Ceea ce se întâmplă în România începe să uimească pe plan mondial. Nicăieri nu se mai întâmplă ca echipe întregi de miniştri, parlamentari, şefi de partide, preşedinţi de structuri administrative, primari, directori de companii publice să umple aresturile în acelaşi timp, toţi puşi sub acuzaţii de corupţie.

Clasa politică este deocamdată paralizată în faţa acestei acţiuni devastatoare. Dar care pot fi consecinţele pe termen lung? Sunt şanse să se schimbe mentalitatea clasei politice care a privit întotdeauna exercitarea funcţiei publice drept un privilegiu care îi permite accesul la resursele bugetare, fără a da nimănui socoteală?

Până acum nu se întrezăreşte o asemenea perspectivă. Partidele mari, PSD şi PNL, preferă să meargă pe burtă aşteptând să treacă furtuna.

PSD este cel mai afectat în momentul de faţă. Cele mai importante nume aflate pe listele Parchetelor se regăsesc în rândurile partidului condus de Victor Ponta. Lovit din toate părţile, PSD va avea de trecut un examen dificil în privinţa ridicării imunităţii a două personaje importante, Dan Şova şi Darius Vâlcov. După cum arată toate semnalele, votul nu va fi o simplă formalitate în Senat. Sunt voci în partid care susţin că nu mai este cazul să se dea voturi pe bandă rulantă. E clar că PSD se apropie de limita răbdării şi s-ar putea să schimbe indicaţiile de vot. Aici, lucrurile depind în mare măsură de balanţa pierderilor şi a câştigurilor. Rezistenţa în faţa cererilor procurorilor ar aduce suport din partea activului de partid care se simte ameninţat. În acelaşi timp, la nivelul opiniei publice, PSD s-ar pune din nou în postura de protector al corupţiei, o imagine pe care a plătit-o scump în campaniile electorale. 

Deşi cele mai importante dosare ale momentului, „Microsoft“ şi dosarul retrocedărilor ilegale, vizează fosta guvernare PDL, noul PNL pare să fie mai puţin afectat. Fuziunea PNL-PDL a camuflat în marele partid liberal gruparea PDL responsabilă pentru grozăviile din timpul lui Emil Boc. A fost o mişcare care, cel puţin până în prezent, a funcţionat. Faptul că Elena Udrea nu este asociată cu fosta guvernare PDL, ci cu Traian Băsescu, a ajutat şi mai mult noul PNL. Cu toate acestea, deşi are un avantaj tactic, PNL nu se desprinde în câştigător.

De fapt, cele două partide se comportă asemănător. Atât PNL, cât şi PSD nu arată că au înţeles să schimbe radical modul în care se raportează la politică. Cele două formaţiuni strâng din dinţi şi aşteaptă întoarcerea vremurilor bune. Destructurarea clasei politice sub efectul loviturilor anticorupţie e privită ca un fenomen trecător, ca o secetă sau ca o invazie de lăcuste. După ce va trece urgia, oamenii speră să o ia de la capăt. Singura întrebare pe care şi-o pun este cât va mai dura. În rest, niciun plan pe termen lung, nicio strategie de schimbare majoră.

Dar dacă urgia nu trece? Dacă lucrurile rămân aşa pe termen lung? Iată întrebări la care PSD şi PNL nu se gândesc. Nu se gândesc pentru că nu concep o altfel de politică decât cea învăţată şi practicată după 1990. Lipsa lor de gândire înseamnă că nu vor avea soluţii şi că nu vor creşte un alt tip de politicieni. Şi atunci, cine va conduce România?