Vă amintiţi de Bau-Bau, de Omul Negru sau de Moşu'? Copilăria fiecăruia dintre noi are, ascunsă într-un pliu, clipa de spaimă când, în faţa mâncării fără gust, a somnului de după-amiază, a spălatului de cap, argumentul suprem al părinţilor era sperietoarea magică. Înfulecam cu noduri, adormeam cu ghionturi sau plângeam cu spuma-n ochi. Iată că societatea românească pare decisă să-şi prelungească sine die copilăria. În ultimii douăzeci de ani, omul negru a fost Împăratul Roş, Ion Iliescu. De vreo trei ani, şi-a schimbat persoana, deşi şi-a păstrat domiciliul. De la starea vremii la starea naţiunii, Traian Băsescu e vinovat. E explicabil. Celui care e la butoane i se sparg oalele-n cap. Dar, atunci când vinovatul de serviciu ia asupra sa necazurile sau furia mulţimii, lucrurile se tulbură sau se-mput de-a dreptul.

Preşedintele-jucător se face vinovat de câte-n lună şi-n stele. Pe vremea purtătorului de cuvânt Emil Boc, a fost şi arbitru, şi parte, şi judecător, şi procuror, întâiul economist al ţării, medic curant şi dascăl destoinic. Numai că, acum, vorbim despre altceva, şi anume despre buna guvernare, despre trebile ţării, administraţie, dezvoltare şi chiar planuri (cincinale). În ciuda gurii sale bogate, preşedintele nu mai e la butoane. Degeaba s-a hlizit marele maestru al combinaţiilor, Viorel Hrebenciuc, la dna Andreea Paul. Preţurile au explodat, iar aici preşedintele nu a mişcat în front. Economia nu numai că nu duduie, dar se sufocă de-a dreptul. Veniturile utile, reale, exprimate în puterea de cumpărare şi în calitatea vieţii scad. N-am văzut niciun băţ cotrocean băgat în roţile usl-iste ale guvernării. Poate doar acolo unde ne jucăm de-a Justiţia să mai fi dat vântul jos câteva steaguri. Dar, dacă ne uităm cum a început primăvara şi la ce ne aşteaptă de-a lungul întregului an, parcă vine iarna.

Am râs şi am plâns pe vremea finanţistului Pogea de impozitul forfetar. Sute de mii de firmuliţe supravieţuitoare închiseseră obloanele. Obraznicii din minister s-au înfoiat în pene: „Să moară, nu merită să trăiască!“ Iată că, acum, prin reglementări care, chipurile, ar trebui să aducă la lumină economia gri, 42.000 de firme s-au declarat în insolvenţă. La o socoteală rapidă, peste 50.000 de oameni au intrat în şomaj şi nu mai contribuie cu nimic la economia naţională. şi asta în numai o săptămână! Pogea are de ce să fie mândru cu astfel de urmaşi. Nivelul insuportabil al taxelor şi impozitelor pedeliste a fost dus pe noi culmi de progres de noua putere, care chiţăie după bani, sufocând consumul.

Mai urât şi mai ridicol – apar în Parlament fetişcane care şi-au uitat inteligenţa pe pernele moi de la Bamboo şi care declară cu seninătate: „[Oamenii] să stea în ţară! Să-şi ia trei meserii şi să muncească!“ Numai un îmbuibat şi-ar putea închipui că ai ce munci (cinstit) în România. Nu, o astfel de declaraţie demnă de „Ciocu' mic“ nu vine din tabăra aroganţilor de anţărţ! Nu! O pesedistă onorabilă, o nouă şi strălucită reprezentantă a poporului umilit a eliberat, cu buzişoarele ei ţuguiate, aşa o gogomănie. Precum vedeţi, luna de miere (de fapt, anul de miere) e pe terminate. Cine îşi închipuie să fluturarea „sperietorii Băsescu“ va mai ţine de foame şi sete se înşeală amarnic! Urmează un divorţ lung şi dureros!

P.S.: Colac peste pupăză, avem o „Mişcare populară“. Halal, avem şi tichie de mărgăritar.