Diferenţa dintre Victor Ponta şi contracandidatul Klaus Iohannis, cel care a câştigat alegerile, a fost lipsa unor valori care să creeze intensitate. Acele valori au fost reprezentate în trecut de Ion Iliescu care şi-a cîştigat alegătorii prin discurs ideologic. Nici el nu a fost chiar de stânga iar unii alegători tocmai asta reproşează PSD. Nu pot susţine această afirmaţie decât prin exemplul anedoctic al unui prieten din clasa de jos care a votat în 16 noiembrie anti PSD pentru că, în opinia lui, acest partid în primele mandate ale lui Ion Iliescu a distrus industria de stat şi a vândut pe nimic avuţia poporului. Iată un caz în care Ion Iliescu e antipatizat nu pentru că ar fi comunist, ci pentru că nu a fost destul de comunist.

Ion Iliescu a fost acuzat în PSD că ar fi comunist şi marxist şi că de aceea PSD a pierdut alegerile. În stradă s-a strigat într-adevăr Jos comunismul dar cine sunt cei care au făcut-o şi de ce? Dacă ne uităm din nou pe structura votului, ceea ce PSD refuză să facă, liderii PSD vor descoperi că populaţia care l-a scos pe Klaus Iohannis preşedinte este cea între 18 şi 30 de ani printr-o mobilizare fără precedent în istoria post revoluţionară a României. Aceeaşi populaţie a manifestat în stradă împotriva unei situaţii, împiedicarea românilor din diaspora să voteze, pe care ei au perceput-o ca fiind practică autoritaristă, deci comunistă.

Poate că ar merita un studiu aprofundat ce înţeleg tinerii care au strigat jos comunismul şi care nu sunt legaţi prin experienţe de viaţă de regimul autoritarist de tip comunist de dinainte de 1989 ori de administraţia iliesciană de după Revoluţie, prin comunism. Empiric însă, pe baza manifestărilor lor în reţelele online şi offline, comunismul la care se referă ei nu este conotat ideologic, ci se referă la un set de practici politice pe care ei îl consideră autoritarist, punând semnul egalităţii absolute între autoritarism şi comunism.

Şi în 2012 în Piaţa Universităţii s-a strigat Ceauşescu nu fi trist că Băsescu-i comunist şi Jos comunismul cu trimitere la Traian Băsescu, exponentul neoliberalismului românesc! Şi asta pentru că Traian Băsescu, abuzând de putere, a determinat demisia tehnocratului Raed Arafat. În stradă s-a protestat cu Jos comunismul şi împotriva proiectului legii sănătăţii care privatiza sistemul de sănătate, deci împotriva unei legi de dreapta, pe care Traian Băsescu încerca să o impună prin politica pumnului în masă, percepută ca autoritaristă, deci comunistă.

Comunismul acuzat de tineri este un fel discreţionar de-a face politică, abuzând de putere şi încălcând regulile democratice şi se aplica oricărui politician, din orice parte a spectrului politic. Autoritarismul PSD şi neofeudalismul manifestat prin baronatele locale ale partidului aflat astăzi la putere au dus la pierderea alegerilor de către Victor Ponta şi nu marxismul lui Ion Iliescu, aşa cum cred Ioan Rus şi Sebastian Ghiţă. Acesta, marxismul lui Iliescu, este o critică venită din partea alegătorilor care se identifică cu dreapta şi care cred că PSD a rămas partidul succesor al PCR şi că politicile de redistribuire sunt comuniste. Dar nu acest electorat i-a adus victoria lui Klaus Iohannis, ci primul. 

Un fapt ar trebui să fie clar la PSD şi nu este. Orientând partidul spre dreapta, aşa cum vor Victor Ponta, grupul de la Cluj şi Sebastian Ghiţă, PSD va intra în competiţie cu partidele percepute ca fiind de dreapta. Atunci alegătorii vor opta în mod natural pentru unul dintre cele din urmă şi nu pentru un partid social-democrat care se pretinde de dreapta, adică pentru ceea ce ei cred că ar fi originalul, nu pentru copie.

Greşeala PSD a fost că a plecat să culeagă voturi din dreapta spectrului politic abandonând potenţialii alegători de stânga. În loc să practice un discurs în care alegătorii de stânga să se recunoscă şi cu care să se autoidentifice, aşa cum a făcut Traian Băsescu cu alegătorii de dreapta în timpul austerităţii, PSD s-a prezentat în alegeri ca un partid fără valori. Ceea ce trezeşte emoţie şi creează intensitate sunt cauzele şi ideile. PSD n-a avut nici una, nici alta.