Trei ani de la OUG 13. Cine a introdus termenul de zece zile care a întârziat intrarea în vigoare a ordonanţei care-l putea salva pe Dragnea

Trei ani de la OUG 13. Cine a introdus termenul de zece zile care a întârziat intrarea în vigoare a ordonanţei care-l putea salva pe Dragnea

Gabriela Scutea FOTO Mediafax Bogdan Maran

Fostul secretar de stat în Ministerul Justiţiei din perioada în care a fost promovată şi adoptată celebra OUG 13, şi actuala propunere a Ministerului de Justiţie pentru funcţia de Procuror General, Gabriela Scutea, a dezvăluit într-un interviu pentru justnews.ro detalii din culisele Ordonanţei 13 de acum trei ani.

Ştiri pe aceeaşi temă

Aceasta dezvăluie în interviu că termenul de zece zile pentru intarea în vigoare a OUG 13 a fost propus de Alina Barbu, specialist în drept penal de la Direcţia Elaborare Acte Normative din cadrul ministerului. Barbu ar fi propus în primă fază 20 de zile, însă Florin Iordache, ministrul Justiţiei de la acea dată, ar fi cerut intrarea în vigoare a OUG-ului cât mai repede, rămânând în cele din urmă 10 zile.
 
Reporter justnews.ro: Ce acte aţi semnat în legătură cu prima formă a Ordonanţei 13?

Gabriela Scutea: Eu fiind desemnată secretar de stat coordonator al Direcţiei elaborare Acte Normative, practic trebuia să avizez notele interne, prin care experţii din Minister aduceau argumente. În prima formă a Ordonanţei, care s-a dat în lucru la Direcţia de elaborare, apărea inclusiv o modificare pentru infracţiunea de luare/dare de mită, care îi restrângea mult conţinutul, dar care era incompatibilă cu Convenţia de la Merida, motiv pentru care, după prima examinare pe text, i-am spus ministrul Iordache *asta nu se poate*, fiindcă vom încălca nişte convenţii internaţionale la care am aderat. I-am explicat domnului Iordache că în acest caz nu se poate merge mai jos. Am mai avut discuţii repetate în ceea ce priveşte pragul care s-ar fi pus pentru abuzul în serviciu.

Dacă tot trebuia pus un prag, ţinînd cont de decizia Curţii Constituţionale, eu am fost cea care a militat pentru un prag de 10.000 de euro, care mi s-a părut şi acesta foarte mare pentru România. Acest prag era prevăzut în legislaţia europeană, cu privire la infracţiunile contra intereselor financiare. Atunci am spus următoarele: dacă tot avem un prag, care la nivelul Uniunii Europene s-a considerat că ar fi de referinţă, atunci ar trebui să îl menţinem.

Am avut o şedinţă la un moment dat la care a participat şi doamna Moţ, care a fost numită secretar de stat de noul guvern (eu rămăsesem pe funcţie din guvernul anterior), la care am discutat despre acel prag, iar eu am adus nişte argumente, de tipul *putem să ne raportăm la un multiplu al salariului minim sau mediu pe economie, pentru că avem acte normative în care acest criteriu este folosit*. Am spus că putem prin urmare să îl folosim şi în acest caz. Dacă pui 200.000 de lei, cum a şi rămas în forma finală, asta însemna vreo 45.000 de euro.

Reporter: Fac o paranteză. Cine a propus acel prag de 200.000, doamna Hăineală sau domnul Iordache?

Gabriela Scutea: Nu mai ştiu sigur, dar cred că doamna Hăineală a avut argumente înspre acel prag. Eu ţineam de pragul de 10.000 de euro (acest prag nu l-ar fi ajutat pe Dragnea, vezi explicaţia mai jos)

Reporter: Ce interval de timp era prevăzut în draftul Ordonanţei pentru intrarea ei în vigoare? 20 de zile cumva?

Gabriela Scutea: S-a plecat de la 20 de zile. Dar în draftul iniţial al Ordonanţei nu se prevedea niciun termen. A venit nota internă a Direcţiei de Elaborare Acte Normative că este necesar un termen, aşa cum a fost şi la intrarea în vigoare a Codurilor, cînd a fost un HG, care a pus în mişcare un mecanism, înainte de data de 1 februarie, în aşa fel încît cine trebuie eliberat la acea dată, să aibă toate hîrtiile pregătite. Ca lege penală mai favorabilă, asta ar fi trebuit să se întîmple şi aici. Nu aveam nicio dimensiune exactă, cîte persoane s-ar încadra, pentru că degeaba ştii că sunt în închisoare atîtea persoane, sau sunt în curs de judecată atîtea, din statistici nu vezi prejudiciul. Şi atunci am spus că este necesar un astfel de termen. 20 de zile, cum a fost propus de colegii de la DEAN ( Direcţia elaborare acte normative), printr-o comparaţie cu ce a conţinut HG-ul din 2014. Am motivat domnului Iordache că este necesar să se desfăşoare o procedură de verificare la nivelul penitenciarelor, să se sesizeze judecătorul delegat de executări penale, după care să se soluţioneze printr-o procedură de verificare a executării, şi apoi cu o cale de atac. Pentru că aşa trebuie să fie întotdeauna. Pentru că Ministerul Public trebuia să aibă o cale de atac.

Reporter: Si a înţeles domnul Iordache asta?

Gabriela Scutea: De înţeles, a înţeles. Dar a întrebat: chiar trebuie atâtea termene? Da, trebuie, ca să faci lucrurile bine. Cum se zice: măsori de două ori şi tai o dată. Să nu ne trezim cu nişte erori, cu atît mai mult cu cât, dacă lucrurile ar fi avansat în paralel, cei de la Executări penale de la instanţe ar fi avut de soluţionat şi problematica de la graţiere şi amnistie. Adică, chiar nu era ceva simplu. De aceea, am argumentat că este nevoie de termen, ca să nu fugărim oamenii. Acesta a fost şi argumentul pentru care, în final, ministrul Florin Iordache a acceptat 10 zile.

Reporter: Vă mai amintiţi cumva cînd aţi auzit prima dată de intenţia ministrului Iordache de a iniţia modificarea celor două Coduri prin Ordonanţă de Urgenţă?

Gabriela Scutea: Nu mai ştiu, dar oricum a fost un interval scurt.

Reporter: Pe 16 ianuarie a fost o şedinţă la minister, cînd a venit primă dată cu draftul.

Gabriela Scutea: Nu mai ştiu exact, dar cred că a fost un demers de două zile şi jumătate pînă să fie gata proiectul.

Reporter: Aţi mai jucat vreun rol în cea de-a doua etapă de redactare a proiectului, după 18 ianuarie, data şedinţei de guvern la care a participat preşedintele Iohannis? Dacă da, în ce a constat contribuţia d-voastră?

Gabriela Scutea: Din 18 ianuarie şi pînă atunci cînd s-a finalizat Ordonanţa, nu s-au mai făcut modificări mari. Practic, în acea perioadă a mai fost chestiunea aceea de solicitare de puncte de vedere într-o oarecare dezbatere publică, atunci cînd a fost publicat pe site proiectul şi au mai fost cîteva discuţii cu colegii de la Direcţia elaborare acte normative. Eu nu eram coordonatorul proiectului privind aministia şi graţierea, dar eram responsabilă de Direcţia respectivă, astfel încît la avizarea tuturor documentelor interne, mi-au mai scris şi opinii legate de acel proiect. De pildă, asta cu asta nu se potriveşte, luăm de aici şi punem acolo. Responsabilitatea politică a proiectului, domnul ministru Iordache o comunicase: eu îmi asum aceste proiecte, mergem cu ele, să fie corecte din punct de vedere tehnic. Deci, aveau nevoie pentru corectitudine tehnică, pentru nu ştiu cîte aspecte de tehnică legislativă care trebuiau să fie urmate. În plus de asta, mai glumesc, cine a scris proiectul cu amnistia şi graţierea lăsase inclusiv nişte infracţiuni cu referire la nişte articole care fuseseră modificate că, între timp, din 1990, au mai intervenit modificări. La un moment dat nu se înţelegea clar ce înseamnă *pentru altele*. De pildă, nu mai ştiu dacă se graţia corupţia, dar nu se graţiau nişte chestii destul de nerelevante din Legea societăţilor comerciale. Am zis atunci: hai să o gândim un pic, să decantăm, ce e bine şi ce nu, câtă frecvenţă avem în societate, dar de ce să-i excludem pe unii. Şi am introdus în discuţie cîteva criterii, pur tehnice şi obiective. În concluzie, mari modificări nu s-au mai făcut, colegii, pe urmă, au sistematizat pentru ultima notă de fundamentare acele observaţii. Cert este că la sfârşitul lunii ianuarie, eu am fost plecată, în numele ministrului Iordache, la reuniunea informală a Consiliului JAI, pentru că între timp ieşise şi raportul MCV. Dincolo de linia politică a ministrului Iordache şi crezurile mele, din punct de vedere tehnic şi al experienţei mele, am lucrat cu onestitate. Pentru că a venit raportul MCV foarte repede, echipa de conducere nu era familiarizată cu ce trebuia să facă atunci. În plus, venea 31 ianuarie, iar eu urma să plec acasă, la Braşov.

Reporter: Merita ajutat Florin Iordache?

Gabriela Scutea: În poziţia în care eram, dacă chiar ai ales să rămîi, atunci te uiţi la binele pe care îl poţi atinge. Nu daţi verbului *a ajuta* o altă conotaţie. Eram pe o funcţie care implica o responsabilitate. Şi atunci mi-am asumat, iar rezoluţiile mele sunt scrise pe dosar, mi-am asumat că anumite lucruri probabil nu-i vor plăcea, că eu trebuia să-i spun, dacă tot a luat decizia că face. Eu îi spuneam *nu*, iar ministrul Iordache nu spunea: *sub nicio formă*. A fost cât de cît un partener de discuţie. De pildă, a mai fost o chestie: ceva nu se potrivea deloc cu nişte prevederi din Codul Penal, pe care i le-am spus şi pe care el a fost de acord să le scoată. Deci am reuşit să scoatem cîteva chestii. Şi a rămas şi acel termen de 10 zile.

Reporter: În spaţiul public a apărut recent numele unui consilier juridic din Minister, Alina Barbu. A fost ea implicată direct în redactarea documentului ce va ajunge Ordonanţa 13? A fost implicată în ambele etape de redactare a proiectului?

Gabriela Scutea: În prima etapă, în mod cert da. În ce priveşte a doua etapă, cu nuanţa anterioară că nu prea s-a mai modificat mare lucru, s-a modificat doar nota de fundamentare, cred că da.

Reporter: A mai jucat şi altcineva dintre angajaţii Ministerului vreun rol important in redactarea acelui act normativ?

Gabriela Scutea: V-am prezentat contextul. Această ordonanţă trebuia să ia o formă tehnică, validă. Şi atunci în Minister, nu mai ştiu exact, Alina Barbu e specializată pe Cod Penal, iar un alt coleg, care era mai specializat pe Codul de procedură Penală, a contribuit la acesta. Şi directorul Direcţiei a lucrat atunci cu colegii, fiindcă timpul era foarte scurt, era o presiune foarte mare a timpului.

Reporter: Când s-a modificat termenul de intrare in vigoare a Ordonanţei, cînd s-a trecut de la 20 la 10 zile?

Gabriela Scutea: Nu mai pot să precizez cu exactitate.

Reporter: Va amintiţi cumva care a fost atunci reacţia ministrului Iordache legată de introducerea unui termen in proiectul de Ordonanţă?

Gabriela Scutea: Da, a intrebat: „dar de ce trebuie?” Şi pe urmă ne-a întrebat: „dar nu se poate face mai repede?”. I-am explicat că vor fi două chestii de impact major, că trebuie să se verifice actele etc.

Reporter: În concluzie, care au fost persoanele care au avut rolul hotărâtor în menţinerea termenului de 10 zile in proiectul Ordonanţei 13, care a plecat de la Minister spre Guvern?

Gabriela Scutea: Acum e o dispută legată de cine a fost cu termenul de 10 zile. Am avut o ultimă discuţie în trei, domnul ministru, doamna Barbu şi eu.

Reporter: Deci a fost o discuţie finală în trei?

Gabriela Scutea: Da, doamna Barbu a zis: *domnule ministru, opinia noastră, la nivel tehnic, este, în mod clar, că trebuie să fie 20 de zile* şi i-a prezentat ministrului nişte argumente. Nu mai ştiu dacă în acel moment domnul ministru nu a zis ceva de genul *bine, bine, dar să se grăbească*. Eu i-am explicat că nu putem, că termenele sunt pe lege, că trebuie să te raportezi la Cod, că trebuia să fie un termen. Iar ministrul a spus: *10 zile sunt de ajuns?* Am mai ajuns la un moment dat la o discuţie între doi decidenţi, în care am zis: *nu se poate fără termen*. Asta a fost tot ce are legătură cu paternitatea termenului de 10 zile.
 

„Viaţa şi moartea“ OUG 13. Cele 13 momente-cheie ale ordonanţelor care au scos românii în stradă

 18 ianuarie, ora 09.00 Preşedintele Klaus Iohannis a mers în dimineaţa zilei de 18 ianuarie la Palatul Victoria cu scopul de a bloca legea graţierii. După o discuţie de jumătate de oră cu premierul Sorin Grindeanu şi cu ministrul Justiţiei, Florin Iordache, şeful statului a precizat că premierul s-a angajat „să nu bage peste noapte graţierea şi amnistia în nicio şedinţă de Guvern“, ci mai întâi să le pună în dezbatere publică. „Aş mai vrea să spun câteva lucruri înainte ca presa să părăsească sala. Cunoaşteţi povestea, că este un elefant în încăpere, dar nu se vede. Ei bine, sunt doi elefanţi: ordonanţa de graţiere şi ordonanţa de modificare a Codurilor penale. Evident că şi despre acestea am discutat cu domnul prim-ministru mai de dimineaţă, iar domnia sa mi-a spus că discuţia avusese loc deja cu anumiţi colegi din Guvern şi că nu vor fi puse pe ordinea de zi suplimentară aceste două chestiuni. Domnul prim-ministru s-a angajat ca graţierea şi amnistia să nu fie băgate peste noapte în nicio şedinţă de Guvern, iar când lucrurile vor fi clarificate să fie date spre consultare tuturor entităţilor prevăzute de lege: CSM, organizaţiei judecătorilor şi opiniei publice“, declara Iohannis în şedinţa de Guvern. În acea zi, preşedintele PSD, Liviu Dragnea, era plecat în SUA unde urma să se întâlnească cu Donald Trump.

18 ianuarie, la prânz.  Ministrul Justiţiei, Florin Iordache, anunţă, tot pe 18 ianuarie, că Ministerul Justiţiei a elaborat două proiecte. „Cele două acte vizează graţierea- dar fără acte de corupţie- şi hotărârile CCR prin care se cere să fie pusă în concordanţă legislaţia penală. Cele două acte au fost transmise tuturor celor interesaţi. În momentul în care vom avea avizele de susţinere, vom relua discuţiile. În acest moment, Ministerul Justiţiei şi-a asumat răspunderea pe cele două prioiecte“, a declarat Iordache.

22 ianuarie. Peste 20.000 de oameni au ieşit să protesteze în Bucureşti faţă de intenţia Guvernului de a adopta ordonanţele prin care era modificată legislaţia penală. Klaus Iohannis a mers şi el în Piaţa Universităţii. „O gaşcă de oameni politici, cu probleme penale, vrea să schimbe legislaţia din România, vrea să slăbească statul de drept. Aşa ceva nu se poate admite! Este inadmisibil să se schimbe legislaţia şi sute de politicieni certaţi cu legea să se găsească cu dosarele curate. Românii, pe bună dreptate, sunt indignaţi“, a declarat Iohannis, prezent în mijlocul protestatarilor.

23 ianuarie. Preşedintele Klaus Iohannis anunţă că va demara procedurile pentru organizarea unui referendum, ca românii să spună dacă sunt sau nu de acord cu legea graţierii şi cu modificarea Codului penal. „Voi începe demersurile pentru un referendum, prin care românii vor putea să se exprime, să spună dacă sunt de acord cu acest demersuri sau nu. Fiindcă atunci când au votat, aceste teme nu s-au găsit în programul de guvernare al PSD.“, declara Iohannis la un eveniment dedicate Unirii din 1859.

31 ianuarie, ora 22.15. Ministrul Justiţiei, Florin Iordache, a anunţat adoptarea Ordonanţei 13/2017 princ are erau modificate Codul Penal şi Codul de Procedură Penală. Guvernul dezincrimina printr-o Ordonanţă de Urgenţa (OUG) care nu a fost pe ordinea de zi, abuzul în serviciu, infracţiune de care este acuzat, printre mulţi alţi politicieni, şi Liviu Dragnea. OUG a fost publicată în Monitorul Oficial la ora 01.20. Potrivit textului, o parte a ordonanţei îşi făcea deja efectele, iar o altă parte se aplica peste 10 zile. În urma anunţului, în Bucureşti, peste 15.000 de oameni au protestat în faţa Guvernului.

1 februarie. Preşedintele Klaus Iohannis îi transmite o scrisoare premierului Sorin Grindeanu în care îi cere să abroge ordonanţa de urgenţă care a modificat, în miez de noapte, legislaţia penală în favoarea infractorilor. Şeful statului atrage atenţia că această ordonanţă produce efecte negative asupra statului de drept.

2 februarie. Liviu Dragnea anuţă, după o şedinţă a Comitetului Politic Executiv, faptul că Guvernul PSD nu va retrage ordonanţele. „Guvernul a executat puterea în mod legitim, în baza votului primit de la cetăţeni. Orice încercare de subminare a activităţii Guvernului este o tentativă de destabilizării României prin mijloace mai mult sau mai puţin legale“, declara Dragnea care preciza că partidul nu va face niciun pas înapoi.

5 februarie, după-amiază. Ordonanţa de urgenţă nr. 13, care a modificat radical Codul Penal şi a scos sute de mii de oameni în stradă, a fost abrogată de Guvern. Premierul Sorin Grindeanu nu a făcut nicio declaraţie de presă după şedinţă, decizia fiind comunicată printr-un comunicat de presă.

5 februarie, seara. Aproximativ 500.000 de oameni au ieşit să protesteze în toată ţara faţă de ordonanţa care modifica legislaţia penală. În faţa sediului Guvernului s-au strâns aproximativ 250.000 de oameni.

7 februarie. Preşedintele Klaus Iohannis a mers în plenul Parlamentului şi a ţinut un discurs despre situaţia politică şi social. Acesta a criticat PSD şi Guvernul Grindeanu. Răspunsul social-democraţilor a fost ieşirea din sală în tmpul discursului.

9 februarie. Florin Iordache îşi dă demisia din funcţia de ministru al Justiţiei. Interimatul e preluat de Ana Birchall, ministrul delegate pentru Afaceri Europene.

21 februarie. Parlamentul a adoptat Legea de respingere a OUG 13 şi Legea de aprobare a OUG 14, cele două acte fiind susţinute aproape de toţi aleşii.

24 ianuarie. Klaus Iohannis a promulgat Legea respingere a OUG 13 şi Legea de aprobare a OUG 14.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările