Ipocrizia PLUS. Cioloş îl atacă pe Cîţu, deşi a luat aceeaşi măsură pe vremea când era premier, în cazul revocării ministrului Culturii de la acea vreme

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Pe vremea când era prim-ministru, Dacian Cioloş s-a confruntat cu o situaţie aproape în oglindă cu cea a revocării lui Vlad Voiculescu de acum. FOTO: Facebook/ Dacian Cioloş
Pe vremea când era prim-ministru, Dacian Cioloş s-a confruntat cu o situaţie aproape în oglindă cu cea a revocării lui Vlad Voiculescu de acum. FOTO: Facebook/ Dacian Cioloş

Deşi zilele acestea îl critică pe actualul premier Florin Cîţu pentru demiterea lui Vlad Voiculescu de la Ministerul Sănătăţii, Dacian Cioloş s-a confruntat cu o situaţie similară când se afla la conducerea Executivului. Actualul preşedinte PLUS a fost nevoit să îl demită din funcţie pe unul dintre miniştrii săi după ce acesta i-a pus la îndoială autoritatea premierului şi nu a gestionat cum se cuvine problemele ce vizau propriul portofoliu.

Criza de pe scena politică din ultimele zile, formată în jurul demiterii lui Vlad Voiculescu, decizie pe care Dacian Cioloş o critică vehement, poate fi asemănată cu plecarea lui Vlad Alexandrescu din echipa lui Cioloş, premier la acea vreme. 

În urmă cu cinci ani, în mai 2016, situaţia controversată se contura pe fondul unui scandal la Opera Naţională, după ce ministrul Culturii Alexandrescu a dovedit că este depăşit de situaţie. Problemele au apărut în urma neînţelegerilor dintre corpul de balet al ONB, în frunte cu coregraful Johan Kobborg şi fosta conducere a instituţiei de cultură, dirijorul Tiberiu Soare, aminteşe B1.ro.

În doar câteva săptămâni ministrul Culturii la acea vreme, Vlad Alexandrescu, a schimbat nu mai puţin de patru directori ai Operei: George Călin, Tiberiu Soare, Vlad Conta şi din nou George Călin. Acesta din urmă a fost demis din nou de ministru, la solicitarea angajaţilor operei, care au protestat faţă de repunerea în funcţiea unui manager acuzat de corupţie. Pe fondul incapacităţii ministrului de a găsi soluţii potrivite pentru acest blocaj, o adevărată criză risca să se declanseze la nivelul Guvernului, motiv pentru care Dacian Cioloş a decis să intervină. 

Iniţial, acesta a făcut presiuni pentru ca Vlad Alexandrescu să renunţe la mandatul de ministru, acuzându-l că nu poate controla oficialii din subordine. Într-o primă fază, Vlad Alexandrescu şi-a anunţat demisia  acuzând că a întâmpinat o „rezistenţă opacă la schimbarea structurală pe care a încercat să o iniţieze, să o dezvolte şi să o pună în practică în instituţiile de cultură din România”.

Acesta şi-a retras însă demisia după ce mai multe grupuri de susţinători ai săi s-au mobilizat pe reţelele sociale şi au organizat proteste de susţinere, fapt ce a transformat conflictul dintre Vlad Alexandrescu şi Cioloş într-o problemă gravă pentru întregul guvern tehnocrat. Pentru că problemele de la Operă au continuat, dar şi pentru că autoritatea lui Dacian Cioloş începea să fie pusă la îndoială tot mai mult, premierul a trimis în cele din urmă către Cotroceni cererea de revocare a lui Vlad Alexandrescu din funcţia de ministru al Culturii. 

 „Nu am să revin asupra acestei demiteri, pentru că modul în care un ministru operează şi reacţionează într-o situaţie de criză cum este cea de la Opera din Bucureşti este decisiv pentru capacitatea şi credibilitatea sa de a-şi gestiona domeniul şi de a soluţiona ulterior situaţii similare într-un mediu profesional cum este cel al culturii” a justificat Cioloş.

Demiterea ministrului: în ambele cazuri picătura care a umplut paharul

La fel ca în cazul revocării lui Vlad Voiculescu, momentul demiterii a fost de fapt picătura care a umplut paharul. Anterior crizei de la Operă, ministrul Culturii de la acea vreme, Vlad Alexandrescu, s-a confruntat cu o furtună mediatică, stârnită de multe momente controversate, în care a dovedit că nu este pe aceeaşi lungime de undă cu premierul. De multe ori Cioloş părea că este pus în faţa faptului împlinit.

Printre măsurile adoptate de ministrul Culturii, fără a merge la pas cu premierul, se numără subscripţia publică pentru „Cuminţenia pământului” sau cu decizia de a iniţia demersuri pentru ca Roşia Montană să devină un sit UNESCO. Ambele măsuri promovate de ministrul Culturii au generat numeroase controverse şi dezbateri aprinse în societate. 

Fond comun între cazul Alexandrescu şi cazul Voiculescu

Cele două situaţii au un fond comun, anume lipsa unei comunicări solide între ministru şi premier, dar şi subminarea autorităţii celui din urmă. Deşi astăzi Dacian Cioloş şi membrii partidului său îi sunt solidari lui Vlad Voiculescu, săptămâni la rând fostul ministru al Sănătăţii nu a atins aşteptările premierului. Până să ajungă la un conflict direct cu premierul Florin Cîţu, Vlad Voiculescu a dat semne că nu poate să gestioneze cel mai important minister în contextul pandemiei, cel puţin la nivel de imagine, şi că nu are autoritate asupra celor din subordinea sa.

Un caz reprezentativ este scandalul generat de transformarea Spitalului „Foişor” din Capitală în unitate destinată pentru tratarea pacienţilor COVID-19. Popularitatea medicatică a imaginilor cu pacienţii non-COVID evacuaţi la o oră târzie, unii dintre ei fiind pe targă, a explodat. Abia după două zile de la eveniment ministrul Sănătăţii a ieşit public şi a făcut o declaraţie de presă unde a transmis că i-a sunat personal pe toţi pacienţii externaţi de la Foişor.

Deşi evacuarea putea începe vineri chiar înainte de prânz, managerul ar fi tras de timp şi a început-o la orele serii, într-un haos generalizat. De menţionat faptul că Spitalul Foişor nu se află în subordinea Ministerului Sănătăţii, ci a ASSMB - Primăria Capitalei. Managerul spitalului a refuzat transferul pacienţilor non-COVID o zi întreagă, iar transferul a început abia seara, după ce Raed Arafat l-a sunat pe premierul Florin Cîţu, iar acesta pe primarul Nicuşor Dan.

Politică



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite