efecte are asupra bărbaţilor asumarea de către ei a rolului major de persoane care câştigă banii în casă? Acestea sunt doar câteva întrebări cu care se ocupă studiile de gen. Violenţa în familie, participarea politică a bărbaţilor şi a femeilor, problemele de sănătate diferenţiate pe gen, sunt alte teme ale acestui domeniu vast de studiu. De pildă rata mai ridicată de mortalitate a bărbaţilor cauzată de infarct decât a femeilor este un alt subiect de explicaţie. Rata ridicată a cancerului de col la femeile din România, comparativ cu alte state europene, cum se explică? Ce explicaţie are faptul că România are cel mai mare procent de minore care rămân însărcinate şi devin mame? Iată alte exemple de întrebări pe care şi le pun cercetătorii genului.

O să vă întrebaţi: Dar de ce vorbeşte autoarea despre ”gen” şi nu despre ”sex”? E simplu, pentru că sexul defineşte diferenţa de alcătuire biologică dintre femei şi bărbaţi şi care este legată de reproducere. Genul defineşte diferenţa de roluri la care societatea se aşteaptă de la persoanele înzestrate biologic cu un aparat genital feminin sau masculin. În  mod tipic, într-o societate dată, există seturi de roluri care sunt asociate femeilor (de pildă, continuă să se manifeste azi în România rolul de a face treburile casei) şi roluri care sunt asociate bărbaţilor (”bărbatul trebuie să câştige mai mult decât femeia şi trebuie să fie principalul furnizor al bunăstării familiei”). Am citit deunăzi ”argumentul”: genul nu există pentru că nu poate fi văzut. Oare forţa gravitaţională poate fi văzută? Sau alte fenomene cu care explicăm lumea fizică?

Sexualitatea, cum arată ştiinţa psihologiei, este altceva decât reproducerea. Studiile de gen pornesc de la premisa constatării că în realitatea socială există atât heterosexuali, cât şi homosexuali şi persoane care au o identitate de gen diferită de sexul lor (transgender). Aşa se dezvoltă ei şi ele. Adică, cercetătorii genului pornesc la fel ca toate ştiinţele: de la ceea ce este observabil în realitatea socială. În măsura în care unii reprezentanţi ai majorităţii heterosexuale se manifestă agresiv verbal sau fizic la adresa reprezentanţilor minorităţilor sexuale, cercetătorii genului încearcă să explice fenomene conexe. Acestea includ şi discursul denigrator la adresa unor oameni care sunt la fel ca majoritatea, cu excepţia faptului că dezvoltă sentimente de afecţiune şi atracţie sexuală altfel decât majoritatea.

Unii oameni îşi imaginează că nu există homosexualitate, că nu este un fenomen autentic, real şi că oamenii care au un comportament homosexual sunt pervertiţi, perverşi, depravaţi şi toate relele din lume. Ei aplică grila construcţiilor lor mentale asupra realităţii, negînd realitatea orientărilor sexuale diferite de heterosexualitate. Într-un fel e omenesc să te temi de ceea ce nu cunoşti. E  greu de înţeles de ce să nu vrei să-i asculţi pe semenii noştri şi să afli ce simt, de ce csă nu vrei să cunoşti.

Problematica minorităţilor sexuale de tipul homosexualităţii masculine sau lesbianismului feminin a început să fie mai cunoscută şi mai acceptată social. Problematica transgender este practic necunoscută. Ea a ajuns în conştiinţa publicului doar în forme deformate, extreme, hilare sau groteşti. Şi totuşi Dumnezeu sau natura a creat şi persoane care au un anumit sex dar care simt că au roluri asociate celuilalt sex. Despre asta este vorba în ce priveşte minoritatea transgender. În România studiile cu privire la această minoritate sunt foarte slab dezvoltate iar fricile sunt mari. Persoanele transgender au devenit noul ”bau bau” în discursul unor oameni care pretind a fi slujitori şi iubitori de Dumnezeu.

Au apărut tot felul de poveşti cum că tinerii pot fi pervertiţi astfel încât să vrea să-şi schimbe sexul dintr-un capriciu, că unii îi educă pe tineri în sensul acesta. Nişte construcţii mentale fără acoperire în realitate. Aceste poveşti nu fac altceva decât să trădeze 1. necunoaşterea fenomenului, 2. absenţa apetitului pentru a cunoaşte fenomenul, 3. atribuirea de intenţii rele şi depravate asupra altor oameni şi 4. o înclinaţie redusă spre compasiune, empatie şi iubire faţă de semeni. Şi totuşi, aceste poveşti sunt puse sub semnul ”ideologiei de gen”. Această expresie acoperă întreaga nebuloasă de informaţii false despre fenomenul transgender, despre posibilitatea schimbării după bunul plac al sexului, despre ce fac profesorii şi cercetătorii din domeniul genului etc plus multă, multă frică.

Îmi este foarte greu să înţeleg de ce oameni credincioşi, iubitori de Iisus şi de oameni, atribuie intenţii atât de urâte, de negative altor oameni.

În concluzie, expresia ”ideologia de gen” este ea însăşi un produs ideologic, al celor care reconstruiesc realitatea pe baza unor închipuiri fără acoperire în viaţa socială. ”Ideologia de gen” pare a fi creaţia unor oameni mai puţin preocupaţi de cunoaştere, şi mai mult interesaţi de control – de controlul minţilor altor oameni, otrăvindu-le sufletul prin înfricoşare. Este firesc, deci, să considerăm că ”ideologia de gen” este un virus mental, care învrăjbeşte societatea şi este nociv.