În acelaşi timp, suntem martorii şi unui nou val românesc pan-industrial, exemple de succes fiind start-up-urile româneşti UiPath (ajuns acum la stadiul de decacorn, fiind evaluat la peste 35 de miliarde de dolari) şi Elrond (declarat recent unicorn, chiar dacă în lumea monedelor virtuale totul este mult mai volatil). Creativitatea, dar şi ambiţia şi perseverenţa românilor îşi spun cuvântul, şi astfel vedem poveşti de succes în mai multe domenii. În România, întrebarea esenţială rămâne dacă se poate face primăvară chiar cu mai multe flori.

În 2018, anul centenarului, România a ratat şansa să transforme un simbol în ceva concret, care să genereze rezultate şi să aducă o imagine îmbunătăţită şi o influenţă sporită ţării. De aceea, avem acum şansa de a pune bazele unui deceniu care să consacre un Nou Val Românesc, pan-industrial, care la rândul său va influenţa România în cel puţin două feluri. În primul rând, va energiza şi motiva populaţia de acasă, va creşte mândria naţională pozitivă şi patriotismul sănătos. Putem aşadar porni un cerc virtuos, în care exemplele de “aşa da!” şi “se poate şi la noi” se multiplică şi se încurajează reciproc. În al doilea rând, vorbim şi de efectul pe plan internaţional, de creşterea influenţei României la nivel global şi regional, pentru că, de facto, acest efort se poate traduce într-o campanie de şarm şi imagine pe plan extern.   

În momentul de faţă, clasa politică nu se pune de acord asupra unei campanii generale pentru imaginea României. La nivel global, asistăm şi la o competiţie legată de revenirea economică şi rata de vaccinare, precum şi de management al crizelor cauzate de Covid-19. Ţări care au reuşit să gestioneze situaţia mai bine au câştigat prestigiu internaţional. De exemplu, într-un clasament global al “soft power” din 2021, Germania a urcat pe primul loc de pe locul doi anul trecut, iar Noua Zeelandă pe locul 16, fiind pe locul 22 în 2020. Ambele ţări, s-ar putea argumenta, au avut un răspuns eficient împotriva pandemiei. România, în comparaţie, se clasează pe locul 57, decăzând de pe locul 52 pe care îl ocupa în 2020. N-am trecut foarte bine prin 2020, se vede.

De asemenea, există ţări, în principal din Asia, care desfăşoară “campanii de întinerire naţională”. În acest sens, China şi-a anunţat ambiţiile economice pe care vrea să le îndeplinească până în 2049. Dar astfel de campanii sunt desfăşurate şi puse în acţiune de către autorităţi, la nivel central. Nu doar în state autoritare vedem astfel de campanii, ci şi în democraţii, cum ar fi şi campaniile centrate pe atragerea diasporei înapoi în ţară, care au ca scop promovarea turismului, atragerea investiţiilor şi crearea acelui cadru care să facă avantajele unei naţiuni să se potenţeze.

În România, sectorul privat şi societatea civilă nu pot aştepta un proces de reînnoire naţională care să vină de la partea politică şi guvernamentală, pe modelul “top-down”. Din contră, ar trebui să se unească, să lucreze împreună şi să dezvolte un model “bottom-up”, prin crearea unui nou val pan-industrial. În acest sens, ne putem folosi de mijloacele diplomaţiei culturale şi corporatiste pentru a dezvolta imaginea ţării.

Diplomaţia culturală joacă un rol important în multe campanii de imagine şi în crearea unui brand naţional. În Coreea de Sud, K-Pop are o importanţă deosebită în proiectarea unei imagini favorabile peste hotare. BTS, o formaţie din Coreea de Sud, este de departe un instrument remarcabil pentru a creşte puterea “soft” a ţării. Membrii formaţiei au ajuns să susţină discursuri la ONU şi să fie pe prima pagină a revistei Time – Next Generation Leaders. În acelaşi mod, cultura anime din Japonia, Bollywood din India, precum şi alte exemple, ajută la consolidarea unei imagini de ţară. Până şi ce este considerat la început imagine negativă (a se vedea exemplul Kazakhstan-ului şi preluarea sintagmei Very nice de la Borat ca şi slogan oficial de turism) poate fi folosit în marketing (cu cap, depinzând de circumstanţe). Diplomaţia culturală poate cuprinde nu doar muzică şi filme, ci şi diplomaţie culinară sau educaţională, în funcţie de punctele tari ale ţării. România este deja cunoscută prin rezultatele industriei sale cinematografice, dar ce s-ar întâmpla oare dacă ea ar fi cultivată sistematic, vocea regizorilor şi producătorilor ascultată, iar resursele aliniate cu obiectivele?

Sectorul privat poate avea, de asemenea, un impact important. Întreprinderile cheltuiesc mai mulţi bani pentru comunicare decât o fac multe guverne şi joacă un rol ca actori nestatali în diplomaţia publică, ce ajută la definirea reputaţiei şi a imaginii ţării lor de origine. De asemenea, a investi în imaginea ţării de origine poate aduce beneficii sporite business-urilor. Angajarea în activităţi care susţin o cauză apreciată de audienţă, care dau dovadă de corporate social responsibility, precum şi eforturile de diplomaţie corporativă, pot aduce profit afacerilor şi îmbunătăţi propria lor reputaţie. Diplomaţia afacerilor (business diplomacy) se referă de obicei la eforturile diplomatice pe care companiile le realizează cu strictul obiectiv de a se ajuta pe sine, de a creşte profiturile. În schimb, diplomaţia corporatistă (corporate diplomacy) se diferenţiază de prima, deoarece înglobează activităţile în interes propriu cu puterea şi capacitatea companiilor de a aborda preocupări sociale şi politice mai largi şi recunoaşte faptul că business-urile globale afectează percepţiile ţărilor cu care sunt asociate. 

În România, societatea civilă şi sectorul privat pot colabora pentru a-şi uni forţele şi a promova ţara, atât intern, cât şi extern, iar rezultatele vor fi benefice pentru toţi. De exemplu, Vibe Israel este un ONG care, conform reprezentanţilor acestuia, energizează şi inspiră următoarea generaţie şi valorizează strategiile de branding de ţară pentru a construi o imagine pozitivă a statului Israel. Viziunea este că o asemenea misiune (de a îmbunătăţi imaginea ţării) nu se poate realiza doar de o singură organizaţie sau de un minister, iar atunci aduce împreună mai multe părţi care pot avea un impact.

Avem şi noi nevoie de o astfel de viziune, şi atunci, dincolo de politic, un Nou Val Românesc, pan-industrial, poate pune acum bazele pentru succes reputaţional internaţional.

Articol adaptat în limba română din cartea Global Europe and Global Romania as Crisis Solutions, care va fi publicată în 2021