Alegeri prezidenţiale 2014. Teodor Meleşcanu, de la studentul care îl idealiza pe Avram Iancu la cârma spionajului românesc

Alegeri prezidenţiale 2014. Teodor Meleşcanu, de la studentul care îl idealiza pe Avram Iancu la cârma spionajului românesc

Teodor Meleşcanu, fost director SIE FOTO Adevărul

Candidat independent la alegerile prezidenţiale, Teodor Meleşcanu (73 de ani) şi-a depus, odată cu semnăturile necesare, demisia din funcţia de şef al Serviciului de Informaţii Externe. Fostul director al serviciilor secrete a pornit, astfel, în cursă cu un as în mânecă - titulatura de expert în domeniul afacerilor externe, dar şi cu slăbiciunea de a fi candidatul-surpriză.

Ştiri pe aceeaşi temă

Diplomat de carieră, Meleşcanu a petrecut aproape jumătate de secol, mai exact 48 de ani, conectat la evoluţia României în peisajul relaţiilor internaţionale şi a avut şansa de a fi contemporan cu unii dintre cei mai iluştri artizani ai Uniunii Europene. În galeria celor care au făcut istorie în perioada în care Meleşcanu urca, succesiv, treptele diplomaţiei, se numără fostul cancelar german Konrad Adenauer, omul politic italian Altiero Spinelli, considerat unul dintre părinţii actualei Uniuni Europene, dar şi reputatul Robert Schuman. Nu e de mirare, astfel, că viaţa lui Teodor Meleşcanu, el însuşi actor politic important în parcursul european şi internaţional al României, seamănă cu o lecţie de istorie.

„Jurist, la fel ca Avram Iancu“

În  primăvara lui 1941, anul în care Teodor Meleşcanu s-a născut, lumea întreagă era pe cale să dea în clocot. Adolf Hitler conducea Germania,  Japonia nu bănuia că, la doar câteva luni mai târziu, avea să înfrunte atacul de la Pearl Harbor, în timp ce, în Statele Unite, Franklin D. Roosevelt conducea ţara din scaunul cu rotile, chinuit de poliomielită. În aceeaşi perioadă, în fruntea României se afla generalul Ion Antonescu, care tocmai eliminase de la putere legionarii lui Horia Sima şi se pregătea să guverneze de unul singur.

 La 10 martie 1941, când actualul prezidenţiabil s-a născut, ororile războiului erau, totuşi, departe de  localitatea Brad din judeţul Hunedoara, unde şi-a petrecut primii şase ani din viaţă. A fost botezat la Biserica Ortodoxă „Sfântul Nicolae“ din Brad, dar  satul bunicilor materni, Buteni, de pe malul Crişului Alb, i-a fost cămin în următorii ani.  

În urmă cu 16 ani, când Meleşcanu era preşedinte de partid, fosta sa educatoare din Brad îl descria, în presa locală, drept un copil „năzdrăvan, dar isteţ, care de atunci promitea să ajungă o personalitate importantă“. În adolescenţă, Teodor Meleşcanu a părăsit satul bunicilor în favoarea Aradului, unde a urmat cursurile Liceului „Moise Nicoară“ şi, la scurt timp după aceea, a fost admis la Facultatea de Drept din Bucureşti.

Contactat de „Adevărul“, Teodor Meleşcanu a povestit că a decis să urmeze o carieră de jurist, la fel ca una dintre figurile istorice pe care le aprecia, Avram Iancu.

„Admiterea la Drept am dat-o din dorinţa de a avea o carieră în domeniul judiciar, dar fără a şti dacă vreau să fiu procuror, judecător sau notar. În zona noastră, Avram Iancu era foarte preţuit şi el a fost jurist de carieră, am vrut să îi urmez modelul“, ne-a spus fostul şef SIE. 

„Am vrut să urmez modelul lui Avram Iancu“. Teodor Meleşcanu, fost director SIE

Când juristul întâlneşte diplomatul

În aceeaşi perioadă în care Teodor Meleşcanu îşi trăia studenţia, România trecea prin „desovietizare“, deţinuţii politic erau eliberaţi, iar Gheorghe Gheorghiu-Dej conducea Republica, în timp ce succesorul său, Nicolae Ceauşescu, făcea carieră în Partidul Muncitoresc Român.

Pentru tinerii ambiţioşi, era, totuşi, o perioadă propice pentru afirmare. Din generaţia lui Meleşcanu, un alt nume cunoscut este cel al lui Şerban Stănoiu, fost judecător la Curtea Constituţională şi soţul fostului ministru al Justiţiei, Rodica Stănoiu. „Fără falsă modestie, din generaţia mea eu am fost cel mai cunoscut şi a mai fost Şerban Stănoiu, de la CCR“, ne-a spus el, după ce l-am întrebat câţi dintre colegii săi de facultate, din promoţia ’64, au urmat cariere similare.

În 1964, când Meleşcanu a terminat facultatea, i s-a propus să urmeze studii postuniversitare în domeniul relaţiilor internaţionale. Nu a precizat cine i-a propus, dar suse apropiate familiei Meleşcanu au precizat, pentru „Adevărul“, că sugestia a venit din partea Feliciei, fosta lui soţie pe care a cunoscut-o în facultate. Într-o mărturie publicată de „Q Magazine“, în decembrie 2012, fiica celor doi, Marina, povesteşte că între părinţii săi „a fost dragoste la prima vedere în ambele cazuri“.

Astfel, în timp ce soţia sa îşi începea, în 1965, cariera la Radioteleviziunea Română, Teodor Meleşcanu  a urmat cursurile în relaţii internaţionale şi, la numai doi ani de la încheierea facultăţii, a fost angajat ca diplomat în Ministerul Afacerilor Externe, iniţial ca ataşat diplomatic la Direcţia Juridică a Tratatelor. La începutul anilor ’70, reuşeşte să plece la Geneva, unde obţine, în 1973, titlul de Doctor în Drept Internaţional. Odată revenit în ţară, a avansat rapid în carieră şi, în perioada 1978-1985, a fost detaşat ca secretar II la Misiunea Permanentă a României de pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite.

Deşi biografia oficială a lui Teodor Meleşcanu nu dezvăluie prea multe detalii despre perioada în care acesta urca treptele succesului profesional şi se rezumă să consemneze că posturile au fost ocupate prin concurs, unul dintre foştii săi colaboratori, care a preferat ca numele să nu îi fie dezvăluit, a declarat, pentru „Adevărul“, că fostul director SIE a primit sprijin în carieră din partea fostului ministru de Externe Corneliu Mănescu. Mănescu, ne-a spus aceeaşi sursă, l-a simpatizat pe Meleşcanu, motiv pentru care l-a promovat în funcţie şi, astfel, i-a deschis calea către diplomaţie, zonă în care avea să petreacă ani în şir, chiar şi după Revoluţie.

„Fără falsă modestie, din generaţia mea am fost cel mai cunoscut“. Teodor Meleşcanu, fost director SIE

Năstase: „Petre Roman nu l-a vrut pe Meleşcanu“

În 1990, în copilăria democraţiei româneşti, Adrian Năstase a devenit ministrul Afacerilor Externe. Fostul premier povesteşte, în volumul „De la Karl Marx la Coca-Cola. Dialog deschis cu Alin Teodorescu“, că odată ajuns în fruntea ministerului, s-a ocupat în primul rând de  reorganizarea personalului.

„Nu a fost deloc uşor. Structura pe care am găsit-o era complet subordonată factorului politic, nu-şi asuma nicio răspundere (...). Eu mi-am format la Externe o echipă, după părerea mea, excepţională. Am luat cei mai buni cinci oameni pe care i-am găsit. (...) De asemenea, am adus doi oameni din generaţia mai tânără: pe Teodor Meleşcanu şi pe Gheorghe Tinca. Petre Roman nu a fost niciodată de acord ca ei să fie secretari de stat şi, în ultima perioadă, au funcţionat ca secretari de stat fără să aibă, practic, acordul lui Petre Roman“, a povestit Năstase.

Astfel, imediat după 1990, Meleşcanu a ocupat funcţiile de subsecretar de stat, şef al Departamentului America Latină, Asia şi Africa şi, ulterior, secretar de stat până în 1992. În această perioadă, când România negocia semnarea Acordului European, de asociere între ţara noastră şi statele membre UE, Meleşcanu a fost nevoit, la un moment dat, să dea un aviz necesar pentru continuarea discuţiilor. Unul dintre foştii săi colegi a declarat, pentru „Adevărul“, că Teodor Meleşcanu a refuzat să avizeze un raport, care a trebuit înaintat fără semnătura secretarului de stat.

„Nu l-a semnat, s-a înaintat raportul fără avizul lui. Nu a vrut să îşi asume responsabilitatea“, a comentat aceeaşi sursă care a precizat că, probabil, Meleşcanu nu şi-a pus semnătura pe raport pentru că se afla în conflict cu Petre Roman, pe atunci premier.

Cu toate acestea, în 1992, Meleşcanu a fost promovat la rangul de ambasador.

În 1992, la instalarea Executivului condus de Nicolae Văcăroiu, Teodor Meleşcanu este numit ministru al Afacerilor Externe. În această calitate, a fost membru şi lider al delegaţiilor române la diferite conferinţe şi reuniuni la Naţiunile Unite, agenţiile specializate, OSCE, Consiliul Europei, sau NATO.

În timpul mandatului său de ministru la Externe, din 1992 până în 1996, România a semnat Acordul European, care a intrat în vigoare doi ani mai târziu, şi a depus cerere de aderare la UE.

„Meleşcanu a funcţionat ca secretar de stat fără să aibă, practic, acordul lui Petre Roman“. Adrian Năstase, fost premier al României

Lider de partid socialist, cu înclinaţii de dreapta

După 1996, când Ion Iliescu pierde alegerile prezidenţiale şi, în locul său, se instalează Emil Constantinescu, Teodor Meleşcanu părăseşte fotoliul din fruntea Ministerului de Externe şi candidează pe listele de PDSR, pentru un post în Parlament. Este ales senator de Prahova şi, din această calitate, ocupă funcţia de preşedinte al Comisiei pentru Afaceri Externe din Senat.

Deşi a candidat pe listele social-democraţilor, Meleşcanu s-a desprins, totuşi, de partid şi a creat, în iunie 1997, un partid propriu: Alianţa pentru România. În decembrie 1997, Meleşcanu, care cooptase şi alţi foşti membri PDSR, printre care îi amintim pe Mircea Coşea sau Iosif Boda, a fost ales preşedintele partidului. Formaţiunea sa nu a avut, însă, succesul scontat.

Primul test electoral al oamenilor lui Meleşcanu a fost reprezentat de alegerile din 1998 pentru Primăria Capitalei, când candidatul intrat în cursă din partea ApR a fost prim-vicepreşedintele Mircea Coşea. Coşea a obţinut, însă, un rezultat modest.

După alegerile locale din 2000, unde partidul lui Meleşcanu înregistrează rezultate ceva mai bune (9,5% din numărul de primari), se apropie de PNL, cu intenţia de a forma o alianţă pentru prezidenţiale. Negocierile au eşuat, după ce liberalii l-au preferat pe Stolojan, iar ApR l-a propus pe Meleşcanu însuşi. Într-adevăr, preşedintele de partid a candidat, dar a obţinut, în 2000, doar 1,8% din voturi. Eşecul a fost pus de preşedintele partidului pe seama lipsei de finanţare, dar şi pe situaţia politică de la acea vreme.

„Au fost două cauze mari: unul – lipsa de finanţare, pentru că eram un partid care nu dăduse nimănui nimic -, şi doi – am avut o poziţie ingrată, pentru că ne-am plasat şi împotriva Convenţiei, şi împotriva PDSR. Nu regret, este cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea“, declara Meleşcanu, într-un interviu acordat în 2006.

Într-adevăr, în 2002, ApR a dispărut de pe scena politică, după ce a fost absorbit de PNL. Teodor Meleşcanu a devenit, astfel, vicepreşedinte liberal şi astfel a început o nouă etapă din viaţa sa politică, dar şi personală.

Discret în viaţa personală

La sfârşitul anului 2003, Teodor Meleşcanu şi soţia sa, Felicia, pe care a cunoscut-o în perioada facultăţii, călătoresc în Germania, unde vor să petreacă Sărbătorile. Cunoscuta realizatoare TV suferă, însă, un infarct şi intră în comă, chiar în ultima zi a anului . Este internată într-un spital din Munchen, dar moare la 16 ianuarie 2004.

Din căsătoria celor doi a rezultat o fiică, Marina, de profesie stomatolog, care s-a căsătorit cu omul de afaceri Peter Imre. Marina Meleşcanu a apărut, recent, alături de tatăl ei, la Antena 3, unde a vorbit despre candidatura tatălui său şi s-a arătat dispusă să îl susţină.

„În situaţia în care se află ţara noastră acum, e nevoie de cineva înţelept. Nu spun că vârsta este garanţia înţelepciunii, cum nici tinereţea nu este garanţia faptului că eşti un băiat bun. Cred că avem nevoie de un om care este echilibrat, ponderat şi un om deştept. Cred că România are nevoie de un om deştept, cum este tatăl meu“, a spus ea.

În ce îl priveşte pe Teodor Meleşcanu, acesta s-a recăsătorit în 2009, cu Viorica, alături de care trăieşte astăzi.

„România are nevoie de un om deştept, cum este tatăl meu“ Marina Meleşcanu, fiică

Un liberal la şefia SIE

Dacă în viaţa personală, despre Teodor Meleşcanu nu se cunosc prea multe, cariera politică l-a adus de multe ori în prim-plan, cu atât mai mult cu cât activitatea sa în Guvern nu avea să se încheie cu mandatul de la Externe.

Cooptat în PNL, el a ajuns ministru al Apărării în Cabinetul Tăriceanu, în perioada aprilie 2007-decembrie 2008, în urma remanierii guvernamentale din 5 aprilie 2007. În perioada 15 ianuarie-29 februarie 2008, a fost ministru al Justiţiei, numit un scandal izbucnit între fostul premier Călin Popescu Tăriceanu şi preşedintele Traian Băsescu. La acea dată, Tăriceanu a vrut numirea senatoarei Norica Nicolai la Justiţie, dar Băsescu a refuzat, pe motiv că Nicolai avea o reputaţie proastă.

Numele lui Meleşcanu s-a legat direct de scandalul în care a fost implicată Nicolai. Concret, nepoata Noricăi Nicolai a fost acuzată că ar fi votat o lege în locul altui liberal, Şerban Strătilă, care la ora votului îşi bea cafeaua într-una din sălile Palatului Parlamentului. Pe atunci vicepreşedinte al Senatului, Meleşcanu a fost surprins de camerele de luat vederi în momentul în care o ajuta pe tânără să iasă pe uşa din spate a prezidiului. Ulterior, el a explicat că ruda lui Nicolai nu a folosit cartela de vot, ci a stat doar la pupitrul senatorului. Procurorii au dispus neînceperea urmăririi penale, pe motiv că infracţiunea nu a avut loc.

În sfârşit, la 27 februarie 2012, Teodor Meleşcanu a fost desemnat de Traian Băsescu drept director la Serviciului de Informaţii Externe. Pe atunci membru PNL, el s-a autosuspendat din partid, însă măsura nu a fost considerată suficientă de către fostul şef liberal Crin Antonescu, care le-a cerut peneliştilor să voteze excluderea acestuia din formaţiune.

„Meleşcanu poate coabita cu Băsescu din afara PNL“, a fost mesajul ferm al lui Antonescu.

Fostul preşedinte al României, Ion Iliescu,a  comentat şi el, la acea dată, desemnarea lui Meleşcanu la şefia SIE.

„Meleşcanu a fost cam oportunist, îl cam atrag funcţiile“, a spus Iliescu. „A dezamăgit Meleşcanu. Înţeleg dezamăgirea (n.r.: din PNL). De ce era nevoie să o facă? De ce să se despartă în acest fel?“, a întrebat Ion Iliescu, retoric.

„Meleşcanu a fost cam oportunist, îl cam atrag funcţiile“ Ion Iliescu, fost preşedinte al României, în 2012

Candidatul-surpriză

Revenim în 2014, în plină campanie electorală. Teodor Meleşcanu este, din 23 septembrie, candidat independent la Preşedinţia României. Susţine că a fost solicitat să candideze, iar semnăturile sale au fost strânse de colonelul în rezervă Mircea Dogaru, actual şef al sindicatului cadrelor militare în rezervă, care a participat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii de acum doi ani. Tot Dogaru a strâns semnăturile pentru Gheorghe Funar şi Ioan Ghişe. Colonelul în rezervă este cel care, în urmă cu doi ani, a semnat cu liderii USL un procotol care avea printre obiective desfiinţarea CCR, a ANI, a DNA şi a CNSAS.

La ora actuală, Meleşcanu se delimitează de cei care i-au strâns semnăturile. A elaborat un program prezidenţial care prevede, printre altele, crearea unui guvern de uniune naţională şi susţine că ar sprijini organizarea de alegeri prezidenţiale peste numai doi ani, declarându-se dispus să se retragă după această perioadă.

La 73 de ani, Meleşcanu rămâne un admirator al lui Avram Iancu, despre care spune că l-a îndreptat spre o carieră de jurist, dar şi al altor personalităţi istorice.

„Pentru mine, modelul cel mai bun este Mircea cel Bătrân“, ne spune. „El este cel care a avut şi o domnie îndelungată, a ştiut să poarte şi războaie, şi negocieri“,  conchide diplomatul de carieră, aflat pe cea de –a opta poziţie pe buletinul de vot.

„Modelul meu politic este Mircea cel Bătrân – a ştiut să poarte şi războaie, şi negocieri“ Teodor Meleşcanu, în 2014

 

Citeşte şi:

Alegeri prezidenţiale 2014. Teodor Meleşcanu, imagini inedite

Alegeri prezidenţiale 2014. Teodor Meleşcanu: La SIE nu am fost cel mai mare spion al ţării, ci un manager

Fostul director al Serviciului de Informaţii Externe şi unul dintre candidaţii la alegerile prezidenţiale din noiembrie, Teodor Meleşcanu, a declarat, joi, la Antena 3, că in timpul funcţiei deţinute la SIE nu a fost „cel mai mare spion al ţării, ci un manager”.

Uite neamţul, nu e neamţul: schimbare Iohannis cu Meleşcanu?

Aseară, în jurul orei 23:00, a apărut informaţia că pe 25 septembrie va fi judecat termenul în dosarul Iohannis – ANI. De unde graba?

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: