În condiţiile păstrării structurii guvernului nu pot fi daţi afară înalţii funcţionari publici, apăraţi de contractele de muncă, adică toată suflarea de sub secretarii de stat. Şi nici micşorarea cheltuielilor bugetare.

În aceste condiţii e clar că guvernul devine prizonierul acestor structuri, de mii de oameni, care vor acţiona la dispoziţia partidului care i-a propulsat în funcţii.

Eşecul schimbărilor asteptate este asigurat.

Dacă şi păstrarea unor miniştri din actuala guvernare se confirmă, atunci „lasciate ogni speranza...”.

Miniştri, precum Sorin Câmpeanu, despre care se zvoneşte că va fi păstrat, este protectorul plagiatorilor Ponta şi Oprea, aşa că nu poate prezenta încredere în lumea academică cinstită, atâta câtă mai este,  nici în elitele intelectuale sau în presa independentă.

Mai grav este faptul că motivul pentru care s-au potolit manifestaţiile de stradă, speranţa că noul guvern va face ordine în administraţie şi în ţară, dispare.

Cu aceeaşi garnitură de funcţionari, tragedii precum aceea din clubul Colectiv au toate şansele să se producă în continuare, şi Doamne fereşte de un cutremur devastator. Nimeni n-a spus până în prezent câte şi care sunt şcolile care ar cădea în capul elevilor. Pentru a da doar un exemplu din terifiantul tablou care ne aşteaptă din viitorul creat de politrucii aflaţi la conducere.

Chiar dacă îşi va trece în programul de guvernare revendicările străzii, speranţa de a fi realizate se va spulbera în scurt timp, dacă nu există vointa şi resursele pentru a fi îndeplinite.

În aceste condiţii n-ar fi de mirare dacă străzile s-ar umple iarăşi cu zeci de mii de manifestanţi, şi criza politică ar fi reluată.

Strada nu mai acceptă jumătăţi de măsură. Ori totul, ori inimic. Va fi extrem de greu să fie convinsă că se va realiza totul cu paşi mici, „pas cu pas”, pentru că aşa au promis toţi foştii guvernanţi şi s-a ales praful de promisiunile lor.

Preşedintele Iohannis a mizat totul pe noul guvern, născut pe semnătura sa.

Deja votul din parlament, aproape unanim în favoarea măririi populiste cu 10%  a salariilor bugetare, fără un studiu de impact, fără proiecţia bugetului pe 2016, fără stabilirea priorităţilor în alocărilor bugetare, arată la ce cedări sunt dispuşi chiar şi liberalii, în noul an electoral.

Sigur, reformarea clasei politice nu e sarcina guvernului, mai degrabă a DNA.

Şi totuşi, guvernul are o pârghie extrem de importantă: decuplarea actualei clase politice de la conductele cu bani publici. Va reuşi acest lucru elementar şi minimal? Dacă nu, degeaba a plecat Ponta şi a venit Cioloş.

Alternativa este ca partidele să facă din guvernul Cioloş un ţap ispăşitor în perspectiva alegerilor din 2016.

În absenţa oricăror progrese în depolitizarea structurilor de conducere ale statului, impregnate acum cu politruci habarnişti, în absenţa tăierii accesului clasei politice la borcanele cu miere bugetară, în absenţa îndeplinirii obiectivelor pe care însuşi preşedintele Iohannis le-a enunţat la desemnarea premierului Cioloş, totul s-ar dovedi încă o farsă sinistră în piesa schimbării guvernelor în România.

Riscul ca manifestaţiile de strada să revină este in aceste condiţii foarte mare.

Nu ştiu dacă Dacian Cioloş realizează că în situaţia actuală are o singură şansă de reuşită. Să taie cu sabia în stânga şi dreapta, pentru a nu da timp armatei de politruci să-şi revină şi să se reorganizeze pe baricadele de rezistenţă, aşa cum s-a întâmplat întotdeauna în trecut.

Mai are o arma puternică Dacian Cioloş, daca stie cum s-o utilizeze: bugetul ţarii, care este în mâna guvernului. 

Dacă nu procedează aşa, eşecul misiunii sale este asigurat.