UPDATE: Urangutanii mă confirmă plenar: senatorii au respins joi cererea Parchetului de a autoriza urmărirea penală a lui Varujan Vosganian. Klaus Iohannis îşi exprimă dezamăgirea şi-şi păstrează calmul.

  Valeriu Zgonea şi Călin Popescu Tăriceanu au fost primii care au făcut un gest lipsit de eleganţă, atunci când au programat circul cu ridicarea imunităţilor Elenei Udrea imediat după discursul preşedintelui Iohannis din Parlament. Era la mintea cocoşului că presa se va duce după fentă şi, prin urmare, mesajul preşedintelui a căzut între vagoane şi a rămas într-o nemeritată uitare. Şi e păcat, pentru că a fost un discurs realmente consistent, chiar dacă unii l-au catalogat drept plictisitor.

Acum două săptămâni, îmi exprimam o oarecare nemulţumire asupra faptului că, după ce s-a consultat cu partidele pe seama agendei legislative imediate, preşedintele Iohannis nu a exprimat niciun punct de vedere asupra unor chestiuni de mare interes, cum ar fi, bunăoară, modalitatea de alegere a primarilor şi a preşedinţilor de Consilii Judeţene. Cred că m-am pripit: preşedintele a făcut-o în discursul de luni - şi probabil că după năvalnicul Băsescu, va trebui să ne obişnuim că noul preşedinte are un stil mult mai aşezat şi mai instituţional de a-şi exprima punctele de vedere.

Iată ce a spus Klaus Iohannis: „Noi, întreaga clasă politică trebuie să reflectăm la rece dacă alegerea dintr-un singur tur de scrutin a preşedinţilor de Consilii Judeţene sau a primarilor a fost o decizie oportună sau nu, dacă a adus administraţia mai aproape de cetăţean sau nu, dacă a făcut-o mai responsabilă, mai reprezentativă, mai transparentă sau nu”. Nu se putea imagina un mod mai lipsit de contondenţe, dar şi de echivoc de a spune că scrutinul într-un singur tur e o soluţie proastă. Şi totuşi, a doua zi, în Comisia de Cod Electoral, PSD şi-a impus punctul de vedere: primarii vor fi aleşi tot într-un singur tur de scrutin.

Klaus Iohannis a ridicat şi problema abuzului de ordonanţe de urgenţă ale Guvernului şi a adăugat, referindu-se la ordonanţa traseiştilor: „Ridic această problemă în contextul în care pe agenda consultărilor mele cu partidele politice s-a aflat şi nefericita Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului nr. 55/2014. O decizie luată la nivel de Guvern, într-un context la care nu doresc să mă mai refer, s-a întors acum ca un bumerang asupra Parlamentului şi a creat o situaţie juridică aproape imposibil de rezolvat”. Nu se putea imagina un cuvânt mai puţin ameninţător decât “nefericita” pentru o decizie absolut scandaloasă a Guvernului. Şi totuşi, a doua zi, ordonanţa a fost aprobată tacit, întrucât Camera Deputaţilor a refuzat să o respingă şi să o pună în accord cu decizia Curţii Constituţionale – ceea ce ar fi însemnat ca aleşii locali care au migrat într-o proporţie covârşitoare către PSD să-şi piardă mandatele.

Aceste două exemple, survenite chiar a doua zi după discursul preşedintelui, sunt o manifestare făţişă, sfidătoare chiar, a ceea ce Klaus Iohannis acuza ca fiind „electoralism” – şi anume „să gândeşti măsuri şi sisteme de vot de natură să maximizeze câştigul electoral al unui partid sau al altuia într-un moment dat”.

Nu-mi dau seama dacă Klaus Iohannis chiar a crezut că va ieşi ceva bun din parteneriatul pe care l-a propus Parlamentului. Răspunsul Parlamentului ar trebui să-i spună că şi-a făcut iluzii în zadar şi rămâne să aşteptăm cum va riposta preşedintele, aşa aşezat şi instituţional cum îi şade în obicei. Poate nu vom vedea prea curând un alt fel de a face politică, dar cu siguranţă vom vedea un alt fel de luptă politică.