Cred că ruşinea pe care a tras-o România în Parlamentul European de pe urma mituirii lui Adrian Severin şi a trimiterii la Bruxelles a unor europarlamentari cu probleme de imagine şi de justiţie este ştearsă de reuşita Monicăi Macovei. Nu este puţin lucru să obţii votarea unei directive care să permită confiscarea extinsă a averilor infractorilor.

Toate ţările au infractorii şi corupţii lor, proporţia fiind diferită de la una la alta în funcţie de legislaţii şi de permisivitatea populaţiei faţă de fraudă şi corupţie. În fiecare ţară sunt persoane sus puse care îşi pitesc pe la rude averile pe care nu le pot justifica. Cu atât mai mult s-a întâmplat acest lucru în România.

În cei 25 de ani de postcomunism, avem o mulţime de cazuri de persoane care, condamnate fiind pentru fraude, s-au întors din închisori mai bogate decât intraseră şi şi-au văzut mai departe de afaceri. A da „un tun” de milioane de euro şi a plăti pentru asta doar cu un an sau doi de închisoare a devenit o afacere, o investiţie de succes. E greu să faci milioane de euro în doi ani de afaceri cinstite. Mai eficientă a devenit fraudarea, ascunderea averii pe la rude şi prieteni, ispăşirea pedepsei şi revenirea acasă în condiţii de lux.

Iată că această practică, cu o largă răspândire europeană, a primit o grea lovitură. Nu a fost uşor să propui, să susţii şi să obţii votarea unor acte normative care să amplifice măsurile pe care autoritatea publică le poate lua împotriva infractorilor. Cu toate acestea, Monica Macovei a reuşit. Ponegrită în mass-media româneşti de înaltă audienţă pentru toate ieşirile publice împotriva fenomenului corupţiei în toate formele sale, sabotată adesea în propriul partid atunci când a vrut să impună criterii de integritate la recrutarea şi promovarea elitelor, Monica Macovei nu s-a lăsat intimidată. Nu a mai putut ataca fenomenul din ţară, l-a atacat de la Bruxelles. A mers până la capăt.

„Nu mă las şi nu vă las!” le-a transmis corupţilor Monica Macovei la finalul emisiunii în care a fost invitata Eugeniei Vodă. În pofida frumuseţii zicerii, mi s-a părut cam hazardată  atunci şi cam prea „eroică”. Astăzi mi se pare realistă. Iar în toată zavera politicianistă actuală, când mass-media sunt ocupate cu războiul la uşa cortului dintre vechii aliaţi la guvernare, cred că trebuie să ne găsim răgazul să spunem „Felicitări, Monica Macovei!”