Aflu din presa românească faptul că radicalii maghiari îşi fac tabără într-o comună din Harghita, „apăraţi” de o grupare paramilitară.  Mai aflu că la tabăra Tabăra Tineretului Maghiar din Ardeal, finanţată de primăria Joseni şi Consiliul Judeţean Harghita, va participa şi extremistul Vona Gabor, liderul Jobbik. Pentru cine nu ştie, Jobbik este braţul politic al miliţiei paramilitare Garda Maghiară, care aduce foarte mult ca simbolistică şi obiective cu celebra SA sau “Cămăşile Brune”, miliţia paramilitară a Partidului Nazist.  Domnul Vona Gabor declară că va participa în calitate de lector la tabăra amintită. „Având în vedere că nu demult premierul nostru (Orban Viktor) a ţinut în Ardeal, la Băile Tuşnad, o prelegere unde s-au pronunţat multe, la acestea trebuie să reacţionez şi abia aştept să fiu prezent la sfârşit de săptămână la voi. O să am multe de spus. Puteţi să fiţi siguri", a transmis de liderul Jobbik.

Aşadar, înţeleg din mesajul acestui personaj că el vine în Harghita ca să-i dea replica premierului maghiar, Viktor Orban, lider controversat cu idei care sugerează uneori un blocaj mental de secol XIX.  Altfel spus, domnii aceştia se perindă prin Transilvania pentru a-şi face campanie electorală pe banii publici ai administraţiilor din România. Dacă nu ştiaţi dragi secui din Harghita, voi plătiţi din buzunarele voastre destrăbălarea electorală a politicienilor de la Budapesta. Ei vin la voi acasă o dată pe an, înjură şi instigă pe banii voştri, propovăduiesc izolarea şi sărăcia, iar apoi se întorc în pustă să chefuiască pe capitalul electoral cules abuziv de la voi din curte.

Ceea ce mi-e foarte greu să înţeleg este cum o comunitate veche, cu identitate proprie precum cea a secuilor din România, a ajuns în situaţia tristă de a fi o simplă masă de manevră în jocurile electorale ale politicienilor de la Budapesta? După ce secole la rând secuii au rezistat în faţa presiunilor regilor maghiari de a-i subjuga, iată că sub conducerea unor elemente radicale controlate din capitala Ungariei, secuii înclină steagul.

În copilărie, în faţa blocului mă jucam şi cu copii români şi cu copii maghiari. Cea mai bună prietenă a mamei mele era o unguroaică, o femeie bună la suflet. De aceea, mi-e tare greu să înţeleg. Oare chiar atât de puternică să fie această propagandă absurdă a falsei persecuţii etnice aţâţată de diverşi radicali cu mintea tulbure? Oare chiar să acopere cu totul ideea luminată că în secolul XXI mişcarea, colaborarea, comunicarea, contactul, iar nu izolarea, autosificienţa şi exclusivismul radical sunt căile pentru o viaţă mai bună? Şi pentru secui, şi pentru români şi pentru maghiari. În linii mari, UDMR pare că a înţeles până acum aceste lucruri şi joacă deocamdată o carte raţională, ţinându-se departe de extremişti. Asta e bine.

Singurul lucru care mă îngrijorează este că această otravă provoacă pe termen mediu şi lung mai ales sărăcie, foarte multă sărăcie.

Ideologia Jobbik este una retrogradă şi penală pe teritoriul Ungariei, al României, al întregii Uniuni Europene. Înţeleg că nu trebuie să-i victimizăm prea tare pe extremişti pentru că le-am da inutil apă la moară. Însă veninul pe care îl împrăştie se răspândeşte. Încet şi sigur. Cu toate acestea, singurul lucru care mă îngrijorează este că această otravă provoacă pe termen mediu şi lung mai ales sărăcie, foarte multă sărăcie. Cu tot răul pe care îl aduce ea în relaţiile dintre oameni, comunităţi şi naţiuni.