Eroare. Individul cu pricina nu a fost decât o unealtă josnică, un profitor al puterii comuniste pe care a trădat-o în clipa în care a simţit că se scufundă corabia. O canalie în cel mai pur şi categoric sens al cuvântului.

Iată, în ajunul Crăciunului a fost lansat un nou număr al revistei Evenimentul istoric, un sub-produs jurnalistic al echipei de la cotidianul Evenimentul zilei, echipă aflată în solda lui Dan Andronic. Insul care urmează la milimetru modelul mentorului său întru batjocorirea meseriei de gazetar, Ion Cristoiu, slujind şi el precum pretinsul “maestru” pe cel care plăteşte mai bine. Autoiluzionându-se şi unul, şi celălalt că ar fi reîncarnări ale lui Stelian Popescu. Din nou. Nu sunt decât nişte condeieri de mâna a doua. Şi mercenari de presă. Cristoiu ia bani şi de la casieria PSD deschisă de acesta în TVR-ul dus spre dezastru de numita Gradea Doina.

Revistuţa în cauză trebuia promovată şi cine putea să o facă mai bine decât Realitatea tv. Un post de televiziune care, de multă vreme, se îndeletniceşte că omagierea criminalilor Securităţii. Îndeosebi cu ridicarea de statui unui ticălos de talia lui Iulian Vlad.

Pare-se că atât Realitatea, cât şi imundul Evenimentul zilei se pregătesc să îl reabiliteze şi pe Ceauşescu. Au făcut-o chiar în cursul sus-menţionatei emisiuni în care şi-a mai probat o dată lipsa cronică a talentului jurnalistic policolorul domn Octavian Hoandră. Premiat recent de A.P.T.R., afacerea de familie a cuplului Lucia Hossu-Longin-Dan Necşulea. Alţi mercenari, alţi revopsiţi de nenumărate ori din ianuarie 1990 încoace.

Dan Andronic a mai pus la cale o ticăloşie. În cursul emisiunii cu pricina a dat citire unui fragment dintr-un editorial de acum 40 de ani al legendarului director al Europei Libere, Noel Bernard. Lăsând impresia că marele gazetar ar fi fost admiratorul necondiţionat al dictatorului de la Bucureşti.

Iată fragmentul citat de Dan Andronic, aşa cum poate fi el găsit în cartea Aici e Europa Liberă, apărută postum, mai întâi la Editura Ion Dumitru din München, în îngrijirea Ioanei Măgură-Bernard:

„Indiferent de sentimentele pe care le încerci faţă de personalitatea complexă a d-lui Nicolae Ceauşescu, cert este că e vorba de un om politic ieşit din comun, care şi-a pus amprenta pe viaţa politică a ţării şi a jucat un rol important, atât în relaţiile dintre naţiuni, cât şi în cele dintre partidele comuniste”.

Pentru repunerea în drepturile lui fireşti a adevărului, sunt necesare o seamă de precizări. Le fac în cele ce urmează.

1.    Editorialul cu pricina a fost rostit de Noel Bernard la data de 27 ianuarie 1978. În contextul în care “de două săptămâni încoace, presa şi Radioteleviziunea Română revarsă asupra dumneavoastră un adevărat potop de elogii şi omagii aduse preşedintelui ţării, cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani”.

2.    Editorialul lui Noel Bernard reprezenta încă o filă pe care marele director al Europei Libere în limba română a scris-o în vastul lui demers de demascare a cultului personalităţii Dictatorului. Noel Bernard nu a fost nici sovietolog, nici kremlinolog. A fost doar un gazetar. Însă nu unul oarecare. S-a numărat printre primii care au observat şi denunţat cultul personalităţii lui Ceauşescu. Care a început îndată după august 1968 şi a cărui prim moment de mare indecenţă s-a manifestat cu ocazia aniversării lui Ceauşescu din ianuarie 1973. “Loc de memorie”, cum ar spune Pierre Nora, evaluat ca atare de istoricul Adrian Cioroianu în cartea lui Ce Ceauşescu qui hante les Roumains.

3.    La data la care Noel Bernard scria şi vorbea editorialul care în carte poartă titlul revelator Domnia domnului Ceauşescu începuse să se aleagă praful şi pulberea din bruma de prestigiu internaţional al lui Ceauşescu. Vizita de pomină la Washington din 1979, la invitaţia preşedintelui Carter, vizită despre care Noel Bernard a vorbit îndelung şi aplicat de la microfonul Europei Libere, a însemnat momentul în care măştile au început să cadă definitiv. În care a început dezvrăjirea.

4.    În editorialul cu pricina, directorul Europei Libere scria: “...bilanţul acestei personalităţi complexe şi ieşite din comun are o serie de părţi pozitive şi negative. Dovada cea mai bună că, din perspectivă românească, părţile negative precumpănesc este faptul că majoritatea figurilor culturale marcante au evitat să cânte în corul laudelor şi elogiul laudelor din ultimele zile”. Câteva pasaje mai înainte acelaşi Noel Bernard nota: “Dl. Ceauşescu s-a identificat, pe plan intern, cu o politică de sacrificii pentru poporul român cu scopul unei dezvoltări industriale galopante”.

5.    Noel Bernard murea, în condiţii tragice, din cauza unui cancer la plămâni, la data de 23 decembrie 1981. Editorialele succesorului său la conducerea Departamentului Românesc al Europei Libere, istoricul Vlad Georgescu, editoriale reunite în cartea România anilor 80, arată unde a dus “politica de sacrificii pentru poporul român”. De moartea, mai întâi, a lui Noel Bernard, mai apoi de aceea a lui Vlad Georgescu (decedat din cauza unei tumori la creier la data de 13 noiembrie 1988) pare-se că se face vinovată Securitatea. Instituţie pe care a slujit-o din condiţie cheie insul pe nume Vlad Iulian pe care îl elogiază într-un duet grotesc Evenimentul zilei şi Realitatea tv. Dar şi Academia Română prin discursul descalificant al vicepreşedintelui său, profesorul Răzvan Theodorescu. 

O blasfemie!

Text apărut concomitent pe blogurile adevărul.ro şi pe site-ul contributors.ro