Problema este că vopsesc numai monumentele sau inscripţiile maghiare. De ce, Doamne iartă-mă, numai pe acelea? Eu unul nu înţeleg asta. Înţeleg lupta lor cu vulcanul; înţeleg că trebuie să iasă prin lume: în definitiv, artă fără public nu prea e; dar de ce dorul ăsta de a vopsi numai ceva ce este scris într-o limbă sau este consacrat unei culturi? 
Îmi pare rău pentru ei: cît de multe monumente şi table mai sunt în limba română şi pentru români! I-aş înţelege şi dacă ar vrea să le vopsească pe ele. Alcoolicul trebuie să bea; ei, trebuie să vopsească; aşa e natura pasiunii, mă-înţelegi! Dar cine a văzut alcoolic care să refuze o băutură spirtoasă?! Eu am văzut unii care au băut chiar şi spirtul sanitar.
Mi se pare o adicţie chiar interesantă: pictarea lucrurilor pe care sunt scrise cuvinte în maghiară. Cred că ar trebui să facem o expoziţie cu tablourile lor. Sunt simplissime, desigur, dar cine mai are creier şi cultură pentru Frida Kahlo sau Luchian? Cine mai are dispoziţie pentru tristeţile lor?
Două diagonale pe o tablă sau pe un monument - asta este culmea purismului, a mesajului frust şi direct. Dar oare cum se va vindeca boala lor cumplită? Vreun vaccin, ceva?