Încă nu am primit explicaţii pentru prezenţa lui Dan Mihalache la Cotroceni, dar Iohannis nu simte nevoie să dea vreuna. Ca să uităm de Mihalache, ni l-a adus pe Mihai Răzvan Ungureanu, o altă tânără speranţă a politicii eşuată lamentabil şi care poate fi orice, mai puţin schimbarea în numele căreia a câştigat Iohannis alegerile. Nicio explicaţie despre legea securităţii cibernetice, doar fenta executată de la distanţă prin care PNL atacă legea la Curtea Constituţională, departe de implicarea noului preşedinte. Nimic despre respingerea legii votului prin corespondenţă cu votul aproape unanim al Parlamentului, cu PNL la pachet cu tot. 
 
Mă tem că strategia preşedintelui-fentator dă roade. Dacă nu se explică, Iohannis nici nu poate fi tras la răspundere. În general, alţii fac şi desfac, aşadar el nu este vinovat. Pe acelaşi principiu, nu doar că vom savura prezenţa valului de schimbare reprezentat de Mihalache şi de MRU la Cotroceni, o ironie amară a lucrului bine făcut, dar vom avea, la un moment dat, şi un Guvern nou, dar mai ales înnoitor, cu Blaga şi cohorta de baroni foşti PDL călare pe ministere şi bani. Din nou, Iohannis va găsi o fentă prin care el nu va da explicaţii, aşadar nici nu va avea vreo responsabilitate.
 
Bănuiesc că nimeni nu a ştiut că lucrul bine făcut al lui Iohannis va fi fenta, executată perfect până la zăpăcirea publicului alegător.
 
Cât despre minunăţia de purtător de cuvânt de la Cotroceni, aceasta a fost deja taxată suficient chiar de internauţii cu care comunică direct pe facebook ca să nu mai fie mare lucru de adăugat. 
 
Singurul lucru real pe care l-am aflat până acum de la Iohannis, şi asta din presa străină, este că el ne doreşte să-l avem 10 ani la Cotroceni şi că speră ca Guvernul PSD să nu mai dureze mult. Şi eu sper ca Guvernul PSD să plece, dar nu pentru a fi înlocuit de caracatiţa PDL-PNL, adică de greii care aşteaptă iarăşi să se vadă cu sacii în căruţă ca să facă ce ştiu ei mai bine.
 
În rest, România e pe calea lucrului bine făcut, ştim că preşedintele îşi va petrece Revelionul lângă Sibiu, la Cisnădioara, îi dorim La Mulţi Ani (nu neapărat încă 10 la Cotroceni), dar, în rest, trebuie să ne obişnuim cu un joc al disimulărilor şi eschivelor. De fapt, de când Iohannis a ajuns preşedinte, nu prea mai vedem mingea, ci numai fente. Ştiu că există termenul de graţie de 100 de zile pentru un nou preşedinte, sper ca următoarele să le contrazică pe cele deja trecute, dar între timp ne-am ales deja cu câteva semnale foarte clare despre cum va decurge meciul şi care sunt jucătorii. 
 
Ţin însă să-i liniştesc pe cei care vor vedea în această interpretare a eschivelor iohannice un fel de mesaj ascuns pro-Ponta: actualul premier a luat-o pe coclauri atât de tare, mai ales dacă avem în vedere OUG-ul pentru anularea doctoratului, încât e greu să-l mai urmăreşti cu raţiunea. Ponta îşi sapă singur o groapă politică atât de uriaşă încât nu mai are nevoie de criticile mele, e autodestructiv până la a-şi rosti singur cifrele de la numărătoarea inversă care îl apropie pas cu pas de capitularea finală. Ponta e la capătul drumului, al oricărui drum. Ce ne facem cu cei care urmează? Şi, mai ales, ce ne facem cu preşedintele-fentator care, la fel de pas cu pas, ne arată cum poţi alerga un teren întreg fără să atingi mingea. Bănuiesc că nimeni nu a ştiut că lucrul bine făcut al lui Iohannis va fi fenta, executată perfect până la zăpăcirea publicului alegător.