În contextul în care mediul politic românesc vorbeşte despre programarea alegerilor locale în luna septembrie a acestui an, şi-a făcut reapariţia Nicuşor Dan, după ce în lunile anterioare a avut o prezenţă exclusiv virtuală şi mai degrabă discretă. O prezenţă decentă în timpul stării de urgenţă, au spus unii, însă o prezenţă pasivă – aş caracteriza-o eu. Ca atare, a anunţat jurnaliştii de o conferinţă de presă ad hoc în această dimineaţă.

Nu suntem în campanie electorală, dar oricine este liber să-şi dea întâlnire cu ziariştii oricând doreşte. Locaţia conferinţei de presă a fost emblematică pentru multe părţi ale oraşului: un maidan de la marginea carosabilului, plin de praful care ne scurtează vieţile şi punctat din loc în loc de cratere în care bălteşte zile în şir apa de ploaie în care eclozează ouăle de ţânţari.

Cel mai mult dor de Nicuşor Dan pare că i-a fost viceprimarului Aurelian Bădulescu, care, pesemne ştiind toate problemele Bucureştiului deja rezolvate şi primind pontul de la presă, a venit să-şi facă propriul număr de circ. Fiind oaspete nepoftit, a avut cel puţin buna intenţie de a nu veni cu mâna goală, aşa că a adus cu sine un dulap din pal melaminat, vrând să sugereze că Nicuşor Dan a „ieşit din dulap” după două luni de absenţă. Imaginaţia şi umorul dau măsura intelectului unei persoane, aşa încât invit cititorii să se pronunţe dacă au gustat sau nu perla de spirit a viceprimarului.

Nu a explicat de ce anume pe viceprimarul Capitalei îl preocupă absenţa sau prezenţa unui cetăţean în spaţiul politic şi, mai ales, de ce această preocupare îi reţine din timpul în care este plătit să lucreze pentru contribuabilii din Bucureşti. În cazul în care Bădulescu era astăzi în concediu de odihnă sau medical, îmi cer scuze anticipat pentru îndoiala privind participarea sa inopinată vineri dimineaţă la o conferinţă de presă la care nu fusese invitat. Deşi a venit cu multe vorbe şi chiar cu unele cuvinte scrise pe hârtie, probabil de la şefa obişnuită cu prompterul, nu este clar în ce măsură şi-a reprezentat interesele de serviciu. Păcat că nu a venit chiar dumneaei, dar nu şi-ar fi riscat imaginea, aşa că a trimis un aghiotant.

Pe terenul de fotbal, această tactică murdară de provocare a oponentului prin mici insulte şi ironii de două parale se cheamă materazzi, după numele unui celebru jucător italian.

Simpla prezenţă a lui Bădulescu ar fi putut fi ignorată, având în vedere că nu este omul de la care să auzi ceva inteligent, însă acţiunile sale perturbatoare la conferinţa de presă nu au putut fi trecute uşor cu vederea. După gluma neizbutită cu dulapul, a devenit limpede scopul prezenţei sale, anume să bruieze discursul contracandidatului Gabrielei Firea. Viceprimarul a făcut ceea ce se cheamă trash talk, adică să arunce vorbe gratuite de genul „te-a dat Barna la o parte”. Pe terenul de fotbal, această tactică murdară de provocare a oponentului prin mici insulte şi ironii de două parale se cheamă materazzi, după numele unui celebru jucător italian de la Cupa Mondială 2006.

Pe parcursul unei jumătăţi de oră, Bădulescu a vorbit continuu peste Nicuşor Dan, adesea apropiindu-se foarte mult de el, ca să se asigure că peroraţia îi este captată de microfoanele posturilor TV aşezate pe pupitru şi că acoperă volumul verbal al celui pentru care presa venise la conferinţă. Deşi vizibil incomodat de bădărănia celui care încerca să-l întrerupă, Nicuşor Dan nu s-a lăsat provocat în a se angrena într-un duel cu viceprimarul devenit troll, ci a accelerat ritmul discursului pentru a nu lăsa pauze în care Bădulescu să intervină cu comentarii maliţioase şi a epuizat subiectele pentru care venise pregătit să le vorbească ziariştilor. În schimb, viceprimarul şi-a dat arama pe faţă atunci când şi-a pierdut cumpătul şi a aruncat cu invective şi acuze către un simplu cetăţean, oprit cu scuterul pe marginea drumului să-şi spună păsul despre traficul sufocat al Capitalei.

Gestionând cu destul calm situaţia de azi, Nicuşor Dan s-a dovedit capabil să ţină piept unui adversar expansiv şi conflictual. Aceasta era una dintre temerile celor dispuşi să-şi pună speranţele în candidatul comun al partidelor de dreapta pentru primăria generală. Oricine l-a întâlnit în persoană şi-a dat seama că nu este vreun Cicero, adică nu s-a născut orator. Exprimarea sa nu este mereu convingătoare, fie că vorbim de cea verbală sau de cea non-verbală, cum este mimica, în speţă tendinţa de a coborî uneori privirea în pământ şi de a nu fixa interlocutorul atunci când îi adresează întrebări incomode. Este o latură asupra căreia va trebui să acorde atenţie în perioada următoare, căci în campania electorală va trebui să înfrunte un contracandidat cu şcoala televiziunii, capabil să te mintă privindu-te în ochi şi să rostească aberaţii cu multă siguranţă şi încredere în sine.

Incidentul de azi dimineaţă marchează un nou nivel al josniciei la care a coborât politica şi probabil că va tinde către abis în perioada următoare, deoarece săbiile se ascut abia de acum înainte. Dacă PSD nu se delimitează de bădărănie şi agresivitate, va trebui să ne obişnuim cu stilul viceprimarului şi să-l acceptăm ca pe „noul normal” al politicii româneşti oricum foarte degradate.