În urmă cu circa o săptămână, Germania a anunţat că relaxează condiţiile de intrare în ţară a muncitorilor străini care vin să muncească ca sezonieri în agricultură. Însă tot cu doar o săptămână înainte, Germania anunţase restricţii pentru a evita răspândirea coronavirusului.

Cum este posibil ca românii să fie trimişi în Germania la muncă sezoniera în plina epidemie de COVID-19? Oare, cetăţenii germani care nu au de munca şi stau în izolare, nu pot să muncească în agricultură? E nevoie ca românii să fie sacrificaţi şi puşi în situaţii extrem de periculoase pentru sănătatea lor, pentru ca agricultura Germaniei să nu sufere? România ratează o şansă unică – au venit 1,2 milioane de „stranieri” în ţară în luna martie (conform Poliţiei de Frontieră). Aveam şansa de a rezolva problema forţei de muncă şi de a-i ţine acasă. Să le fi dat de muncă în această perioadă şi să nu fim nevoiţi să aducem vietnamezi şi filipinezi. Se pare însă că Guvernul este mai preocupat să-i vadă plecaţi, pentru că nu are un plan concret de relansare economică. Cei din Diaspora au venit în ţară ferindu-se de boală şi, acum, fug de foame din România. Asta este realitatea crudă care face din ţara noastră doar o pepinieră de resursă umană pentru ţările din Vestul Europei.

Dacă nu este repornită economia, fenomenul depopulării se va accentua, nu se va opri. Scenele de pe aeroportul din Cluj – Napoca arată două lucruri:

1. Instituţiile nu sunt în stare să respecte şi să implementeze măsurile pe care măreţii conducători le-au impus. În continuare lipsesc procedurile. Vorbim de un pericol uriaş de propagare a SARS-COV-2 la acele cozi uriaşe.

2. Oamenii au început să resimtă efectele economice şi sociale ale măsurilor de distanţare socială impuse. Este nevoie de restartarea rapidă a economiei după Paşti.