E un fapt care, mai mult decât a fi constatat şi deplâns, trebuie abordat frontal nu doar din perspectivă economică, ci şi din perspectivă morală şi politică. Dacă această muncă, a sezonierilor români, bulgari ori polonezi este atât de importantă încât, pentru a fi aduşi în ferme, pe şantiere, în centre de îngrijire, se pot face derogări de la condiţiile stricte de carantină, atunci aceşti muncitori trebuie răsplătiţi şi protejaţi conform importanţei muncii lor.

Iată de ce, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie care va schimba total abordarea statelor comunitare în ceea ce priveşte condiţiile de sănătate şi de siguranţă ale lucrătorilor transfrontalieri şi sezonieri, rotiţele de sacrificiu din angrenajul economic european. Documentul stipulează îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, prin respectarea standardelor de cazare şi optimizarea criteriilor de sănătate şi siguranţă.

De remarcat că rezoluţia, foarte importantă şi pentru muncitorii români din afara graniţelor, a generat consens în rândul marilor partide care reprezintă România la Bruxelles, un semn îmbucurător din perspectiva interesului de ţară. Grupul europarlamentarilor români din PPE (PNL, PMP, UDMR) am acţionat în strânsă colaborare cu ceilalţi eurodeputaţi români reuşind astfel să producem schimbări benefice pentru conaţionalii care muncesc în regim sezonier pe piaţa europeană. În sfârşit, noi, europarlamentarii români, indiferent de culoare politică, ne-am coordonat pentru o cauză care depăşeşte interesul de partid. N-am oferit încă o dată paşaport european disputelor politice interne.

Personal, m-am implicat în susţinerea acestei rezoluţii ca membru în Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale şi am vorbit în plenul de la Bruxelles despre nedreptăţile suferite de lucrătorii sezonieri transfrontalieri. Comisia Europeană urmează să ofere şi cadrul legal acestei rezoluţii, care nu poate fi ignorată la nivel decizional. Parlamentul European e vocea poporului direct exprimată la alegerile europarlamentare din 2019. Aşadar, Comisia Europeană va transforma rezoluţia în legislaţie şi am toată încrederea că Ursula von der Leyen (PPE) va demara acest proces cât mai rapid posibil, pentru că la mijloc sunt interesele unor persoane pentru care celebra sintagmă „sunt cetăţean european şi am drepturi” a fost doar o expresia goală de conţinut politic, juridic şi moral. Din păcate, vorbim de cetăţeni europeni care au avut drepturi doar pe hârtie. În realitate, au fost trataţi cu dispreţ de angajatori şi intermediari, chiar umiliţi, deşi rolul lor în construcţia europeană este unul extrem de important. Muncitorii sezonieri pun masiv umărul la conceptul de piaţă internă a UE şi sunt simboluri ale  libertăţii de mişcare în interiorul Europei.

Pandemia ne-a demonstrat că fără muncitorii sezonieri multe industrii ale statelor dezvoltate se blochează sau chiar se prăbuşesc. Vorbim de cetăţeni care se rup o perioadă de familii şi de locul unde au prins rădăcini pentru a pleca în alte state europene, unde munca lor este esenţială pentru sectoare întregi din economie. Criza de coronavirus a pus reflectoarele pe o imagine peste care de-a lungul timpului am trecut prea repede cu vederea: muncitori din România, Bulgaria, Polonia sau alte state, cu implicarea lor asiduă, de multe ori peste programul legal, au ţinut în viaţă firme de transport europene, firme de construcţii, ferme agricole, spitale de bătrâni sau hoteluri.

Adeseori, aceşti muncitori au fost trataţi incorect de angajatori fără norme etice, legislaţia muncii din ţările respective fiind  efectiv ignorată. Cât despre legislaţia europeană, abia această rezoluţie întinde prima plasă de siguranţă socială. Pe fondul efectelor COVID-19, Parlamentul European era obligat să răspundă politic la forme mai ample sau incipiente de abuzuri: UE trebuie să respecte la dreptul la muncă şi să curme din faşă orice încercare de fraudă socială.

E nevoie de mai multă responsabilitate din partea angajatorilor şi a agenţiilor de recrutare de forţă de muncă. Pentru a fi siguri că garantăm drepturile fundamentale ale lucrătorilor sezonieri, am solicitat angajatorilor punerea la dispoziţie a unor locuinţe care să respecte standardele generale de sănătate şi siguranţă şi în care lucrătorii să poată respecta normele de distanţare socială necesare stăvilirii COVID-19. Aceste condiţii trebuie atestate de către angajator printr-un document de închiriere sau altul echivalent.

Chiar şi în timpul pandemiei, când cei mai mulţi dintre noi am respectat măsurile de izolare socială, mii de lucrători sezonieri români au fost forţaţi de condiţiile financiare precare să lucreze  la fermele de sparanghel din Germania, la abatoare din Olanda sau în alte state europene cu deficit de forţă de muncă. Lucrătorii sezonieri susţin, prin munca lor, atât industriile statelor de adopţie, dar şi economiile statelor-mamă, prin sumele de bani cu care se întorc acasă.

Tot mai multe mărturii dezvăluie că unii angajaţi din Estul Europei au fost constrânşi să semneze contracte în limba germană sau în alte limbi pe care nu le înţelegeau, contracte care prevedeau ore de muncă suplimentare şi salariile mult mai mici decât cele promise în ţară. De asemenea, problema şomajului sau a contribuţiilor la pensie sunt chestiuni presante pentru muncitorii sezonieri. Toate aceste vor fi reglementate în scurt timp, după ce rezoluţia va deveni legislaţie. Însă protecţia socială europeană nu este o problemă doar pentru lucrătorii din Est, în condiţiile în care milioane de cetăţeni UE traversează frontierele Franţei, Germaniei, Belgiei, Olandei, Italiei sau Austriei pentru a munci în statele învecinate.

În acest sens, am insistat ca Autoritatea Europeană de Muncă (ELA) să fie operaţionalizată cât mai curând posibil şi să includă pe agenda sa de lucru problematica lucrătorilor sezonieri cu scopul de a asigura de urgenţă punerea în aplicare, în mod eficient, a legislaţiei UE cu privire la drepturile lucrătorilor transfrontalieri şi sezonieri, inclusiv prin inspecţii naţionale şi inspecţii concertate şi comune în cooperare cu ELA. E nevoie de o coordonare europeană, de reguli comune  în toate statele membre UE, astfel încât să proiectăm  un sistem integrat de protecţie socială, care să pună drepturile angajatului în centrul sistemului economic.