Victor Ponta, Călin Popescu Tăriceanu, Dan Diaconescu, Corneliu Vadim Tudor, Teodor Meleşcanu şi Gheorghe Funar au primit suficiente voturi cât să fi câştigat alegerile din primul tur. Voturile din turul doi nu se vor împărţi pe criteriul stânga – dreapta ci pe criteriul partidei naţionale contra Klaus Iohannis. Singura şansă a lui Klaus Iohannis de a răsturna această situaţie e să mobilizeze un procent suficient de mare dintre cei care nu au votat în primul tur. Şansele sale sunt minime pentru că a dovedit, împreună cu echipa sa, că nu înţelege jocul politic şi strategia electorală. Cei care l-au votat în primul tur sunt fie anti-Ponta, fie atraşi de non-combatul său interpretat sub forma unei eleganţe nespecifice actualei clase politice. Potenţialul său de creştere nu e de neglijat, dar forţa sa de convingere pare extrem de limitată.

Ca să se petreacă ceva ieşit din comun şi care să schimbe fundamental numărătoarea, Klaus Iohannis ar trebui să se dea de trei ori peste cap şi să capete vitalitatea lui Ştefan cel Mare, determinarea lui Mihai Viteazul şi viziunea politică a Brătienilor. Doar o minune îl mai poate salva.

Campania lui Klaus Iohannis a fost greşită cap coadă fiind structurată pe concepte de nişă, nesustenabile şi lipsite de importanţă electorală. Accentul complet pus pe normalitate presupunea că naţiunea e în pragul revoltei şi că disputa Ponta – Băsescu este suficientă pentru construcţia identitară a lui Klaus Iohannis. Ce a propus echipa de campanie de la ACL este o prostie fără margini şi o imposibilitate practică. Nu poţi câştiga alegerile cu un concept pur teoretic, oricât de automatizat îţi arată candidatul, pentru că dacă această idee ar funcţiona atunci am putea vota nestingheriţi un robot, nu am mai avea nevoie de oameni.

Mitologia sibiană a neamţului providenţial a fost suficientă pentru Ardeal, dar a eşuat lamentabil în restul ţării. Exemplul lui Carol I, folosit pentru a susţine din tuşe imaginea lui Klaus Iohannis, este o suprapunere greşită şi lipsită de temei social. Carol I a devenit rege pentru că o elită limitată numeric şi nesupusă unui proces electoral a decis să aleagă un prinţ european care să conducă o Românie inexistentă la acel moment. Astăzi, o comunitate locală poate să se sature de liderii tradiţionali şi să opteze pentru un străin, chiar şi la nivel simbolic. Să crezi că acelaşi procedeu poate fi aplicat la scara întregii naţiuni şi să aştepţi să te confirme votul, fără nicio acţiune concretă, este suicidal.

Campania ACL a fost lipsită de orice viziune. Merită să intre în manualele de comunicare politică pentru cea mai slabă şi neprofesionistă campanie făcută vreodată de un candidat cu şanse reale de victorie. Klaus Iohannis a evitat, parcă special, să se identifice cu vreo temă opozabilă lui Victor Ponta, iar atunci când a făcut-o a fost neconvingător şi parcă presat de opinia publică. Nu ştim nici acum cine e Klaus Iohannis, ce vrea de la noi, ce vrea să facă cu ţara şi de ce vrea el să fie Preşedinte, dincolo de destinul său personal. Au jucat pe o singură carte, imaculata fiinţă politică a lui Klaus Iohannis, această Fata Morgana pe care o aştepta electoratul şi care la nevoie e şi un fel de Fecioară intangibilă şi neprihănită care se supără şi se retrage în sine ori de câte ori oamenii răi şi nepoliticoşi spun lucruri urâte despre el şi familia sa.

Şi, ca portretul negativ al celui care nu a mişcat un deget ca să îl învingă pe Victor Ponta să fie complet în micimea campaniei sale, a reuşit să facă suficiente declaraţii lipsite de sens politic şi care i se vor întoarce împotrivă în turul doi. Aroganţa de a declara, fără nicio logică şi susţinere, că nu va negocia cu Elena Udrea şi Monica Macovei, pentru turul doi, se va simţi la vot. Cei care le-au votat pe cele două nu îl vor vota niciodată pe Victor Ponta. Poate câteva cazuri izolate care vor vota din răzbunare, dar problema majoră rămâne lipsa lor de motivaţie în a veni şi a vota cu Klaus Iohannis. Declaraţiile neinspirate şi vădit arogante au fost făcute atunci când candidatul ACL era sub impresia propriei apariţii mesianice. Acum, dacă va negocia ceva cu Elena Udrea sau Monica Macovei o va face cu cel puţin un genunchi în pământ.

Să fim realişti, Klaus Iohannis rămâne răul cel mai mic şi după votul de duminică. În mod ironic şi pervers, Victor Ponta promovează în continuare un mesaj de împăcare naţională, linişte şi unitate, dar din scrâşnetul dinţilor săi se aude frustrarea care a început cu înfrângerea lui Adrian Năstase şi teoria celor două Românii inventată după de a pierdut în faţa lui Traian Băsescu. Cu Victor Ponta la Cotroceni vom avea un dezastru simbolic la scară naţională. Nu vom avea doar două Românii, vom fi fiecare cu a lui, gravitând în jurul României lui Victor Ponta.

La cum s-a desfăşurat votul din diasporă e suficient ca să îi îndepărteze de ţară, pentru o perioadă lungă de timp, pe românii din străinătate. Când eşti împiedicat de ţara ta să votezi, contractul simbolic cu naţiunea se anulează. Diferenţele semnificative dintre votul Ardealului şi cel din Moldova şi Muntenia vor contribui din nou, cu şi mai mare semnificaţie, la îndepărtarea transilvănenilor de miticii din Regat. Cei de dreapta nu îl vor accepta niciodată pe Victor Ponta Preşedinte şi oricât de mult ar vorbi el despre România tuturor, mai multe şanse sunt ca un dinamovist să se bucure de victoria Stelei, decât ca un macovist să îl salute cu respect.

Nu cred în forţa lui Klaus Iohannis de a îndrepta situaţia. E slab, e nemotivat, nu are nicio strategie şi vorba susţinătorilor săi: nu are nimic de pierdut. Ce nu a înţeles Klaus Iohannis despre funcţia de Preşedinte este valoarea puternic simbolică a scaunului de la Cotroceni. Oricât de mult l-ar îngrădi Constituţia pe cel care este Preşedinte, în momentele cele mai dificile, românii nu se vor încolona în spatele Primului Ministru sau al Preşedintelui Senatului.

În continuare, Şeful Statului va sta la Cotroceni iar Klaus Iohannis nu dă semne că pricepe această realitate care transcede orice calcul electoral.

După cum arată situaţia, la cum se însumează cifrele şi la câtă energie şi vitalitate au arătat Klaus Iohannis şi ACL până acum, singura soluţie ca neamţul din Sibiu să câştige e dacă îl facem noi cu forţa Preşedinte. Să sperăm că ghinionul lui nu va fi şi ghinionul nostru.